15,461 matches
-
că citește ziarul. Cocuța, bunica, tricotează. Sună telefonul. Nu înțelegem de ce Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul doarme în poziție șezîndă iar Bunica are un moment de surzenie totală. BUNICA (numără ochiurile descrescător): 88... 87... 86... Intră brusc, nervoasă, nepoata,Sonia . Ei o ignoră, telefonul sună. SONIA: Bunico! BUNICA (liniștită): Da, fetițo... 85...84... SONIA: N-auzi telefonul? BUNICA (calmă): Ba da, drăguța bunicii. SONIA: Auzi pe naiba! Dacă auzi, de ce nu răspunzi? BUNICA (ia arțag): Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i pentru mine? 85...74...Răspunde tu. (telefonul se oprește) SONIA (cu ciudă, deși nu avea de gînd să răspundă): Acum?! A tăcut. BUNICA: Atunci la ce să mai răspund? Mai taci și tu, că iar am pierdut șirul. SONIA (nervoasă): Of, doamne! Poate era ceva important. De cînd aștept și eu un telefon important. Și cînd sună, nu răspunde nimeni. BUNICA: Dacă era important, o să mai sune. Dar cine crezi că te sună așa important? SONIA (teatrală): Destinul! BUNICA: Destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu bereta de pictor și pensulele în mînă, urmat de Bunic, care are o revistă sexy ascunsă stîngaci la spate. BUNICA: Ia uitați-vă la el. Ai fost așa pe stradă? FANE: Cum "așa"? Vrei să spui... GETA (explică ea nervoasă): Vrea să spună: cu pleașca aia pe cap? SONIA (rîde indulgentă): Zău, tată, astea nu se mai poartă de pe vremea lui Rembrandt (i-o scoate, se observă că tatăl are o ureche pansată, se îngrijorează). Vai de mine! Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ninive.Medicii din Mesopotamia erau foarte pretuiți și ocrotiți de zeii Ninazu și Ninigazak. Zeița Bau vindeca bolnavii punând mâinile deasupra lor. Un episod din cariera ei l-a constituit vindecarea unui copil grav bolnav.Niște viruși îi atacaseră centri nervoși ai vorbirii și acesta nu putea articula niciun sunet.” L-am așezat pe copil pe un scăunel și am început să-l mângâi pe frunte,tâmple și pe deasupra capului,fără să-l ating. Când degetele mi-au ajuns în zona
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
încântat să stea lângă ele.Acum se gândea la viitor. Sentimentele sale erau în conservare.Nansen îl sfatuia amical:“Ai câștigat continuă!Ai pierdut continuă!”.Petrecerea de la socri a fost umbrită de cearta unor membri ai familiei.Mia a plecat nervoasă,iar el a plecat cu Lila... După șase ani a reîntâlnit-o la birou pe Lila.Arăta superb.Soarele îi conferea o aură de frumusețe.Părul ei trecea de la nuațele de blondroșcat la nuanțele de blond-șaten.De unde atâta energie? Au
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
jos pantalonii treningului care la pipăit părea un supliment de piele. Când am intrat în ea, m-a strâns și mai tare, legănân du-se, și a început să gângurească: Oh, mon bébé, oh, mon bébé... Am hohotit de râs nervos, iar ea m-a împins sec, răsturnându-mă, și și-a tras treningul la loc. — Ar trebui să te dau afară, dar e prea târziu, a mor măit prin pernă. — Chiar nu te poți abține de la mon bébé ? — Ești un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care reieșea că l-au lăsat frânele. Îndrăzni să se uite sub autobuz, pregătit pentru o imagine de coșmar. Nu văzu pe nimeni. Și leșină, în timp ce din depărtare se auzea o sirenă... Femeia se ridică de la masă și își spuse, nervoasă, că iar se va răci mâncarea. Puse mâna pe telefon, formă numărul, dar fu suprinsă să audă vocea robotului care o anunța că persoana apelată nu se afla în raza de acoperire a rețelei... Îi înghețaseră picioarele... Trăia acut dureroasa
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
huni, de la tătari, ori de la alte neamuri, odată cu ele preluând de fapt și ceva din firea lor sălbatecă. ٭ Maurice Merleau-Ponty are dreptate în importanța pe care o acordă corpului raportat la existență: spre exemplu, dacă nu cunoști principiile funcționării sistemului nervos îți scapă o parte din comportamentul persoanei. Trebuie să știi mai întâi că la baza plăcerii stă o diferență de prag senzorial pentru a înțelege cărui fapt i se datorează fuga continuă după nou, sau indiferența pe care o manifestăm
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de caracter". Într-o ceartă ne grăbim să-i reproșăm celuilalt defectele de caracter, uitând vina noastră de ale fi văzut abia acum, vină care dă seama de fapt de o generalizare pripită. Poți deveni convins că o persoană este nervoasă doar plecând de la faptul, întâmplător de altfel, că ai întâlnit-o în situații enervante. Numai că generalizarea ta nu va reda temperamentul ei, ci pe al tău, pripeala fiind unul din semnele nervozității. Îmi simt în mod dureros sărăcia expresiilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dar asta se întâmplă numai pentru câteva clipe, trecând rapid dincolo de noi, înspre destin și resemnarea în fața lui. Această atitudine este vizibilă și la nivel individual. Uitați-vă, spre exemplu, la un accident auto: cel mai adesea ambii conducători coboară nervoși din mașină, și încep să țipe unul la altul acuzându-se reciproc. Rar recunoaște cineva că a greșit. De altfel, apetitul pentru ceartă este semnul unei neasumări a vinei. Ne credem un popor de inocenți și de victime. Lipsa informațiilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am cunoscut m-au manevrat, m-au manipulat. Au obținut de la mine tot ce-au vrut. Dar eu, în care timp al vieții mele am fost mai bun, mai generos sau am fost un idiot mereu? Manevrat! Camelia e din ce în ce mai nervoasă. O trădează vocea spartă. E nerăbdătoare. Eu am făcut ce am putut pentru a crea comodități tuturor. Am făcut tot ce s-a putut pentru ei, pentru familia mea. Dar eu, eu, oameni buni, unde am greșit, ce-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
beneficieze de toate avantajele. I-am propus să lase Policlinica, să vină să lucrăm împreună. Nu a vrut. Camelia s-a ofilit cam repede. Era o fată de provincie, care a devenit bucureșteancă prin căsătoria cu mine. Era mereu nemulțumită, nervoasă și adevărul e că eu nu mai aveam răbdare cu ea. Nu mai pridideam cu lucrul. În vitrină trebuiau să apară bijuterii noi. Îmi făcusem un nume, magazinul meu devenise cunoscut în țară și în străinătate. Aveam cotație internațională. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a întrebat cu multă duritate: — Cât crezi c-ai să-ți mai poți vinde lucrurile? — Șase luni. Poate un an. Acoperindu-mi pe jumătate fața, cu mâna dreaptă, am mârâit: — Mi-e somn. Mi-e îngrozitor de somn. — Ești surmenată... epuizată nervos. — S-ar putea să ai dreptate. Gata-gata să plâng, mi-au trecut în clipa aceea prin minte cuvintele realism și romantism. N-am deloc simțul realității. Poate de-aceea trăiesc cum trăiesc. M-au trecut fiori. Mama este aproape invalidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
trebuie să mai hrănim câinii că ne dă amendă 5.000 de lei, adică 'Dragi cetățeni, înfometați câinii ca să devină mai agresivi', pentru că orice câine care nu mânâncă devine nervos și noi dacă nu mâncâm o zi întreagă, seara suntem nervoși, 'după care vin eu și număr eu câinii și-mi ies mie 64.000'. Să probeze cu acte doveditoare că acest studiu a fost făcut, deci că nu a fost inventat de el, să arate că acest studiu există și
De ce a fost umflat numărul maidanezilor. 64.000, "o minciună ordinară" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71899_a_73224]
-
acestei perioade. Este cea mai sumbră pagină din viața mea. Mi-am spus ani de zile că nu pot crede asta, că totul va fi bine - mereu spui asta propriei persoane. Dar e ca o maladie. Chiar dacă ești cea mai nervoasă persoană din lume, să-i dai o palmă soției tale, este ceva imposibil - și să faci asta în fața părinților tăi și a fratelui tău fără ca aceștia să sufle un cuvânt? Asta este viața mea”, a spus Angela Gheorghiu pentru The
Angela Gheorghiu, în presa britanică: Mă bătea în fața familiei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/72040_a_73365]
-
sângelui e un proces uimitor, permanent factori pro și anticoagulanți se războiesc pentru supremație și un monarh înțelept le face dreptate și unora și altora, sângele curge fluent, nu se produc nici cheaguri, nici hemoragii. Când tensiunea arterială scade, impulsuri nervoase și hormonale o readuc la normal. Inima conține un automatism propriu care o face să bată o viață de om fără influențe din afară. Dar eforturile fizice și emoțiile îi schimbă pasul. Nenumărate exemple pot fi înșirate. Mecanisme fine se
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
trece prin stări diferite în ultima perioadă. Bucuria căsătoriei cu Victor Slav se împletește cu momente de tristețe și chiar de furie, de cele de mai multe ori generate de presiunea mediatică. Roșcata a avut în ultimele zile câteva reacții nervoase sau de dezamăgire, pe care și le-a exprimat public. Astăzi, vedeta a emoționat pe toată lumea cu un mesaj postat pe Facebook. Se presupunea să fie o campanie antiviolență... Știe careva CÂT DE GREU E SĂ STAI ÎN PICIOARE, atunci când
Bianca Drăgușanu: "E greu să stai în picioare, când sufletul este în genunchi" by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72083_a_73408]
-
Covrig Roxana Omul de afaceri Silviu Prigoană a avut o ieșire nervoasă la întoarcerea din vacanță. El a fost plecat cu Adriana Bahmuțeanu la Viena. O întrebare a unei jurnaliste l-a scos din minți pe omul de afaceri. Silviu Prigoană a fost cu Ramona Cadăr, fosta iubită, în vacanță la Viena
Silviu Prigoană, ieșire nervoasă la întoarcerea din vacanța cu Adriana by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72248_a_73573]
-
Arion. În anii în care Televiziunea română emitea câte două ore pe zi, filmele cu detectivul Marlowe (în mintea mea portretul său rămâne indestructibil legat de chipul somnolent și vocea baritonală ale lui Robert Mitchum mai mult decât de imaginea nervoasă, nelinișită, a primului său interpret, legendarul Humphrey Bogart) erau evenimente care nu puteau fi ratate, adevărate momente de evadare într-o lume în care umorul și autoironia reușeau să umanizeze până și crima. Își amintește astăzi cu multă nostalgie Mircea
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
care nu face niciun rol, ci este doar el însuși, curat murdar. Remarcabil și puternic individualizant este gestul scobitului cu cheia în ureche ca și cum nea Rică ar vrea să-și croiască drum către ceva, o idee sau poate chiar sistemul nervos. Întreaga acțiune se desfășoară în contextul operațiunii de galinocid în urma gripei aviare, astfel că prin fața ecranului defilează o serie de indivizi îmbrăcați în salopete care gazează găinile folosind uneori și butelii de aragaz pe fondul orăcăielilor babelor burzuluite. În primplan
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
să ducă pînă la ultimele consecințe ceea ce a început cu Patul conjugal (1993), distopia cu iz de Ferentari, a continuat cu Această lehamite (1994) și Senatorul melcilor (1995) urmărind fenomenul de tranziție în plină descompunere sulfuroasă și lămurind în Sistemul nervos (2005), un fel de Alo, aterizează străbunica! (1981) al lui Nicolae Corjos pus pe acorduri fine de Din dragoste cu Mircea Radu. Filmul apare ca un mutant moldovenesc al oltenescului, mult prea oltenescului Nea Marin Miliardar (1979) al lui Sergiu
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
ziceam: de ce mă urgisești, Karl, Karl, Karlie?..." (I, 31). Ceea ce părea o glumă involuntară are consecințe neașteptate, stârnește valuri furtunoase. Adio, Europa! nu se vrea, nici pe departe, un roman realist. E destul de clar de la început că, prin confesiunea nestăvilită, nervoasă, retorică, sarcastică, a lui Desiderius Candid, vom asista la desfășurarea unei satire politice. Convențiile abstracte ale unei parabole nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
cel care zvîntă în bătaie un copil ca apoi să izbucnească în lacrimi, cel care se mișcă asemeni unei stafii, mereu într-o veghe mohorîtă. Regizorul a reușit să creeze suspansul la nivelul dialogului, punctat de tăceri aiuritoare înlocuite gesturi nervoase, o altă reușită a filmului fiind o gradare impecabilă a degradării personajului luptînd împotriva unei maladii care-l macină și a sentimentului inutilității. Figurii de băiat simpatic dînd frîu sentimentelor, un fel de forță a naturii din Legendele Toamnei îi
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
idolul său, gloria defunctului pistolar se reflectă asupra lui, dar nu e nimic altceva decît un reflex care va dispărea în uitare imediat ce un fanatic îl împușcă pentru o glorie la fel de efemeră. Filmul lui Andrew Dominik se remarcă prin contrapunctul nervos, prin capacitatea decupajelor de natură de a răspunde unei întrebări sau de a reda o stare și prin felul în care trădează convenția genului consacrat de decenii bune de hollywood-popcorn-western spaghetti, prin nuanțări și puneri în abis cu o psihologie
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
scrutător și l-a întrebat în șoaptă: "Bine-bine, dragul meu, dar ce crezi despre apocalipsă?" Nu era dorință de epatare, ci o trăire sinceră pe mai multe planuri. Și un alt prozator, Manes Sperber, a fost surprins de o grimasă nervoasă. Când vorbea la tribună părea îmbătrânit, ofilit, dar după o pauză de relaxare recăpăta un profil ingenuu de copil. Și el a semnalat vorbirea în cascade, "un alergător de fond care încearcă neîncetat să se depășească singur". Drieu îl portretizează
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]