1,512 matches
-
nici măcar cu autoritățile nu trebuie să mergi pe o relație bazată pe încredere, remarcă extrem de îngândurat preaonorabilul Poha. - Tu ce crezi? se întoarse el compunându-și o mină încurajatoare către tânărul care își freca nervos mâinile. Oh... mâinile... îți trădează nervozitatea... învață să te controlezi, îi aruncă. - Desigur, preaonorabile. Ce cred eu? Credeam că ați citit deja raportul meu referitor la situația... - Sigur, sigur, nu la asta m-am gândit, se scuză Poha. Îți place, aici, la mine? Ce zici? Angir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să fi sosit ora masajului și a gimnasticii. Era imposibil să nu fie așa. Nu mai puteam sta liniștită, bând ceai și întorcând pe toate părțile gândul că Luke îmi dăduse papucii. Pur și simplu, nu mai eram în stare! Nervozitatea a urcat din stomac până în gât amenințând să mă sufoce. Picături mari de sudoare mi se prelingeau pe pielea capului și dintr-odată am simțit nevoia să fac ceva pozitiv. M-am trezit în picioare, căutându-l pe Mike. Uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bine arată. E foarte Înalt și blond, fiindcă e pe jumătate suedez, și are niște ochi albaștri incredibili. Așa că, atunci când m-a invitat În oraș... — ... Întotdeauna, Înaintea unei Întâlniri cu un tip, beau un păhărel de lichior, ca să-mi treacă nervozitatea... — Connor e un băiat extraordinar. E pur și simplu extraordinar. Sunt o fată foarte norocoasă. Toată lumea vorbește extrem de frumos despre el. E blând, sufletist și e un tip de succes, și toată lumea ne spune mereu că suntem cuplul perfect... — ... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu că noi doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sunt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre ele străjuită de către o panteră de piatră sărind, mă cuprinde o vagă nervozitate. Paul va dori un raport complet În legătură cu modul În care s-a desfășurat Întâlnirea cu Glen Oil. Ce-am să-i spun ? Păi, evident, am să fiu cât se poate de deschisă și de sinceră. Fără să-i spun chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici un alt motiv. — Oameni buni, avem nevoie de o nouă abordare, spune Paul. Batonul de ciocolată Panther nu are efectul scontat de noi pe piață. Connor, ai ultimele analize statistice ? Connor se ridică și mă simt cuprinsă de o ușoară nervozitate, În numele lui. Văd cât e de stresat după felul În care se joacă Întruna cu manșetele. — Așa e, Paul. Ridică un clipboard și-și drege glasul. În cadrul ultimului nostru studiu, 1000 de adolescenți au fost Întrebați În legătură cu batonul de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
paharul de Pimm’s În mână, iar eu rămân uitându-mă după el, scăpând un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decât un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tâmpit sunt ! exclamă Connor, lăsându-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scările. Jack mă conduce pe un coridor, scoate o cheie și deschide o ușă. Ne aflăm Într-o cameră. O Încăpere imensă, luminată, cu pereți de culoarea untului. Și cu un pat uriaș dublu În mijloc. Ușa se Închide și nervozitatea mă copleșește din nou. Ăsta e momentul. În cele din urmă, iată că a venit. Jack și cu mine. Singuri Într-o cameră. Cu pat. În acest moment, mă zăresc Într-o oglindă aurită și Îmi stă inima de jenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
noastră. Când ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adânc, de câteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu Lissy după ce a spus Jack la televizor ? Cum ? O cunosc de foarte mult timp. Și m-a văzut de foarte multe ori În posturi absolut ridicole. Dar nici una dintre acestea nu suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne aduce meniul. Rămânem câteva clipe În tăcere. O, Doamne. Acum m-a cuprins pe mine nervozitatea. — Și... Încep, apoi mă opresc. Vreau să-i Îmtreb „Ce-i cu voi aici ?“ Dar ar fi cam nepoliticos din partea mea. Ce v-aduce la Londra ? zic, În loc de asta. — Ne-am dat seama că ne-ar face plăcere să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nimic. OK, uit-o p-asta cu muțenia. Cam trei luni, zic cu voce tare. — Aha. Jack Încuviințează, apoi se Întoarce iar la program. E calm și nu bănuiește absolut nimic, și simt că mă trece un nou val de nervozitate. Poate că ar trebui să-i spun. Nu. Nu pot. Nu pot. Cum să-i spun ? „Apropo, Jack, Știi secretul ăla extrem de important pe care m-ai rugat să-l țin ? Ei, n-o să-ți vină să crezi...“ Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a tejghelei, cu degetele scurte cu unghiile vopsite bleu. Atunci meseriașii nu mai știu cum să-și ia repede băuturica și să se care afară. În terasa acoperită toți se uită cruciș unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
efortul ca după fiecare coală scrisă, douăzeci și ceva de rânduri cu semnele lui chinuite, să dea la o parte foaia volantă, s-o treacă sub teanc, lipind-o de palma asudată; la trecerea febrei din momentul concepției se adăugase nervozitatea dată de cititul discontinuu, deci Tudor trebuie să strângă, după nici cinci minute, pachetul intelectual și să se dedice lichidului sănătos super-rece, proletar, din apă, malț, hamei, mălai... (Mălai pe dracu’. De când se pune mălai la bere? ridică A. niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să încerce... dar să nu anticip, nelimitându-mă doar la praful de pe coperți, aș rămâne probabil dezamăgit în fața semnelor de carte rămase în prima treime a unui volum, acolo unde o idee mi-a oferit suficient material speculativ. Culmea acestei nervozități o atingeam când mă tulbura vreo problemă efemeră de sănătate, să zicem o durere de dinți reverberată în tot trupul, până-n vârful unghiilor (nervozitatea moștenită de la bunicu-meu, care efectiv n-a știut ce-s alea durerile de dinți până după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
treime a unui volum, acolo unde o idee mi-a oferit suficient material speculativ. Culmea acestei nervozități o atingeam când mă tulbura vreo problemă efemeră de sănătate, să zicem o durere de dinți reverberată în tot trupul, până-n vârful unghiilor (nervozitatea moștenită de la bunicu-meu, care efectiv n-a știut ce-s alea durerile de dinți până după șaptezeci de ani, când a aflat cu stupoare că nu se mănâncă nici usturoi, nici ceapă când te duci la dentist, și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din cauză că i‑a intrat în cap ideea că aș fi îndrăgostită de Tom. Măcar atunci când o să apară Luke o să le pot dovedi în fine că se înșeală cumplit. În clipa în care mă gândesc la Luke, simt că mă cuprinde nervozitatea și respir încet și adânc, pentru a mă calma. Sunt hotărâtă ca de data asta să nu mă grăbesc să trag concluzii. O să încerc să am o atitudine deschisă și să văd ce spune. Și, dacă îmi spune că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o vreme. — Bună șampanie, zice Luke în cele din urmă și ia o înghițitură. — Da, zic. E... foarte bună. Bună și... nu e prea dulce... Nu mai pot continua și încep să mă frec pe față, încercând să‑mi ascund nervozitatea. O parte din mine vrea să stea aici și să vorbim nimicuri cât mai mult timp. Dar altă parte se gândește ce rost are să mai amân? Nu vreau să știu decât un singur lucru. Simt un nod în stomac, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Or să se bată toți să te susțină. O să fie coadă până după colț. Luke are o încercare de zâmbet și îmi sărută mâna. — Să sperăm. Stau la recepție și o aștept pe mama lui Luke, cu un soi de nervozitate intrigată. Sinceră să fiu, familia lui Luke mi se pare un pic cam ciudată. Are un tată și o mamă vitregă în Anglia, care l‑au crescut împreună cu cele două surori vitrege, și cărora le spune mamă și tată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
da. Direct la vârf. — Bună, Greg? Sunt Becky Bloomwood. — Becky! Îmi pare bine să te aud! zice Greg, părând relativ distrat. Ce faci? — Ăă... bine! Mi‑a făcut mare plăcere întâlnirea noastră de ieri, zic, conștientă că vocea îmi trădează nervozitatea. Și ideile tale mi s‑au părut foarte interesante. — Da? Mă bucur. Deci... ești mulțumită de călătoria ta? — Da! Da, sunt. Trag aer în piept adânc. Greg, mi‑ai zis ieri că ar trebui să mă întâlnesc cu directorul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Până în clipa în care mi s‑au stricat căștile, pe la jumatea filmului. — O, Doamne! zice Suze. — Era un moment crucial. Toată lumea din jurul meu râdea cu gura până la urechi, iar eu nu auzeam nimic. Vocea începe să‑mi tremure, trădându‑mi nervozitatea. Așa că... am întrebat o stewardeză dacă nu‑mi poate da altele. Dar ea n‑a înțeles și s‑a enervat fiindcă tocmai servea băuturile... Și dup‑aia n‑am mai avut chef să‑i cer nimic. Așa că habar n‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
duc la managerul meu de cont, mă servește cu un pahar de sherry și mă întreabă despre toți cei din familie. Știi ceva, Bex, cred că ar trebui să te muți la Coutts. — Mda, bine, spun. Poate. Simt o oarecare nervozitate în timp ce răsfoiesc niște broșuri de asigurări. Îmi amintesc ce a spus Derek Smeath despre John Gavin, că e riguros și inflexibil. O, Doamne, mi‑e dor de dragul de Smeathie. O, Doamne. Mi‑e dor de Luke. E un sentiment care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Însă Lan Ping continuă. E atât de animată, că eșarfa îi cade de pe umeri. O tot ridică, dar îi cade întruna. Până la urmă, o lasă nepusă. Critică mai departe, pe un ton din ce în ce mai ridicat. Își înfășoară eșarfa în jurul degetelor, cu nervozitate. Vine Tang Nah. O trage cu delicatețe într-o parte. Hai să mergem, că ești obosită. Lasă-mă să termin! Uite ce e, eu sunt critic. Și e treaba mea să comentez, iar eu cred că e un spectacol bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca niciodată! Doamna Mao își ia un scaun. Nu-mi spune că ești încă nemăritată și încă te bucuri de asta. Fairlynn își sprijină capul într-o mână și cu cealaltă face o cută la pantaloni. Degetele ei aleargă cu nervozitate încolo și încoace de-a lungul cutei. Ce s-a întâmplat, tovarășă Jiang Ching? Nu ești bine, nu-i așa? Anna Karenina a fost o proastă că s-a sinucis din cauza unui bărbat nedemn, răspunde Doamna Mao. Mai adu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceai cu felii egal tăiate de pâine umedă. — Așa cum se Întâmplă atunci când Îți moare cineva apropiat și descoperi că te-ai fi putut purta mai bine, dar nu mai poți schimba nimic, mi-am reproșat mai târziu egoismul, accesele de nervozitate, trădările. După ce nu a mai avut nici o veste de la tata, mama a renunțat la ultimele constrângeri, și asupra ei, și asupra noastră. Îmi face realmente rău să-mi amintesc că În ultima vreme, de când se Îngrășase și se neglija total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca de obicei, că este convențional și arhaic. Iar Christa Întârzie să-i spună că iritarea ei e provocată de faptul că nu Își mai aduce aminte exact unde a parcat mașina; nervozitatea lui n-ar face decât s-o sporească pe a ei. Și, pe măsură ce nu Își recunoaște mașina În șirul nesfârșit de lângă grilajul parcului, iritarea i se transformă În panică și vocea i se ascute. Iar el, deși nu Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]