773 matches
-
s-au retras Un trup superb îi dă valoare Un trup superb îi dă valoare Din iad putea-va Lanark să îl scoată oare? în simțuri cînd se naște-a doua oară Nici un liman n-a mai rămas Un trup nesăbuit îi dă valoare Dar nu-ndeajuns să-l vindece Din iad putea-va el pe Lanark să îl scoată oare?
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă vreți să petreceți noaptea cu vreo sfântă, spuse Epiharia fără să se gândească la ceva rău, și-apoi își făcu o cruce iute din pricina gândului spurcat și-și ceru iertare cu glas tare de la Dumnezeu că e repezită și nesăbuită. Străinul avea, iată, și un zâmbet. Acum era alt om! — Nu, dar aș vrea să-mi găsesc un loc. Sunt... nu sunt bine. Sunt bolnav. Cât a zâmbit a fost tânăr ca un pui de înger. Fără zâmbet era mult
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o frapieră umplută cu zăpadă în care se răcea o sticlă de Spumos. ― Ar fi trebuit să cumpărăm șampanie, explică bătrâna, dar în ultima vreme am fost extrem de nesăbuiți cu cheltuielile, nu-i așa, Mirciulică? Cristescu se uită uluit la motan. Stătea impasibil în fotoliu, pe o pernă de catifea, cu o fundă roșie, bine apretată, la gât. Maiorul fu străfulgerat de o idee și simți cum hohote nestăpânite
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile lui, eventuale neînțelegeri cu soția. Consider că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de fapt sentimentele noastre adevărate, și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar fi fost de ajuns să spună "negru" pentru ca eu să mă decid pentru culoarea albă; după cum dacă nu s-ar fi arătat atât de afectat de isprăvile mele, aș fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic ― sau din cauza asta? ― am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbînta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încîlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos decât mine. Nimeni n-a pus atâta zel nesăbuit în a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile mele. Nu complicam inutil lucrurile și am avut față de dragostea trupească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că era mai ușor să distrugi decât să construiești. Apreciau doar că aprovizionarea însăși putea să fie puțin ameliorată și că în felul acesta ar scăpa de grija cea mai presantă. Dar, de fapt, sub aceste remarci neînsemnate o speranță nesăbuită se dezlănțuia în același timp și cu atâta forță, încât concetățenii noștri își dădeau uneori seama de ea și se grăbeau atunci să afirme că, oricum, izbăvirea nu era hotărâtă pentru a doua zi. Și, într-adevăr, ciuma nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Deci a renunțat la viață, vrând să moară în culmea gloriei? De ce atâta orgoliu profesional? Mare și neiertată greșeală! Mare păcat! Pură deșertăciune. N-avea dreptul săși ia viața, care e dar divin! Momentan e mare vâlvă în jurul acestui caz nesăbuit, după care lucrurile se vor potoli... Va rămâne totuși prin arta cântecului ei de o anumită factură, care a încântat și electrizat spectatorii! 18 iulie 2010. Puțin după ora 19 m-a sunat din Iași d-na prof. Ana Dumitrescu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
înapoi, înainte și înapoi. Uită-te la el. E iarnă și el tot mai poartă uniforma albă de vară. Desigur, nu-și dă seama că e o pradă ușoară pentru patrula de coastă. Nu-ți poți imagina ce prost și nesăbuit e băiatul ăsta. — Chipul lui părea destul de înnegurat, spuse Ignatius. Artistul cu beretă și barbișon trecu și el pe Chartres Street, urmărindu-l preocupat pe marinar la distanță de câțiva pași. O, Doamne! Mi-e teamă că polițistul ăsta ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din față fără apărătoare, de parcă era a unui furgonet de cărat vite, prindea, mârâind, viață. Te rog, mamă, vino înapoi! Mai taci o dată din gură, urlă domnișoara Annie de undeva din întuneric. Mama lui punea ceva la cale, vreun plan nesăbuit, ceva care îl va distruge pentru totdeauna. De ce insistase ca el să rămână acasă? Știa doar că nu avea cum să plece nicăieri în starea în care era acum. Găsi numărul Santei Battaglia și îl formă. Trebuia să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
toate părțile aveai să auzi aceeași Întrebare: „DE CE?“. Putea să mărturisească, de asemenea, că nici până-n ziua de azi nu fusese În stare să găsească alt răspuns la Întrebarea aia, În afară de faptul că-și amintea că era prea tânără, prea nesăbuită, prea furioasă, prea pasională pentru universul În care trăia? Avea să aibă vreunul din lucrurile astea vreun sens pentru Armanoush? Putea divulga faptul că recent făcuse unele progrese Înspre liniște și stabilitate, fiindcă acum avea o relație monogamă, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mărturisea adesea că era mai curând Înclinat să trăiască o viață de pescar Într-unul din satele dărăpănate de pe coasta Mediteranei. Era o inimă delicată, un suflet naiv și o fărâmă umblătoare de haos; un utopist sangvin care făcea promisiuni nesăbuite, un bărbat din cale-afară de dezordonat, de iute la minte și de onorabil. Nu existau doi ca el și de aceea Asya nu Îl asociase niciodată cu vreo identitate colectivă. Cum era tentată să spună ceva În dispoziția aia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la acest bine... după cum par lucrurile în general, lumea tinde spre unitate în diversitate, cu toate acțiunile de “globalizare”, “integrare” sau “mediatizare”... Dar cu înțelegerea diferențelor cum stăm?... * Cică erau niște “mușchetari” reprezentanți ai generației eterne de adolescenți nedumeriți și nesăbuiți, după poreclele lor cunoscuți ca Șobolanul, Moaca, Boxerul și... ar mai fi vreo cîțiva... exact ca-n basme, fiecare cu trăsătura sa distinctă. Băi, n-ai o țigară, că nu mai am cașcaval, l-am pierdut ieri în lac, zice
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
prima oară când a găsit un argument pentru căsătorie. Clădirea Înaltă În care locuia era populată, În cea mai mare parte, de celibatari sau divorțați. Își aminti cum, timp de cincizeci de ani, comuniștii Îi pedepsiseră pe cei atât de nesăbuiți Încât să destrame o familie și să păteze imaginea „omului nou“. Cei divorțați erau o raritate, proscriși În lumea comunistă. Oamenii care se căsătoreau pe vremea aceea o făceau pentru totdeauna - era ca o călătorie, numai dus, spre Siberia. Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era permis fumatul. Sfârșitul lumii, spuneau ei, încă n-a venit, n-avea rost s-o rupă la fugă. Cipriano Algor își puse furgoneta în mișcare. Întârziase uitându-se la demolarea clădirilor, iar acum voia să recupereze timpul pierdut, cuvinte nesăbuite între toate, expresie absurdă cu care ne închipuim că înșelăm cruda realitate că nici un timp pierdut nu e recuperabil, de parcă am crede, împotriva adevărului, că timpul pe care-l consideram pierdut pentru totdeauna s-ar fi hotărât, de fapt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar fi fost de ajuns să spună „negru” pentru ca eu să mă decid pentru culoarea albă; după cum dacă nu s-ar fi arătat atât de afectat de isprăvile mele, aș fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic - sau din cauza asta? - am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos decât mine. Nimeni n-a pus atâta zel nesăbuit în a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile mele. Nu complicam inutil lucrurile și am avut față de dragostea trupească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spui tu, filantropie, sau poate chiar... cuvîntul ăla oribil pe care-l folosești tu tot timpul, Paulee... fericire. Am să studiez fericirea timp de douăzeci de ani și o să vedeți rezultate concrete. Eu sînt un tip sistemic, nu un jucător nesăbuit. — Vrei să spui „sistematic“, Îl corectează Paulee. — Da. Farkas se concentrează din nou asupra mielului din farfurie. Wakefield este impresionat de modul În care frivolitatea și gravitatea se Împletesc În această lume high-tech și dobîndește un nou tip de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
peste mări și țări, o lume plină de suspiciuni și îndoieli care făceau ravagii, o lume în care bunele intenții nu erau recunoscute. El era ferm convins că cel mai important lucru din lume este să ai încredere în oameni. Nesăbuitul de Gaston își asumase sarcina de a se încrede orbește în oameni, ca prim pas în proiectul pe care și-l propusese. Hei! îi strigă bătrânul femeii din capul scării. — Da. Vin. — Ziceai că vrei să ți-l găzduiesc? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]