9,277 matches
-
coborârea de acolo pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. Binele este nesfârșit. E nesfârșit pentru că el constă în comuniunea iubitoare dintre persoane și în primul rând între persoana noastră și Persoana dumnezeiască de nesfârșită bunătate și nesfârșit nouă în formele de manifestare ale bunătății Ei dăruitoare” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 257, în PSB, vol. 29, p. 284). footnote>. De aceea nu încetează de a se întinde spre cele dinainte și
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. Binele este nesfârșit. E nesfârșit pentru că el constă în comuniunea iubitoare dintre persoane și în primul rând între persoana noastră și Persoana dumnezeiască de nesfârșită bunătate și nesfârșit nouă în formele de manifestare ale bunătății Ei dăruitoare” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 257, în PSB, vol. 29, p. 284). footnote>. De aceea nu încetează de a se întinde spre cele dinainte și de a ieși
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
chiar dacă umbra-i rămîne/ neînduplecată și grea" (Octombrie). Autoarea iubește ceasul dimineții "care-și deschide ferestrele" precum o sugestie a infinitului, care pare totuși a introduce un perete de acvariu între ființă și real: "e un unghi magic/ ce aduce nesfîrșitul aproape/ ca un altfel de mare/ vibrînd printre ceruri/ cu animale acvatice/ privite prin sticlă" (Lumină de iulie). Culoarea favorită e albul: "Un alb încremenit ștergar/ îmbracă zarea peretelui" (Restituiri), iar cuvintele șterse din manuscris "întunecă pagina", aidoma unui contrast
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
s-a văzut, împotriva titlurilor strident-acuzatoare prin care e înșelată buna credință a cititorului. Cel puțin în pagina culturală a Cotidianului, pe care o gospodărește Cristian Teodorescu, astfel de titluri nu au cum să apară. Așa credea bietul Cronicar, în nesfârșita-i naivitate, până când... ...până când îi fu dat să citească, în Cotidianul din 2 noiembrie, lățit pe toate cele șase coloane ale paginii culturale, următorul titlu-bombă: "Uniunea Scriitorilor de Turnătorii". Și cine semnează articolul astfel intitulat? Aici e aici! îl semnează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
din Ungaria în Franța, întâlnim Saint-Étienne sau Saint-Gall, Saint-Patrick sau... Sankt- Petersburg. Crearea imperiilor coloniale a condus la răspândirea modelului pe întreg mapamondul. Avem, așadar, San Francisco, dar și Sao Paolo, San Salvador sau Santo Domingo, exemplele putând continua la nesfârșit. Să ne amintim că Napoleon Bonaparte și-a petrecut ultimii ani din viață sub pază britanică, pe insula Sfânta Elena. Localitățile bănățene nu fac nici ele excepție. Există mai multe Sântămării, Sânmihai, Sânpetru, Sânandrei sau, într-o formă ușor distorsionată
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
fusese să-și vadă o fiică măritată acolo, iar acum se întorcea acasă, în comuna Români din județul Neamț. Trecuse și prin București, dar Capitala nu-l impresionase prea mult; om al munților, el se minunase mai mult de întinderile nesfârșite ale Bărăganului. și m-am întrebat atunci, dacă nu cumva, pentru el, Capitala înseamnă Români. ...Ne-am despărțit cu urări de bine și invitația de a-i face o vizită acolo, în Capitala lui, la Români. „Întreabă de mine - zice
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
fi dorit vreodată să fie vedetă, a stat modest, aproape neștiut, în spectacolul din spatele scenei: mașinist, apoi mașinist-șef, șef de producție, iar acum... maestru de bună în-tâmpinare la poarta Teatrului. Așa se face că poveștile adunate în el sunt nesfârșit de multe și de seducătoare, iar amintirile lui sunt oglinzi cu ape de demult, cum în memoria altcuiva nu prea se mai găsesc: Florina Cercel era „o fetiță tare drăguță și frumușică, de rămâneau toți cu ochii lipiți de ea
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
de narcise din Europa - 395 de hectare - situată în județul Brașov, la Dumbrava Vadului din comuna Șercaia. De la sfârșitul lui aprilie, în luna mai și uneori și în iunie, aici, la poalele Făgărașului se întind cât vezi cu ochii „zăpezi“ nesfârșite de narcise, un adevărat monument al naturii. Pe raza județului Timiș există, de asemenea, o bine cunoscută rezervație de narcise în localitatea Bătești, în suprafață de peste 22 de hectare aflată în administrarea orașului Făget. Pe malul râului Dâmbovnic - Argeș a
Agenda2004-17-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282353_a_283682]
-
l În 14 octombrie Cuvioasa Paraschiva este cea mai iubită și stimată dintre sfintele Bisericii, lauda Epivatei și patroana Moldovei. Moaștele ei se află la Iași, în Biserica Mitropoliei, aduse în anul 1641 de evlaviosul domn Vasile Lupu. Aici vin nesfârșite șiruri de creștini din toate locurile Moldovei să se închine, să mulțumească celui Atotputernic și să ia pildă din viața ei îndumnezeită în rugăciune, în curăție și în jertfirea pentru aproapele. Tânăra fecioară Paraschiva, care a trăit acum 960 de
Agenda2003-41-03-14-15 () [Corola-journal/Journalistic/281568_a_282897]
-
Primise botezul, dar timpul chemării la apostolat nu sosise. Pe altă cale, nobila sa mamă și mai ales sora lui, Macrina, căutau să-l convingă, cu viața lor sfântă în Hristos, să pună toată capacitatea lui intelectuală și morală în nesfârșita dragoste a creștinismului. Era la răscruce. Epoca sclavagistă ajunsese la apogeu, iar tânărul profesor părăsește catedra de retorică, își împarte averea celor lipsiți; dragostea sa pentru Iisus crește mereu prin faptele milei creștine. Era într-o permanentă tulburare sufletească. În
Agenda2004-1-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281912_a_283241]
-
violonist i-a oferit un suport sigur pentru studiul științific al celui mai nobil instrument - vioara. A desfăcut și a reparat, apoi, sute de viori, al căror sunet a încercat să-l înnobileze, a cercetat lucrări de specialitate cu o nesfârșită râvnă, atent la cel mai neînsemnat detaliu, care putea să deschidă o fereastră ipotezelor sale privind tainele viorilor. Studiind schițele viorilor construite de Stradivarius, a gândit că acolo trebuie să se afle încifrată taina care stă la baza sunetului inconfundabil
Agenda2003-29-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281269_a_282598]
-
și pe bogați și pe săraci, drept fiind că pe bogați într-o mai mică măsură. Priveam războiul cu mult patos și entuziasm văzând în el singura posibilitate de a ne recăpăta măcar Basarabia și Bucovina. Am asistat cum treceau nesfârșite coloane de blindate și motociclete germane pe strada Traian spre Bulgaria și Grecia. Era prima dată când vedeam motociclete B. M. V. cu ax cardanic și Zundap cu marche-arriere. Nu prea aveam noi idee ce înseamnă aceste inovații tehnice dar auzind
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
ascultări trebuie să fi făcut monahia Paraschiva. Totuși, acea smerită călugăriță a fost aleasă de Dumnezeu între sfinții Săi. Un sinod a canonizat-o, consacrând-o între aleșii împărăției lui Hristos, și iată că pomenirea ei se face cu laude nesfârșite din neam în neam, iar înaintea sicriului cu sfintele ei moaște și-au plecat genunchii și se închină în rugăciuni fierbinți voievozi, vlădici, preoți și mireni, oameni de toată vârsta, cu zecile și sutele de mii. Cât va străluci soarele
Agenda2004-41-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282979_a_284308]
-
cum m-ați luat cu mâna cocoșata întâi sub bolta m-ați urcat un timp fiind eu Domnul și apoi m-ați lăsat să mă prăbușesc printr-un subțire, nalt și negru turn. și urlu. îngrozit de întuneric. și turnu-i nesfârșit. că ochiul morții ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași - 2005, p. 268. ! craniu de crin, morții te șlefuiră cu sufletele că petalele căci forma-ți dulce nu ucide ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
4. M E R E U î M I S P U N Mă surprind amintindu-mi de tine... Soarele nu și-a mișcat arcul lui cald Decât o pătrime de ceas. Mi se pare că este un timp nefiresc, Nesfârșit de lung, Fără dragostea mea. Ai zburat din brațele mele; îmi era teamă să te rețin, Așa pură și albă... Acuma mi-au rămas: Zâmbetul tău fericit, Privirea ta cu irizații aurii, Culcușul cald din perna brodată de mama... Aștept
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
în Banatul Timișoarei, doar de 170 de ani, adică de la pietruirea drumului ce duce la Jimbolia În tablourile de altădată apar uneori poștalioane trase de cai, frumos vopsite, pe fereastra cărora domni cu joben și doamne cu voaletă privesc șesurile nesfârșite. Despre astfel de călătorii amintește și o cruce mare, albă, care stă de mai bine de un veac și jumătate la hotarul Timișoarei, ridicată pentru a da de știre marea realizare care era într-adevăr ceva nemaipomenit: un drum pietruit
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
starea drumurilor bănățene aparți-nea chiar kaizerului Iosif al II-lea, habsburgul opinând că ele au fost făcute de către „die liebe Natur” - draga Natură. Drumurile nu erau altceva decât simple urme de roți pe care porneau alte căruțe, într-un ciclu nesfârșit. Călătorii mai puțini nobili împărtășeau și ei părerea imperială pentru că, întrebați fiind de „șoselele” de aici, clătinau din cap și răspundeau: „Pun lut peste lut și asta numesc șosea”. În forma lui mai dezvoltată, drumul bănățean avea săpate pe ambele
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
Mare (superb loc bănățean, cândva mândru să găzduiască artele, indiferent că era vorba despre poezia lui Nichita sau despre măiastra pană de pictor a atâtor mari creatori contemporani, astăzi - mai gârbovit de povara zilei ce trece și de grijile unei nesfârșite tranziții!) . Gherasim și-a invitat colegii la Tescani, să contemple floarea de măr. Să regăsească virtuțile creației în aer liber. Să se întoarcă la temelii. „Cumințenia poziției noastre a șocat, așa cum odinioară șocase atitudinea de avangardă“, zâmbește Flondor, cu gândul
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
7. Sau despre înfrîngere: ai căzut? Minunat! "Înfrîngerea e locul din care te ridici ca să mergi mai departe". Exasperanta viziune pentru cineva care are priză directă la real. Iar șirul de convertiri ale negativului în pozitiv ar putea continua la nesfîrșit. Pentru Noica dimensiunea tragică a existenței a dispărut cu desăvîrșire. Unui Sartre care exclamase în auzul tuturor că "Infernul șunt ceilalți!", Noica i-ar fi putut răspunde: într-o lume în care nu se știe cine da și cine primește
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
celor "neînrămați", realiștilor care înțeleg că lumea le preexista, că ea are o ordine pe care conștiința umană trebuie s-o descopere pas cu pas. Realistul știe că trebuie să găsească sensurile lumii și să le integreze într-un puzzle nesfîrșit, adunînd adevăr după adevăr, certitudine după certitudine. Absorbit în efortul de a se conforma lumii date, omul nostru nici n-a observat că jocul de puzzle s-a transformat într-un munte sisific. După fiecare înțeles găsit bolovanul lui se
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
revizuiri critice unii le concep că aduceri în fața unor instanțe ce au căderea să stabilească vinovații și chiar să împartă pedepse. Se întocmesc rechizitorii și se redactează sentințe. Nu este firesc. După cum nu este firesc nici să se repete la nesfârșit, la adresa marilor scriitori amintiți, sau la adresa altora aflați în aceeași situație cu ei, mereu vechile acuzații. Iată despre G. Călinescu, pentru că de la el am pornit discuția. Tot ce s-a spus acum, la Centenar, despre comportarea lui șerpuitoare din anii
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
care trecătorul însuși joacă rolul unei circumstanțe atenunate. Pe cîtă vreme dacă ne imaginăm că posibilă eternă reîntoarcere, existentă devine povară fără măsură, ea ne apasă că un imens bolovan, căci fiecare gest și fiecare vorba vor fi reluate la nesfîrșit, într-un fel de ecou multiplicant care te amețește. Într-o asemenea lume nu ar exista uitare și nici iertare, pentru că ni s-ar reaminti în permanență acele lucruri de care ne facem răspunzători. Iar într-o lume fără putință
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
trasee, că nimic nu e unic și irepetabil, ca tu însuți poți fi în mai multe locuri, împreună cu alte persoane, fără ca prin asta să distrugi ce ai lăsat în urmă, să atentezi la integritatea vreunuia dintre elementele cuprinse în seria nesfîrșită a repetabilului. Acesta este raționamentul lui Tomas, de altfel, ca veșnic Don Juan. Pentru Tereza, însă, un asemenea mod de a gîndi e imposibil. Lăsîndu-i lui Tomas un bilet de despărțire, pleacă, pe ascuns, înapoi în Cehoslovacia. Pășim pe tărîmul
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
O tresărire de speranță înaltă iar inima fiecăruia. Puhoaie de amatori ai eclipsei de pe toate meleagurile lumii vor da buzna pe punte, spre a prinde locul și momentul optim. Totul va dura două minute și jumătate, însă ele vor părea nesfârșite. La urma urmelor, există o dreptate în toate: unde să se fi desfășurat mai bine o eclipsă totală, decat aici, la noi?
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
poetul scrie despre "ziua de azi" ca si cum ar fi "prima zi de după moarte", pentru că - nu-i asa? - "timpul lăsat trecerii noastre prin lume e/ prea scurt ca să-l irosim cu altceva decît/ cu noi înșine". Adrian Ălui Gheorghe are o nesfîrșită sete și, totodată, o cumplită spaimă de forma poemului - cea mai subtilă modalitate de a-si irosi durată trecerii prin lume cu el însuși -, singurul mod de a (supra)viețui: mesajul e foarte clar în : "Te uiți la mine, da
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]