571 matches
-
noi, dar stam așa pitiți, până ce a trecut prăpădul. Când avioanele care bombardau au plecat și s-a făcut liniște, am plecat acasă, la „buna”. Nea ospătat, era aproape ziuă, apoi ne-am culcat. Eram extenuați de frică și de nesomn. Cred că trecuse aproape un an și a trebuit să ne întoarcem la casa noastră din orașul moldav. La plecare, despărțirea de „buna” a fost sfâșietoare. Nu se mai oprea din plâns. Așa un suflet de femeie n-am mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcut căci era noaptea. Am intrat pe poarta regimentului, intrau mereu camioane încărcate cu de-alde noi. Era acolo și un platou mare, din beton.. Cert este faptul că așa, cu valizele lângă noi, obosiți de băutură, mâncare bună și nesomn, ne-am aliniat pentru controlul valizelor. S-au confiscate pe ici, pe colo câte un salam, pulover, boandă sau vreun fular, apoi am fost mânați în niște saloane cu paturi de fier supraetajate, dispuse pe ambele laturi ale pereților, care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mult până să fie deșteptate slugile ca să-l primească pe fratele suferind, pe care drumul prin ger îl înviorase și-l făcuse surprinzător de sprinten. Rămași amândoi frații la gura sobei în care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie să părem amândoi obosiți și bolnavi, să scriem chiar și preafericitului patriarh la Constantinopol și să ne văităm. Dumneata, neică Dinule, iei legătura cu oamenii de la spătărie și le poruncești să mă înștiințeze de tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peisajului, învăluit în poezia sumbrului. Ne-am despărțit la sugestia lui discretă că dimineața trebuie să se scoale devreme, deși eu aș fi vrut să mai rămân. Poezie, da, dar el avea o slujbă, nu se putea duce obosit de nesomn. Urma să ne vedem a doua zi pe la orele șase. L-am găsit gata pregătit să ieșim, să mă învețe cum se face o piață. Și-a luat o plasă și am pornit-o pe jos spre Piața Mare. Pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost cuminte. Nu l-ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi auzit. 5 Apostol Bologa își luă în primire bateria, mai stătu puțin de taifas cu comandanții de secție și apoi coborî în adăpostul subpământean să se odihnească. Se întinse pe patul de scânduri. Era prăpădit de osteneală și de nesomn, căci toată noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se ușurase, parcă ar fi scăpat dintr-o cameră de tortură și parcă toate zbuciumările ar fi rămas acolo, în satul cu spânzurătoarea... De afară cobora o înfumurare de lumină, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie să-ți fie nespus de dragă viața... Căpitanul tutuia parcă n-ar mai fi vorbit de un secol și ar ține să-și verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primi bucuros invitația la masă; era obosit de drum și nesomn, și-apoi acasă, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei, mâncase ca și cu gura altuia. Avu numai o clipă de ezitare, gîndindu-se cî va trebui să povestească și lui Klapka aceleași lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Îl privi pe Puarem drept în ochi și-i răspunse că e într-adevăr Iahuben. Comandantul adăugă: - M-am gândit să te chem, dar ai venit singur. Soldatul nu pricepu. Mintea lui, chiar când nu era obosită ca acum de nesomn și de mers, nu era în stare să înțeleagă gândurile celor mari, spuse totdeauna în mai multe cuvinte decât trebuia, sau în mai puține, și niciodată în atâtea de câte era nevoie. Se gândi bine și văzu că nu venise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
totdeauna, de cei doi prieteni buni câștigați în locuri străine. Acum, Iahuben își făcea fără îndoială meseria în cazărmi, iar Mai-Baka fusese dus la peșteri ca să învețe meșteșugul de a clădi ziduri de oraș sau palate. Auta stătea țintuit în nesomn de ciudata stea coborâtă pe zarea dintre miazăzi și răsărit și privea pierdut cerul nopții atlante. Noaptea era plăcută, călduță, cu aer clar de munte înalt și cu miros zdravăn de iarbă înrourată. Totul era cum a fost totdeauna în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dintre ei, dar noaptea trecu fără ca vreunul să deschidă gura. Numai când fereastra de la răsărit începu să se lumineze, bătrânul ațipi, iar Auta se duse în patul său dintr-o odaie de sus, istovit mai mult de gânduri decât de nesomn. CAPITOLUL XIII Atlantida era apărată din două margini de patru lanțuri de munți. Spre miazănoapte, de unde ar fi putut veni s-o cotropească în vremea iernii vântul țărilor reci, uriașa insulă era păzită de lungul șir de munți deasupra cărora
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întoarse spatele și plecă, fără a-și mai lua rămas bun. În câteva minute își găsi oamenii. Merseră în coloană o bucată bună de drum, orbește, urmându-i pe cei dinainte. Picioarele pășeau mașinal, oamenii abătuți, istoviți de neliniște și nesomn erau confuzi. Neașteptat, coloana se opri. Câțiva ostași se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei, printre soldații români, unii șezând
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
El poate să sugereze fie o personalitate puternică, stăpână pe sine, fie o încercare de a pătrunde dincolo de aparențe. Ochii celui privit pot trăda incertitudini, temeri sau curaj și stăpânire, modestie sau indiferență, tot așa cum pot să trădeze boala sau nesomnul. Ioan Petru Culianu argumentează convingător ideea atunci când scrie că ochii au un rol hotărâtor în ceea ce Ficino numea magia erotică. Grație privirii se pot transmite sentimente, stări, expresii și, mai ales, imagini. Cu ajutorul ochilor și prin ei se pot cerceta
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din uitare. Să mi te smulgi din mari tristeți trecute, Aceasta este vrerea personală, Aceasta este starea ideală Și manifestul unor gânduri mute. Să mi te faci, prin timp, soliditate, Să mă ajut prin tine, la nevoie, Dă-mi doar nesomnul marilor păcate Și un sărut, atunci când este voie. Să mi te rupi în multe sacrificii De parcă te-ai desface în versete, În lungi fâșii de vorbe desuete, În interese, nebunii sau vicii. Să mi te uiți atunci când vrei iubire, Te
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dezmăț Eu vin ca la școală, rebel sau cuminte, Și peste dezastre te chem și te-nvăț. 24 iulie 2011 Îmi plouă cu tine, îți ninge cu noi... Ce lume absurdă, ce lume de foc, Eu iau doar prin tine nesomn și noroc Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Ce tragic îmi pare același consemn, Rămâi amănuntul, durere și semn, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Vom
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lacrimi depănând Printre toate grijile comune. Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape semăn cu mama îmi legăna țipetele pe picioare apoi pleca la apaca așa s-a croit destinul meu între două rochii și o fustă tata purta întotdeauna cravată se trezea cu noaptea în cap până la vulcan mânca o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vin îți faci frate, din vin îți faci scut, Prin toate acelea ce-au fost și n-au fost, În zile de chefuri, în zile de post, În zile de jale, cu lacrimi în ochi, În zile cu dor, cu nesomn și deochi, Accepți mahmureala ca stare de dor Și-n tine, confuze, durerile mor, Tu ești predispus la eșec și păcat, În suflet se zbate un câine turbat, Când cazi, te ridici; când mori, te trezești, Îți faci idealuri din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul Radu, urcându-l pe un cal șarg, în timp ce domnița fu așezată într-o căruță de-a bătrânului staroste. Amândoi erau palizi, cu ochii trași de nesomnul nopții, dar încrezători în destinul lor. Bătânul staroste își îmbrățișă ca pentru ultima oară, îmbărbătându-l, însă, pentru încercările la care va fi supus. Toată așezarea se adunase în fața casei starostelui, așteptând porunca acestuia. Dar starostele nu-și făcu decât
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
șifonier. Într-adevăr, Marcus încercase să fugă din pat, dar ea îl țintuise, agățându-se ferm de încheietura lui. Apoi a așteptat cu un calm oribil scena care urma să-i schimbe viața. Pe parcursul ultimelor cinci săptămâni îndurase nopți de nesomn, întrebându-se cum se va termina aventura ei cu Marcus. Oscila între a încheia totul cu el și a continua viața normală alături de Dylan, și fanteziile în care Dylan dispărea ca prin minune, fără ca ea să fie nevoită să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat colțul casei, hotărât s-o înfrunt pe femeie. Ramona stătea în pragul ușii, părând o fantomă în halatul ei inform din mătase. Avea părul răvășit, iar fața îi era buhăită și plină de pete roșii - probabil de la plâns și nesomn. Ochii ei căprui închis - aceeași culoare ca ai mei - erau neliniștiți. Scoase dintre faldurile halatului un pistol de damă și îl îndreptă spre mine. — I-ai spus Marthei să mă părăsească, mă acuză ea. I-am zburat pistolul din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu încheieturile și tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără sfârșit lacrimi mari de bucurie, de dragoste... Erau fericiți, chiar prea fericiți, viața li se deschidea luminoasă, viitorul prevestea plăceri nemaiîntâlnite... Visuri... Visuri fără rost... Visuri de nesomn, visuri ale nopților albe... Azi nu a venit Petre, Încep din nou să Îmi dau seama că el profită numai de posibilitatea de a asculta muzică, de a merge la spectacole, la mine nu ține deloc, altfel, aș fi surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă am vreo vină și am ajuns la concluzia că nu. Eu nu i-am dat nici un semn că aș putea ține cât de puțin la el. Mă obseda Însă Întâmplarea aceasta. Am plecat la Sovata, după două nopți de nesomn, de zbucium. Pe drum, În tren, am aflat că el știa unde mă voi duce (Îi spusese, neștiutoare, colega mea) și are de gând să vină și el la Sovata. Ce puteam să fac? Să plec Înapoi la București, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la conceptul uzat de „Ierusalim ceresc“, căruia Îi dădu propria interpretare, valabilă numai pentru ceea ce simțea el În clipa aceea. Cugetă la faptul că somnul Îi părea uneori mai puțin Întinat de minciună decât veghea, iar alteori exact invers, tocmai nesomnul dus la extremă se transforma În cea mai fierbinte dorință a sa. Ajunse la ideea că poate nu era vorba de două stări, ci de trei: somnul, veghea și lumina asta care Îl Învăluia complet, pe dinafară și pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când, gata să mă-nghită, prăpastia se cască sub mine ca o stridie zemoasă? De altminteri, nici măcar nu-i vorba doar de păgubitoarea și hazardata-mi persoană; prea-minunata Madame Hsin ia noapte de noapte căruțe cu veronal, tocmai din pricina neobositului nesomn al stâlpilor legii, care o duc În pragul deznădejdii, băgându-i sula-n coaste. Zbirii nu par a ține minte că, În Împrejurări deloc senine, i-a fost ucis protectorul și ea a rămas orfană și fără adăpost, În fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amintirea. Încă de la ivirea zorilor, Nemirovsky și magul trudeau, ticluind un număr nelămurit și poate chiar nesfârșit de lampioane din bambus fraged. Iar eu, cercetând imparțial pirpiriile măsuri ale casei și șuvoiul neîntrerupt al mobilelor, am ajuns să cred că nesomnul meșterilor era zadarnic și că nicicând, poate, nu avea să se mai aprindă vreun lampion. Vai de viața și de zilișoarele mele, mi-am mărturisit greșeala chiar Înainte de primul ziurel de ziuă: la unsprezece și un sfert p.m., toate lampioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]