794 matches
-
exact În inima lui Mahomed... Pornim atacul pedestrimii! Înaintare la pas, pe tot frontul! Trebuie să sprijinim cavaleria! * Cavaleria Moldovei pornise pe urmele căpitanului Oană și adâncea debandada trupelor turcești. Ștefan privea totul și Înțelese că se apropia de o nesperată victorie. După atâtea bătălii, știa când dușmanul Începe să cedeze. Îi simțea teama. Îl avea În față, din nou, după masacrul de la Valea Albă, pe Mahomed. Și Mahomed se retrăgea. Atunci Își aminti de un detaliu de care toată lumea uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușurat; pusese ordine și "sus", angajînd iluzoriu pe "acel cineva" care să-l aibă în grijă. Cum nu spunea nimic, am continuat: - De altfel, utilizarea rațională a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o nesperată șansă de a revendica o poziție privilegiată în cadrul Naturii. Totodată, fascinația plasmei a dus la remarca transformării ireversibile a materiei vegetale, vii, în cenușă, materie nevie. Această conștiință nemijlocită le-a dublat însă impotența. - Care impotență? Ce mă-ta, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
unui parcurs clasic: copilărie, vârsta armelor, durul botez al focului, maturitatea deplină - acel mezzo del camin di nostra vita - sinonimă, aici, cu perioada apostolatului, retragerea din vâltoare și restul, care, iată, din fericire, nu e tăcere ... La o vârstă înaintată, nesperată, încerc să trec prin fața ochilor și a minții firul unor întâmplări care mi-au marcat viața până în momentul de față. Așa se deschide această rememorare care are ca date-limită anii 1916 și 2001, și ca spațiu reper Priponeștii de Sus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dornici să-i adreseze, cu dragoste, cel mai cald «La mulți ani»! Elena Popoiu, „Academia Bârlădeană”, Nr. 4(25), 2006 *** De la extaz la... disperare Sfârșit de an școlar 1930-1931 la Școala Normală de băieți din Bârlad. Obținusem acel neașteptat și nesperat premiu I pe clasă și pe școală, finalizat cu felicitări și multe strângeri de mână în sala de festivități a școlii. Uluiți, istoviți de emoții și moleșiți de căldura sufocantă inerentă unei mari aglomerații, eu și inimosul meu tată aproape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
forța de rezistență și împotrivire a bisericii catolice cu noul papă polonez, Stalin ar fi întrebat: Câte divizii are Papa? Deci, totul rămânea în viziunea lui în imposibilitatea de schimbare. Și totuși... trei oameni providențiali au făcut posibilă această uimitoare, nesperată dar necesară schimbare pentru armonie, precum aerul de respirat: e vorba despre președintele american G. Bush, papa Ioan Paul al II-lea și Mihail Gorbaciov care au hotărât această magnifică cotitură a istoriei mondiale contemporane. Președintele Bush senior aștepta întâlnirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
apoi o discuție apropiată referitor la activitatea cotidiană și despre Gruia Novac junior, fost coleg de clasă cu nepotul meu care, după cutremurul din 1977, a urmat cursurile la Școala Generală nr.1, fiind prieteni foarte buni. Și un gest nesperat și tocmai de aceea mai prețuit: m-a adus acasă cu mașina, lăsându-mă la scară. Fără să mă gândesc, am beneficiat de un gest care nu se uită. Regret că nu am trecut pe la Casa Armatei unde se comemora
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
felicitările mele și stima mea. Vă îmbrățișez cu multă prietenie - Marietta. Abia la 10 mai răspundeam acestei misive de suflet. Dragă doamnă Marietta. Mi-ați făcut o enormă bucurie. Eram în situația unui copil care primea un dar ales și nesperat. M-am convins că ați citit cartea „de-a fir a păr”, exact cum spuneți într-o neaoșă și prea frumoasă limbă românească, greu de explicat pentru cineva care a adoptat limba poporului în mijlocul căruia a trăit și mai ales
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și comercianți semiindependenți în cadrul Breslei Meșteșugarilor și Comercianților sau lucrând pentru Compania de Transporturi și Comunicații. O altă parte rămăseseră angajați în cadrul starportului, la întreținerea acestuia. Potrivit importanței lui și a debitului de mărfuri, treptat, zona prinsese un avânt economic nesperat fața de situația generală care domnea pe Sagius II, populația începând să crească proporțional cu mirajul economic numit Tonne. Amalgamul de pe Tonne era întregit de prezența a numeroși traficanți și contrabandiști, cu cartierul general stabilit aici, și care se ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
carte. Agenda lui frate-său de pe noptieră o știe, dar sigur trebuie să existe mai multe telefoane. Puteam să trec absent, săptămâni și luni, cu tălpile goale în camera de lucru, peste foile ziarelor care-mi promit șanse de câștig nesperat, să las să treacă săptămâni uitând să iau biletul la 6 din 49 sau, culmea indolenței, uitând să-l scot din buzunarul gecii, cu sentimentul că norocul nu era pentru mine. Se vede că nu ajunsesem la situația limită, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
calea lui. Cu fiecare clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de scăpare. Un zâmbet dureros îi înțepă obrazul înghețat. Îl suportă cu satisfacție. Iată că totul se termina printr-un accident. Nesperat de curat. Îl intriga doar liniștea neclintită a celor doi. Nu fugeau, nu se crispau, nu strigau. Își duse iarăși luneta la ochiul neacoperit. Se aștepta să-i vadă împietriți de groază. Dar ei arătau ca un grup statuar dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vrei să mă faci să cred că te-ai înamo... Domnița Ecaterina apăru însoțită de favorita sa și Nicolae se grăbi să-i iasă înainte, glumind pe seama obiceiului românesc de a „sălta boierii”. ― De data asta, însă, a fost un nesperat prilej pentru noi, boierii, de a „sălta”... o zeiță. ― Draga mea, interveni domnița, vino să-mi cunoști și nepotul. Toți ne punem mari speranțe în el. Mon cher Ianco, ai în fața ta pe Alexandra Marioritza, fiica lui Mihail Comnenul, cărturarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puțin un portret. Îl voi căuta chiar astăzi pe tânăr. Se pare că se pricepe într-adevăr la portrete. De altfel, am auzit că a primit mai multe comenzi de la oameni foarte importanți. Și Toinette avu parte de o privire nesperat de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu pot să înțeleg și pace! Când e vorba de măsele, nu te mai uiți la bani. Nu pot să înțeleg de ce te-ai zgârcit! Toinette nu făcea decât să-și verse focul. Și o făcea cu voluptate. Se ivise, nesperat, prilejul să-și muștruluiască soțul infidel în cel mai înalt grad și, pe deasupra, teribil de zgârcit. În sfârșit, își făcu intrarea și valetul Julien, aducând pe o mică tavă de argint un pahar cu apă și pliculețele cu leacuri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prezența ei aici, în atelier, nu-mi mai trezește decât un sentiment răvășitor al absenței. ― Atunci, tabloul?... Portretul acesta?... ― Oh!... Cu el se întâmplă altceva. E ca și cum nu eu, ci ea ar aștepta răvășită de absența mea. Intermezzo informativ: Despre nesperatul prilej pe care o zi de aniversare îl poate aduce în rezolvarea unor mari necazuri din dragoste. La lumina unei lumânări, Guibert curăța un pistol cu meticulozitatea de care poate fi capabil doar un medic. Dante Negro stătea pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curând, unul dintre principalii pioni ai tratatului urma să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își revenise. Într-adevăr, îl găsi în picioare, gata de fugă. Nu apucase să se încalțe, dar îmbrăcase o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar. Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă tonul, marcând fiecare silabă cu parșivenia limbii. As-cul-tă, mă, piss-en-lit! Când te mai fluieră stă-pâ-na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi ajuns la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase deja numele lui Scarlat Calimah pentru Moldova și Ioan Caragea pentru țara Românească. „Nici vorbă, dragul meu! Ceea ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hârtia și o puse pe măsuța de alături. Era sceptic în privința autenticității scrisorii. Nu cunoștea scrisul Marioritzei și nici pe cel al pictorului. Oricine ar fi putut ticlui acele rânduri. Era o capcană? Sau chiar putea conta pe un ajutor nesperat venit din tabăra adversă? ― De fapt... ce vrei în schimbul acestui... acestui imens cadou... viața mea? Pictorul se răsuci. ― Evident, nimic de natură materială, Alteță. ― Sunt, iarăși, două lucruri care nu prea se potrivesc. Ocrotindu-mi mie viața, nu te temi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de care pictorul părea să fi uitat. Degetele lui atinseră hârtia. Risipea o undă parfumată. Parfumul Marioritzei. Dincolo de toate îndoielile lui, undeva, pe dinăuntru, îl încălzea speranța, chiar bucuria de a avea un aliat. Și ce cap limpede purta acest nesperat aliat! Intermezzo informativ: Câte ceva despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe dinăuntru, îl încălzea speranța, chiar bucuria de a avea un aliat. Și ce cap limpede purta acest nesperat aliat! Intermezzo informativ: Câte ceva despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl scotea la plimbare, călcând cu pantofii lui delicați prin praful, balega, pietrișul și toate acele nesuferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gări... Da, vor veni și astea! Acum, se felicita pentru stocurile de fier acumulate la moșia sa din împrejurimile Moscovei. Le cumpărase la un preț extrem de convenabil. Intuiția lui nu greșise. Scrisoarea Marioritzei, invitația ei, de fapt, îi oferise ocazia nesperată de a acumula toate acele informații. Și, pe tot acest drum, în toate căutările lui fusese însoțit, susținut, încurajat de... Dante Negro. ― Dante Negro! șopti prințul, fulgerat de un zâmbet ivit dintr-o spontană transfigurare interioară. Trăia o relație nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vii. ― Eram încercuiți din trei părți. Ciciagov și Wittgenstein, niște nulități militare notorii, de altfel, până și ăștia ne sâcâiau tot timpul... Tot timpul... Dar marea problemă rămânea Kutuzov. Ah! Teoretic trebuia să ajungă la Berezina înaintea noastră. Dar surprinzătorul, nesperatul nostru noroc a fost că generalul Kutuzov a întârziat cu bună știință. S-a încăpățânat să nu dea curs planului de încercuire propus de țarul Alexandru. Asta l-a salvat pe Napoleon. Altminteri... Oh, dar și așa a fost înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de parcă-și dădea obștescul sfârșit. —A fost de groază. De data asta nici n-a apucat să intre pe ușă c-a și găsit de ce să se ia. Numai că am avut o surpriză plăcută și-am găsit un aliat nesperat în Bill. Am purtat o discuție amicală și mi-a zis c-ar trebui să-i țin piept lui Jenny. El vorbește, s-a strâmbat Julia. Și el e îngrozit de ea, nu? Nu îngrozit. Fiona a tăcut câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Hasan a fost localizat, că arestarea lui e iminentă, dar răzvrătitul rămâne de neprins, trupele acestuia dispar la cel dintâi contact. Nizam caută, deci, un prilej de a-l Înfrunta față-n față, armată contra armată. Samarkandul e un teren nesperat. În primăvara anului 1089, o armată de două sute de mii de oameni se află În marș, cu elefanți și mașini de asediu. Puțin contează intrigile și minciunile care au stat la originea organizării ei, va Împlini ceea ce trebuie să Împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]