548 matches
-
am simțit atunci în pielea martirului care, pătruns în sânge și în oase de adevărul credinței sale, este torturat de incapacitatea verbalizării convingătoare a acestuia. E drept, nu aveam nici o dovadă că lucrurile stăteau așa cum susțineam eu; totuși, știam, cu nestrămutată convingere, că eu aveam dreptate și că ele se înșelau. Nimic nu mi se părea mai abominabil și mai întors împotriva firii decât ideea că te-ai putea așeza pe colac până în spate, lăfăindu-te comod, ca în fotoliu (exceptând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau credința în fantome și posibila ei deriziune" Intervenția din interludiu a personajului ky:gen, care nu se îndoiește câtuși de puțin de existența fantomelor, deși nu le-a văzut niciodată, pare menită să așeze în centrul edificiului no credința nestrămutată a acestui om simplu că morții, ca și zeii ori ca și demonii, pot să se arate, pot veni să stea de vorbă cu cei vii. Este credința unui personaj exclus totuși de la întâlnirea cu invizibilul: dialogul dintre shite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
noapte”. Rebekka va fi, așadar, înfrântă de dubla povară apăsătoare a trecutului, va fi atrasă, împotriva voinței sale, pe de o parte, în lumea prăfuită a galeriei de portrete strămoșești, iar pe de altă parte, în universul superstițiilor, al credinței nestrămutate în simbolul calului alb, în întoarcerea morților, în puterea lor asupra celor vii. O înfrângere asumată, al cărei semn este șalul alb pe care îl tricotează și care îi va fi lințoliu atunci când se va sinucide împreună cu Rosmer, aruncându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-un fotoliu, participă cu toată dăruirea la exaltare - a credinței, și nu a înșelătoriei”. E ceea ce se întâmpla pe vremea lui Thespis: „toți cei ce colaborau la spectacol erau călăuziți de încrederea în adevărul celor văzute, de credința lor nestrămutată în lucrurile care li se dezvăluiau. Credința stătea pe tronul puternicilor zilei, credința domnea peste treptele sălii, credința cânta și dansa pe scenă”. Fără ea, revelația invizibilului, accesul la un tărâm aflat „dincolo de realitate” sunt cu neputință de realizat. Elogiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și dușmanul dincolo. Ca pe un câmp de luptă. Doar el și acea stare suprafirească de dinaintea unei bătălii decisive, acea convingere nestrămutată că strategia aleasă îl va conduce sigur la victorie. Zâmbi cu mândrie. El, Kutuzov, era un maestru al strategiei militare. În privința asta, țarul își dovedise din plin incompetența la Austerlitz, în bătălia celor trei împărați. Nu ascultase de sfatul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un limbaj de analfabet, o cauză oarecare (de obicei se plânge de beția șefului de echipă, alcoolic înrăit). Când voi fi din nou eu însumi, mă voi duce să-i vizitez pe acești muncitori din fabrică. Am convingeri adânci și nestrămutate despre importanța activității sociale. Sunt sigur că aș putea face ceva ca să-i ajut pe muncitorii din fabrică. Îi detest pe cei care acționează cu lașitate în fața nedreptăților sociale. Cred într-o implicare curajoasă și zguduitoare în problemele zilelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Domnul! Lăudați numele Domnului, aduceți slavă lui Dumnezeu!” Am înțeles ce voiește Domnul de la mine și mă încredințez în mâinile Sale. Asta nu înseamnă că mă las păgubaș de toate ca un laș, ci fac acest lucru dintr-o credință nestrămutată, ca aceea pe care ne-a arătat-o Domnul Iisus pe cruce jertfindu-Și trupul Său. Am fost prins. Slujbașii de la Bōnotsu n-au fost atât de neghiobi încât să se lase păcăliți. S-au prefăcut că mă cred când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țară începutul unei noi ere, țara a salutat-o ca data inaugurării regimului monarhic, care singur poate da garanța României, consolidarea Statului și binefacerile unui guvern stabil. Adunarea, zeloasă, pe de o parte, de a așeza principiul monarhic pe baze nestrămutate și voind, pe altă parte, a înconjura acest principiu de toate libertățile compatibile cu ordinea, deplin convinsă că regimul constituțional a devenit pentru România nu numai o condițiune de existență și de prosperitate, dară, totdeodată și garanția cea mai solidă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
al Senatului în numele ambelor Corpuri Legiuitoare a rostit următoarea alocuțiune: Sire, Doamnă, Astăzi România se încoronează pe sine-și punând Coroana Regală pe capetele Majestăților-Voastre. Astăzi ea culege laurii înțelepciunii și bravurii sale. Astăzi Viteazul ei Căpitan, care a avut nestrămutată credință în valoarea Națiunii. nealterabil devolament pentru libertatea și binele ei primește din mânele Națiunii și pune pe capul său simbolul suveranității României, emblema stabilității și asigurării viitorului. Poartă, Sire, poartă, Doamnă, cu fală și credință această Coroană Regală. Ea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
întrucât dogmele și practicile cele mai înțelepte se urcă la cea mai profundă antichitate. Dacă am lua, de pildă, spre studiere ritualul oficial practicat de diverse popoare la morții lor, am găsi la toate o notă comună și anume: credința nestrămutată într-o viață viitoare și-n nemurirea sufletului, care credință li este transmisă prin tradiție. Tot prin tradiție însă apare un alt ritual, domestic să-i zicem, care este cu totul deosebit de cel oficial săvârșit de preoți și ierarhi și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar Baruh este depus de către înger pe malul fluviului Gel, reinserat în istorie, dar în același timp vindecat de abisurile ei absurde. Testamentul lui Abraham Una dintre cele mai tulburătoare scrieri intertestamentare îl are ca protagonist pe Abraham, modelul credinței nestrămutate din Vechiul Testament. Textul e construit după principiile mai mult sau mai puțin evidente ale unui gen literar apărut în această epocă, și anume „testamentul”. Genul respectiv se dezvoltă în prelungirea unor fragmente canonice: discursul de rămas-bun al lui Iacob din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
masivă, legată În scoarțe de lemn, cu o cruce de fier pe coperta din față și cu interiorul ambelor scoarțe potrivit de neted, ca stăpînul familiei să poată Încrusta În scris cele mai Însemnate evenimente. Duceau totodată cu ei fidelitatea nestrămutată față de Biserica Romei și Încrederea În patenta de colonizare a magnaților maghiari prin care li se garantau Împroprietărirea cu destule iugăre de pămînt, În funcție de numărul membrilor familiei, și păstrarea drepturilor și cutumelor din țara de obîrșie, dimpreună cu scutirea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
strălucește însă prin umor (deși nu ezită să facă mereu glume, în stil popular) și nici nu deține cine știe ce secrete pe care să le aducă la cunoștința opiniei publice prin intermediul unor dialoguri imaginare. El are doar aplomb și o convingere nestrămutată că tot ceea ce îi trece prin cap ‹ merită eternizat prin tipărire. Conversațiile sale închipuite cu Ronald Reagan, Mihail Gorbaciov, Václav Havel, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Corneliu Coposu, regele Mihai, Silviu Brucan și mulți alții, reproduse în volumul La masă cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu În rare cazuri, deochiate, case de petrecere, În tovărășia diferiților parteneri; care mai curați, care mai necurați, dar, cu toții, neîntrecuți profitori, tocând, permanent, marile sume de bani pe care patronul le dăruia distinselor sale gardiene, zicea el, pentru Încrederea nestrămutată În credința cu care ele Îl slujeau. Făcea, opinie separată, Lozia. Mai retrasă, mai calmă și mai reținută de la extravaganțe, Lozia Își petrecea, marea parte a timpului său liber, În apropierea, În vecinătatea, În singurătatea patronului. La un moment dat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-i lăuda conduita lui nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson, replicând, cu nestrămutată convingere: Nu mă aburi, măi Ani-bale! Nu cad eu în cur de la atâ-ta lucru: nu-i ni-mic decât o Fa-ta Morga-na. Eu știu zica-la franțuzească: cine a bă-ut, va mai bea! În orașul de după Revoluția din decembrie tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiindcă ținea ca Mma Ramotswe să nu aibă impresia că el încearcă să ia toate deciziile. De fapt, ar fi foarte fericit să ia cât mai puține decizii cu putință. Ea era o femeie foarte destoinică, iar el avea încredere nestrămutată în competența ei de a conduce menajul lor atâta timp cât nu ar încerca să-l implice în activitatea agenției de detective. Nu la asta visa el. Ea este detectiv, el este mecanic. Iar lucrurile trebuie să rămână așa. O sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera de pilotaj. De unde se afla, el distingea toată lungimea culoarului, și chiar o parte a cupolei, dar nici urmă de Yanar. Nava își urma, nestrămutată, cursa aeriană. Leej rupse tăcerea: - Ai reușit, murmură. Gosseyn se îndepărtă de zid. O întrerupse cu un gest, dar nu-i spuse că Discipolul anulase victoria de care pomenea. Leej, cu ochi strălucind, veni la el. - Nu-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Când fusese arestat, în urmă cu peste 30 de ani, Părintele popoarelor inca mai veghea, ziua și noaptea, în amvonul său luminat de la Kremlin și decidea ziua și noaptea fiecăruia dintre muritori. Îl arestaseră pe bietul călugăr pentru credința sa nestrămutată în lumea de Apoi și de Dincolo, îl chinuiseră, până începuse, brusc, să se roage, tot timpul, doar la Sfântul Iosif din Kremlin. Nimeni nu-l mai poate convinge, azi, că Sfântul Visarion Visarionovici a dispărut, cu adevărat, că Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri"; vorbind despre cânturile iubirii apuse, poetul scrie: Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. {EminescuOpI 205} Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-apurure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. {EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fiecare treizeci de secunde, doar ca să-mi dovedesc că există, că e mereu lângă mine, dacă nu fizic, măcar cu inima. Mă bucur că l-am găsit pe Jake, după atâta suferință și confuzie, ca să nu mai pomenesc de convingerea nestrămutată pe care o aveam, cum că niciodată nu voi afla pe cineva care să-mi arate că viața mea nu e doar un coridor strâmt, cu uși care mi se închid în față de îndată ce ajung la ele, ci o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Italia să-și găsească izbăvitorul. Și nu am cuvinte să exprim dragostea cu care el ar fi primit în toate acele ținuturi ce au pătimit sub năvălirile venite din afară; după cum nu aș ști să exprim setea de răzbunare, credința nestrămutată, cucernicia și lacrimile cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstirea ce i se cuvine? Fiecăruia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de asta?! Preotul l-a mutat pe Iisus Hristos ca să facă loc pe masă pentru geanta lui mică și neagră. în vreme ce scotea potirul și patena cu hostia sfântă, punând totul în ordine, a spus: O credință atât de sinceră și nestrămutată cum este a ta e destul de rară. Chiar și în ținuturile noastre. Aș vrea să-ți urez noroc. Dar nu înțeleg, am zis, de ce îndurarea nu se află în Crez. E doar o omisiune, a spus el. Nu trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aparatul meu de înregistrat, atât de bine l-am cunoscut pe tata, așa de sigur sunt de sentimentele lui pentru mine și așa de totală îmi este cunoașterea lui. Prin alăturarea scrisorii vreau doar să dovedesc acest lucru. Convingerea mea nestrămutată este că salutul pe care tata mi l-a scris acum multă vreme cu litere rotunjite blajin sună așa: Iubitul meu fiu! Când vei deschide această scrisoare, cândva, în viitorul îndepărtat, și vei afla cuvintele mele, eu probabil că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am mai ajuns din copilărie. (Din vacanțele cu ai mei la Mânăstirea Văratec, unde am învățat pe dinafară epitaful de pe mormântul Veronicăi Micle, naiv, licențios, macabru, cum vrei: „Când pulbere țărână de tine se alege / Căci asta e a lumii nestrămutată lege / Nimicul te aduce, nimicul te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea”. Singurul care avusese grijă să-și ia cu el în vacanță cărțile de citit fusese Tudor, iar cărțile lui, basmele lui Perrault și Andersen treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]