873 matches
-
și prietenului nostru drag. Să se pregătească cele de trebuință pentru înmormântare. Acum. Azi. -De ce atâta grabă duce?Creștinește este să-l depunem în mauzoleu în ziua treia-se revoltă Deodor. -Acum eu sunt împăratul. Porunca a fost dată. Nesupunerea se pedepsește și moarte aduce, potrivnicului nesăbuit. Ceremonia a fost fastuoasă. Mii de supuși l-au condus pe împărat pe ultimul drum. Fiind înmormântat creștinește, sicriul de aur cu corpul neînsuflețit al împăratului, a fost depus în marea criptă a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fiecare elev În parte. Trebuie să ținem seama că nicio altă etapă a vieții nu cere mai multă Înțelegere și afecțiune din partea adulților decât cea a adolescenței (11 18 ani). Deși ieșirea din conformismul infantil Îmbracă forma multor stridențe, excentricități, nesupuneri, cu timpul adolescentul va realiza penibilul situației și faptul că doar integrarea e calea de emancipare și valorizare. Să-l ajutăm, pentru aceasta, orientându-l spre un ideal În viață, nu numai profesional, ci și un țel duhovnicesc, spre Împlinirea
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
mama sa evreică. Din punct de vedere social, cultural, psihologic, acesta este miezul problemei. Acel ceva care s-a întâmplat și care a schimbat radical spiritul și conduita novicelui prea puțin entuziasmat Don Lorenzo Milani, ducându-l de la supunere la nesupunere, de la o vocație mistică la una organizatorică, se explică prin cultura sa evreiască. El este o reproducere, fie ea și inexactă, a Sfântului Pavel. Căderea sa pe strada din Damasc nu a avut loc la sfârșitul anilor ’40, moment în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui Cioran îmbracă o formă nouă, aceea de "religie a modernității târzii". Omul iese din pasivitatea unei credințe unde preceptul de bază este "crede și nu cerceta", câștigându-și dreptul de antama un dialog cu divinitatea, chiar dacă atitudinea lui de "nesupunere" îl costă încălcarea poruncilor de veacuri ale creștinismului. Omul modern îl vede pe Dumnezeu din alte unghiuri, el se situează pe alte poziții în relația cu divinitatea, el refuză să-și mai ascundă neliniștile, el problematizează această relație, învață, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
posibilă sinuciderea și instinctual care se împotrivește sinuciderii dezvolta o stare conflictuală internă: reflecția asupra vieții descoperă că instinctualitatea și normele morale ne-au condus viața, frânând inspirația și libertatea de mișcare. Religia a interzis sinuciderea: era o formă de nesupunere în fața zeilor, de depășire a limitelor mântuirii; alte argumente valabile împotriva sinuciderii nu sunt sau nu s-au găsit încă din această perspectivă, spune Cioran. Sinuciderea este caracteristică numai omului, nici un animal nu o are, sinuciderea este caracteristică raționalității, depășind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Astfel, viața nu este decât "coridorul spre moarte", ca și pentru Sábato, pregătirea pentru eliberarea finală, viziune care nu este departe de aceea a Vechiului Testament, în care păcatului originar îi urmează viața, ca o pedeapsă impusă de Dumnezeu pentru nesupunere. Pentru Gilbert Durând 89, "după faimoasa moarte a lui Dumnezeu, slogan inventat de Nietzsche, mai grav decât moartea lui Dumnezeu este ignorarea divinității". Această lume merge într-un sens orb, spune Cioran. Sábato este și mai categoric când afirmă: "Trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trei sute de ani. Când însă mănăstirea, asemenea boierilor și domniei, a intensificat procesul de sporire a rezervei feudale, adăugând noi prestații și interdicții, sporind cerințele în munci și produse care luau destinația schimbului, se vor produce tensiuni sociale, manifestate prin nesupunere la lucru, fuga pe alte moșii, jalbe către domnie și procese îndelungate. Începând cu secolul al XVIII-lea vămenii, sau unii dintre ei, s-au simțit proprietari deplini asupra terenurilor obținute prin defrișare, smulse pădurii, și au dispus de aceste
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
cauze economice și sociale: pe de o parte tendința egumenilor și călugărilor de a le răpi vechile drepturi, impunând noi dări și munci, asemuindu-i robilor, și, pe de altă parte, rezistența locuitorilor în fața ofensivei călugărilor, care se manifesta prin nesupunere, nerespectarea regimului proprietății și jalbe adresate divanului domnesc. Înăsprirea raporturilor dintre vămeni și mănăstire se suprapune la sfârșitul secolului al XVII-lea și în tot secolul al XVIII-lea peste situația de instabilitate și insecuritate pentru Țările Române: desele năvăliri
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
19. footnote>. La 10 ianuarie 1735 domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat 72 ordonă „vămenilor care nu dau ascultare la chemările egumenului să le porunciți să asculte, iar pe cei care nu vor să asculte să-i pedepsiți” <footnote Ibidem. footnote>. Pe lângă nesupunerea la lucru, unii vămeni au fugit de pe moșie, au părăsit satul, stabilindu-se la Câmpulung, unde au devenit slujbași, panțiri, profitând și de nesiguranța din țară cauzată de războiul dintre turci și austrieci (1735-1739), când Moldova a fost ocupată de
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
la practicarea religiei anglicane în posturile publice, dar i-a scutit pe catolici de la obligativitatea lor. Considerându-se deasupra legii, Iacob al II-lea a reinstaurat despotismul din vremea Mariei Tudor, arestându-l chiar și pe episcopul de Canterbury pentru nesupunere față de Declarația de indulgență pe care a publicat-o. Totuși, practicarea acestui despotism avea loc într-o lume emancipată care văzuse o revoluție. Răbdarea publică a luat sfârșit în momentul în care regelui catolic i s-a născut un urmaș
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
democrațiile nu sunt forme originale, ci modalități de corectare a tiraniei care, așa cum rezultă din exemplul Romei, au condus toate la tiranii și mai mari. Ideea democratică este ilegitimă și e susținută întotdeauna de cei animați de un spirit de nesupunere și de divizare. În ceea ce privește ipoteza unui pact între rege și popor (idee susținută de partida parlamentară), acesta este o ficțiune despre care nu se poate găsi nici o dovadă în istoria biblică. Filmer se folosește de istoria Angliei pentru a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
conștiință este divină și aflată sub jurisdicția lui Dumnezeu, iar dacă magistratul o declară mincinoasă din motive politice, atunci el aduce un afront majestății divine. Dar există și situația inversă, când un om invocă libertatea de conștiință pentru a justifica nesupunerea lui față de o lege care îl ofensează, cu toate că ea nu vizează decât "pacea publică și bunăstarea poporului". În acest caz, opinia privată și scrupulele inferiorului nu pot anula legitimitatea superiorului, iar legea nu e nedreaptă doar pentru că cineva o consideră
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
acționează contrar sau dincolo de încrederea ce-i este acordată, cine să fie mai potrivit pentru a judeca dacă nu corpul oamenilor (care inițial și-au investit încrederea în el)?"110. Trebuie să menționăm că Locke nu are aici în vedere nesupunerea civică despre care au vorbit o serie de autori contemporani care s-au sprijinit pe acest tip de interpretare a teoriei lockeene. În acest pasaj, Locke încearcă să arate cum poate fi rezolvat un conflict de interpretare a legii pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fi în administrație neagă această decizie", atunci "apelul nu stă decât în ceruri", spune Locke 111. Expresia nu înseamnă că lucrurile rămân nedecise: situația creată nu este echivalentă nici cu obligativitatea supunerii față de prinț, cum era la Hobbes, nici cu nesupunerea civică. În modelul liberal clasic nesupunerea nu poate fi "civică": prin virtuți civice se înțelege un set de virtuți ale supunerii față de o autoritate legitimă condiționate de existența consimțământului. Locke nu întrevede situația în care prințul și cetățenii rămân fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
atunci "apelul nu stă decât în ceruri", spune Locke 111. Expresia nu înseamnă că lucrurile rămân nedecise: situația creată nu este echivalentă nici cu obligativitatea supunerii față de prinț, cum era la Hobbes, nici cu nesupunerea civică. În modelul liberal clasic nesupunerea nu poate fi "civică": prin virtuți civice se înțelege un set de virtuți ale supunerii față de o autoritate legitimă condiționate de existența consimțământului. Locke nu întrevede situația în care prințul și cetățenii rămân fiecare pe poziții, iar societatea merge mai
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
întrevede situația în care prințul și cetățenii rămân fiecare pe poziții, iar societatea merge mai departe admițând contestarea la nesfârșit. Modelul liberal clasic este un model în care disputele se termină printr-o decizie. Așa cum a arătat Carole Pateman, teoria nesupunerii civice ar constitui o cale de mijloc între cele două alternative avute în vedere de Locke. Pentru autorul celui de-Al doilea tratat nu sunt de luat în calcul decât aceste două situații, tertium non datur: sau oamenii își văd
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sfărșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, reprezentative pentru astfel de preocupări ar putea fi Henry David Thoreau, cel ce anticipează atitudinea ecologistă și militantismul civic prin argumentele sale pentru o viață în mijocul naturii și nesupunere civică în numele unor principii morale împotriva cazurilor de injustiție ale instituțiilor guvernamentale, John Burroughs, un naturalist care popularizează în revistele vremii sensibilitatea și devoțiunea față de natură, John Muir, un apărător al vieții sălbatice, William Temple Hornaday, pionier al consevării vieții
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu este departe. Ar trebui să fie clar că, atunci cînd folosesc adjectivul ieșit din uz "necivil", nu mă refer la diferitele forme de acțiune descrise inițial de Henry David Thoreau în On the Duty of Civil Disobedience (1849) ca nesupunere civică, adică acte de încălcare deliberată a legii sau acțiuni extravertite de legalitate discutabilă, al căror scop declarat este de a aduce în fața publicului fie pretinsa ilegitimitate, fie lipsa de justificare etică sau politică a anumitor legi guvernamentale sau politici
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
acțiuni extravertite de legalitate discutabilă, al căror scop declarat este de a aduce în fața publicului fie pretinsa ilegitimitate, fie lipsa de justificare etică sau politică a anumitor legi guvernamentale sau politici ale statului sau ale corporațiilor. Înțeleasă în acest fel, nesupunerea civică nu este sinonimă cu necivilitatea, deși este uneori denunțată de aceia care se tem de ea sau o dezaprobă ca fiind necivilizată sau nelegală sau violentă. Thoreau însuși a apărat public o decizie de a nu plăti impozite unui
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sau nelegală sau violentă. Thoreau însuși a apărat public o decizie de a nu plăti impozite unui guvern care autoriza sclavia, în timp ce Mahatma Gandhi, care a făcut mai mult decît oricine în secolul al XX-lea pentru a populariza strategia nesupunerii civile, a participat cu toată forța la obstrucționarea guvernării imperiale britanice. În fiecare dintre aceste cazuri, ca și în cazurile care au urmat, de folosire a nesupunerii civile ca strategie menită a crea agitația favorabilă schimbării, aceia care s-au
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mai mult decît oricine în secolul al XX-lea pentru a populariza strategia nesupunerii civile, a participat cu toată forța la obstrucționarea guvernării imperiale britanice. În fiecare dintre aceste cazuri, ca și în cazurile care au urmat, de folosire a nesupunerii civile ca strategie menită a crea agitația favorabilă schimbării, aceia care s-au angajat în acte de provocare și confruntare au fost categoric de partea nonviolenței ca mijloc de contestare a puterii nelegitime, cu scopul de a întări societatea civilă
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
alter ego-ul feminin și mai combativ al lui Tom, apare dramatic modificată în film față de roman. Fără relația intertextuală cu Tom pe de o parte, și contextul contemporan al punerii sub semnul întrebării a relațiilor dintre sexe pe de cealaltă, nesupunerea Sophiei devine o țintă ușoară pentru efecte vizuale ieftine. Spielberg o prezintă ca pe o femeie de proporții uriașe, o imagine maternă copleșitoare care tîrîie după ea pe cîmp pe viitorul soț ca pe un copil, cînd acesta urmează să
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ca urmare, aluzia la Charlie Chaplin și la comedia mută pune în umbră aluzia la Cassie și la Coliba Unchiului Tom. Acea Sophia pe care o prezintă Spielberg este de la bun început iremediabil ridicolă și așa devin, în consecință, și nesupunerea sa, soțul, revolta. Efectul vizual este utilizat pentru a neutraliza potențialul critic al romanului. Privit din această perspectivă, filmul poate fi criticat în termenii săi proprii, ca produs vizual, iar erorile sale subliniate prin comparația cu pretextul narativ. Cu toate
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
facă la fel..., să nu se ia ăn considerare durerea mae și nici lacrimele lui Drusus. Acest caz ar trebui să decurgă ca oricare altul”. Cum Germanicus era superior lui Piso, prin maius imperium, acesta a fost găsit vinovat de nesupunere flagrantă și de a fi instigat la răscoală armată. Cum verdictul ce urma să fie dat era clar, Piso s-a sinucis. Tiberius nu a întreprins nimic împotriva familiei, deși s-a cerut asta, ceea ce unii au ajuns la concluzia
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
însuși Generalul K., încadrat de membrii de frunte ai Gărzii, se nevoiește să țină un discurs în fața Statului Major. Ca părinte al făloasei cetăți, face un apel patetic și totodată autoritar, din care nu lipsește vituperarea debandadei, a dezmățului și nesupunerii și nici pilduitoarele citate în latina gloriei strămoșești, gen Ex malis eligere minima, întâmplător de o stringentă actualitate pentru România anului 2000. Lecții de ordine și morală în acord cu fizionomia sa grosier-ostentativă și pe măsura auditoriului, figuri dintr-un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]