3,098 matches
-
zonă, fie chiar cu o bere sau o cafea. Continuând plimbarea prin Belgrad, pașii vă vor conduce inevitabil la Catdrala Sfântul Sava, una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume și, cu siguranță, cea mai mare din Balcani. Încă neterminată, dat fiind faptul că este finanțată exclusiv din donații, impresionează datorită mărimii sale, cât și faptului că așezarea sa o ajută să domine Belgradul. Stilul architectural este cel neo-bizantin, iar forma sa amintește de o cruce grecească. Lucrările de construcție
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor. . Deodată se face liniște, întră judecătorul, de fapt judecătoarea. Grefiera strigă primul dosar : -Însuratu Ion, Însuratu Ioana.Dosarul nr 13, acțiune divorț reclamant Însuratu Ioana, pârât Însuratu Ion.... XVIII. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. De dimineață când s-a trezit, primul gând s-a îndreptat spre Violeta, era bucuros, că reușise, să o smulgă din mâinile hrăpărețe ale cumnatei sale. A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de la intrare cu portiera deschisă la mașină, îl aștepta Victor:-Vă așteptam, bună dimineața!-Bună dimineața! Eram hotărât să merg pe jos, însă faptul că m-ai așteptat, contează pentru mine. Mergem în centru, nu am o destinație ... XIX. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. După despărțirea de Camelia a rătăcit mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, ... XXI. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. Cinci zile mai târziu Andrei era în camera din pensiune împreună cu Violeta. Discuția a devenit aprinsă în momentul în care, bărbatul i-a spus că: -Pentru a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
să nu mă alunge de aici și să ajung pe drumuri.-E capabil de asemenea mârșăvie?-Acum da. Până să se însoare cu Măriuca, era un om deosebit. Acum este în lesă, face, doar ce îi spune ea.... XXII. CĂLATORIE NETERMINATĂ III, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. -Nu voi spune la nimeni. Oare, de ce cred eu, că ești excrocată? -Pentru că așa simt și eu. Fratele meu,Victor, m-a dus la notar, aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de acum sunt femeie bătrână, fiică-mea este plecată în străinătate, locuință nu mai am, să zic mersi, dacă mă va ține în pensiunea lui ca slugă, oferindu-mi trei mese pe zi și un loc de dormit.... XXIII. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Odată ajuns la pensiunea unde era cazat, patronul i-a dat cheia apoi i-a urat sejur plăcut. -Am să te rog, să-mi trimiți cina în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
le încurce, nu reușea așa de bine. Apoi gândul i-a fugit la ghidul de la muzeul de istorie, o femeie foarte bine documentată, cu multă știință de carte și sociabilă, sau a făcut o excepție pentru el? A ... XXIV. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. Andrei voia de mult , să se mai plimbe cu trenul, să vădă, ce înseamnă un tren modern. Ultima dată mersese cu trenul prin vara lui *90, când fusese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
avea o cladire nouă nu înseamnă automat că Bibliotecă are și servicii moderne de care au nevoie Românii și nu numai. Dar, cine să vadă ? Vreau să subliniez - dacă va vedea cine trebuie - că Bibliotecă Națională este încă un proiect neterminat. ”Evenimentele” prezentate de ”managerii” Bibliotecii Naționale de până acum nu înseamnă servicii nici măcar pentru comunitate, după cum le place chiar lor să spună. De fapt, vor să ne îndepărtăm de la adevăratele probleme ale unei biblioteci naționale. La Bibliotecă Națională este un
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
ieri stăteau la aceeași masă, ca într-o adevărată familie, împărțind bucuriile, durerile și sărbătorile împreună, au devenit inamici, antrenați într-o dispută etnică aprigă și sângeroasă. El însuși martor al acestor episoade sfâșietoare, ca tânăr artist, cu studiile încă neterminate, Danis Tanović a imortalizat pe peliculă, împreună cu o echipă de documentariști, imagini cutremurătoare. Peste câțiva ani, debutul lui regizoral avea să pornească din craterul acestei experiențe fiebinți. Și avea să fie „No Man’s Land”! Unul din cele mai premiate
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
„De câte ori termin un spectacol, fie în teatru, fie in operă, ceva pentru mine rămâne neterminat, chiar și atunci când este considerat foarte reușit și are trecere la public.” O sală plină, lume curioasă, întrebări care și-au așteptat răspunsul, doritori de autografe, așa ar putea fi descrisă, în linii mari, una din Conferințele de la Teatrul Bulandra
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93472_a_94764]
-
victorie, spunea Balzac, dar nici unde nu sunt prieteni nu este victorie, adăuga un om hâtru. Când te sărută un ipocrit, numără-ți dinții. Îngeri cu aripi strivite de sfere, râuri care sunt înmormântate, piatra lovită de copite, o dragoste neterminată ne apasă, uneori pământul este mai curat decât cerul. Eu scriu tragedii, spune Dionisos. Cine îl crede? Omenirea seamănă cu ursul fugărit de foame din pădure. Așa am rămas după pierdutele iubiri. Nemișcat. Pentru cât timp? BORIS MARIAN Referință Bibliografică
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
Intendent să vadă cum stau lucrurile în Stațiune, vrea să o cumpere. Da! Asta e bomba! Am găsit: Castelanul vrea să cumpere Stațiunea! Bineînțeles, nu casă cu casă, ci ici-colo. Cazinoul, în primul rând. Cazinoul fără Hipodrom e o treabă neterminată; și Hipodromul, deci; celelalte sunt fleacuri. Până diseară, va afla toată Stațiunea. De unde știu? Nu are importanță, fitilul e aprins. Să mă aresteze; să mă trateze de rabie! Din Lazaret, o să-i trimit Magistratului vorbă că știu tot ceea ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nou documentul. Acest amănunt Îi Întărea ideea pe care și-o făcuse de la bun Început: aceea că mozaicul ar fi putut fi un soi de celebrare a anului Centesimus. Se Întrebă iarăși ce-o fi fost prevăzut pentru partea rămasă neterminată. — Ai observat ceva ciudat, În purtarea lui? Se temea de ceva? Părea Îngrijorat? Îl Întrebă pe stareț. — Nu, n-aș zice. Era foarte absorbit de munca lui... Lăsând la o parte treaba cu scrisoarea. — Care scrisoare? Asta? zise poetul, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu mai adăugă nimic, așteptând ca poetul să reia discuția. Ar părea o reprezentație sacră despre visul lui Nabucodonosor, zise Dante prudent. Nu pomeni nimic despre detaliile operei, nici despre faptul că mai bine de o jumătate din perete rămăsese neterminat. — E vorba de un simbol chiar prea transparent, conchise el. — Lucrarea nu era o simplă transpunere a acestui episod printr-un joc de culori și de linii. În spatele acestor lucruri era o idee mai complexă, pe care meșterul din Como
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. Între timp, izbutise să aprindă lampa. Apropie micul cerc de lumină de locul exact unde se petrecuse uciderea lui Ambrogio. Mai Întâi exploră cu luare aminte pardoseala; apoi, ridicând mâna care purta lumina, Începu să examineze din nou mozaicul neterminat. Flacăra dezvăluia, Încetul cu Încetul, unele amănunte ale colosului, fără ca vreodată Întreaga figură să reușească să iasă cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară de plăcuțe și de praf de var aflată pe jos; apoi, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe jos; apoi, ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața desenului, spre centru, ca și când cineva s-ar fi străduit de zor să Îl șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa de distrugere, pe care o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș de zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oricăror considerente de oportunitate. Și apoi, nu trebuia să se Întâlnească cu un angajat oarecare al Curiei, ci cu Acquasparta În persoană. Prin urmare, tot acel vacarm putea juca În favoarea lui. Între timp ajunsese, Împreună cu suita sa, dinaintea fațadei Încă neterminate a bisericii. Acolo se sfârșea autoritatea teritorială a Comunei și se intra În jurisdicția Bisericii. Dădu ordin gărzilor să se alinieze la intrare, iar apoi se Îndreptă singur spre claustrul din partea stângă a edificiului. Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cetate Înconjurată de ziduri care găzduia poporul perverșilor. Harta Întregii ferocități posibile. Se smulse din acele gânduri. Se lăsau primele umbre ale serii. În mintea lui se aliniau fragmentele unei lucrări, așa cum piesele din mozaicul lui Ambrogio desenaseră figura cea neterminată. Dar, până una-alta, trebuia să Își continue cercetarea, lăsându-i pe cei din Como deoparte. De acum, mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să ajungă, Încă o dată. Întrucât acolo erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cumplita răsturnare a preceptului creștin al odihnei veșnice, voința de a păstra stăpânirea asupra trupurilor inclusiv dincolo de pragul tenebrelor. Dar dacă, dimpotrivă, asasinul era altcineva? Dacă el Încerca, În felul său pervers, să completeze opera pe care Ambrogio o lăsase neterminată? 18 În aceeași zi, la apus Pentru a cincea oară, Dante trecu pragul scund al tavernei și se Îndreptă spre masa În jurul căreia se adunau membrii celui de Al Treilea Cer. Din mers, examină sala aruncând o privire rapidă: toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Gorgias, Protagoras, Socrate, Platon și numeroși alții. Aristotel lucra pe atunci la una dintre operele vieții sale: Poetica, primul tratat de estetică pe care Îl cunoaște spațiul ce va deveni peste veacuri leagănul culturii europene. Și-a Întrerupt munca, lăsând neterminată această lucrare fundamentală, a părăsit și alte proiecte aflate În diferite stadii de realizare, a strâns laolaltă câțiva discipoli destoinici și a purces la treabă. Știa că va fi răsplătit regește, așa cum fusese și pentru perioada În care Îl inițiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mâna ei mi-a părăsit brațul Într-o mișcare rapidă și imediat am simțit cum Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind, În același timp, cu talpa țigara neterminată și Încercând să percep vreun zgomot din direcția tunelului - locul pe care Eva Îl țintea cu o privire intensă. N-am reușit. - Ți s-a părut, i-am șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da, aud pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de copac, pe care constructorii l-au plantat, apoi nepoții lor l-au așteptat cu răbdare să crească, să crească până la dimensiunea unei scări de biserică. Iar dimineața, tot orașul se ruga să nu lovească vreun trăsnet în biserica lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale galeriei ocupau mai tot podul. Acolo erau așezați sub sticlă pașii de dans îngălbeniți ai lui Eberhart, nimic altceva. De la prima până la ultima privire invidioasă a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu i-a plutit. Încă o achiziție de la atelierul Hárász, după care i-am ascuns partea de sus a trupului în muntele Kármel. Nu și-a găsit liniștea în ceruri, poate și-o va găsi în pământ. Multe au rămas neterminate în urma lui. De ce a lăsat atâtea lucruri să-i apese sufletul, dacă era atât de deștept? Tare aș mai fi vrut să-i pun întrebarea asta. Degeaba s-a dus în cer, nu le știa nici el pe toate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
plăcere. Chiar ești singura persoană pe care aș lăsa-o să facă vreun comentariu... —Adevărat?! Lee părea flatată în mod sincer, aproape se sfia. Da, în general sunt foarte defensivă când vine vorba de oameni care să îmi vadă lucrarea neterminată. Dar tu ești un caz special. —Mulțumesc. Lee mi-a atins din nou mâna, zâmbindu-mi. Pentru cineva așa de rezervat, făcea frecvent uz de contact fizic cu oamenii în preajma cărora se simțea în largul ei. îmi aduc aminte prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de parcă era la mile depărtare, călcând cu ambele picioare pe capul șoferului. Dar mă auzise. A slăbit imediat strânsoarea și și-a aplecat capul să-mi sărute umărul. —îmi pare rău, a spus respirând adânc. Mă gândeam... A lăsat propoziția neterminată. Amândoi știam la ce se referă. A luat săpunul și a început, ușor, să-mi spele spatele. Mi-am adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]