693 matches
-
Spre a te așeza, concret, în ramă. Tu nici nu ai nevoie de predicții, În tine stau prorocii ca-ntr-o casă, Iar printre inconstante interdicții Eu te descopăr tragic de frumoasă. Din mari procese eliminatorii Tu reușești să scapi nevătămată, Reinventându-ți stări compensatorii Prin nebunia generalizată. 9 iulie 2011 Unul către altul Iubita mea, mi-e dor nebun de tine, Ca și cum ne-ar fi despărțit o moarte, Ca și cum eu aș fi în altă parte Și-o lume subterană m-ar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pat, spuse ea. Dar figura ei fixă ca un mulaj de gips însemna că nu e tocmai veselă. Auzi, în ziua când ai trecut pe la mineă Mulțumesc pentru sushi, eram puțină irascibilă. — Nici o problemă. Cum mai e Weltschmertz-ul? —Viu și nevătămat. El dădu din cap într-o tăcere încurajatoare, dar neputincioasă. Ar fi cazul să mă apuc de muncă, spuse ea. — Tristețea asta pe care o simți, întrebă Jack încet. Vine de la sine sau pleacă de la ceva anume? Ashling se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spune mamei micuțului David Reid. Fiul ei fusese dat dispărut cu trei luni În urmă. Trei luni fără nici un semn. Trei luni În care nu a Încetat să spere că fiul ei se va Întoarce Într-o zi viu și nevătămat. Și În tot acest timp, el zăcea mort Într-un șanț. Logan Își trecu o mână peste fața-i obosită, simțind Înțepăturile bărbii nerase. Isuse, ar ucide pentru o țigară. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie aici! Aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urât mirositor care stătea lângă el. — Starea lui mintală e o chestiune cunoscută. Are nevoie de ajutor, nu de Încarcerare. Insch Își trânti scaunul În față. — Iar copilașii care zac la morgă ar fi trebuit să fie acasă, vii și nevătămați, nu omorâți de un ciudat sucit! Își Încrucișă brațele, umflându-și cusăturile cămășii, ceea ce Îl făcu să pară și mai mare. — Vreau să știu unde e Peter Lumley și câți copilași a mai ucis. — Inspectore, eu Înțeleg că doar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lăudă pe Logan pentru treaba extraordinară pe care o făcuse găsindu-l pe puști. Cât de mândri erau toți de el. Îi Înmână o copie a ziarului de dimineață, cu titlul: „POLIȚISTUL EROU OPREȘTE UCIGAȘUL DE COPII!!! JAMIE E ÎNAPOIAT NEVĂTĂMAT MAMEI SALE! POZE LA PAGINILE 3-6...“ Își mușcă buza, respiră adânc și spuse: — Acum ce facem? Logan știa că Miller nu se referă la caz. Se Întrebase același lucru toată dimineața. Încă de când intase În sediul Poliției și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la picioare halucinant... O, te-ai speriat atât de tare, Încât pasărea, mâhnită și tristă, te-a-ntors acasă nevătămat... 11 martie 1965 (joi) Altă dragoste. Alte gânduri. Alți ochi. Ne jucăm cu noi, parcă-am fi mingea azvârlită-ntr-una de copii. 12 martie 1965 (vineri) Hârtie albă, prea multe vrei de la mine. Vreau să dorm. Lasă-mă-n pace. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ulterioară putea fi ghicită după una din barăci, care fusese deplasată, și după un stâlp îndoit probabil înainte de rostogolirea în râu. Doi asistenți de la Serviciul de Urgență îi ajutară pe locatarii barăcii lovite să iasă din grămada de fiare - erau nevătămați. Alți agenți începuseră deja căutarea șoferului în râu. Sachs luă legătura prin radio cu Rhyme și Sellitto pentru a-i pune în temă cu cele întâmplate și le ceru să ia legătura cu centrala și să dispună trimiterea unui automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată, Sachs spuse: - Acesta e locul unei infracțiuni! Nu ai voie. - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea că nu sau nu prea îi păsa. Continua să sape, aflat parcă în transă. Ce urmărea, de fapt? Era bine îmbrăcat, purta chiar un Rolex din aur; nu părea să fie rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe asfalt, cu frunzele ude căzute din copaci, împrăștiind în jur un miros dulceag și apăsător de care cu toții se grăbeau să scape cât mai repede. Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan aproape că reușise să te evite. Dar pe stradă era noroi și găinaț unsuros de la stolurile de grauri. Roțile mașinii au patinat pe crusta aceea alunecoasă, puțin, dar acel puțin a fost de ajuns să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o Îmbrățișez și să o Încălzesc. Când am strâns-o În brațe a Început să tremure toată, nu de dorință, ci de deznădejde și mi-a șoptit: «Nu-ți fie teamă, Efraim, cunosc un drum și am să te trec nevătămat În partea ariană». În vis, șoapta ei părea plină de făgăduință și compasiune, iar eu am continuat să am Încredere În ea și să o urmez cu o bucurie extatică și nu am fost deloc surprins când, În vis, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tata îl inunda brusc o imensă bună dispoziție. Găsea nepriceperea ei emoționantă, asta îl făcea să se simtă el cel priceput, cel care până la urmă se descurca totuși mai bine, chiar dacă trebuia să i se citească zilnic horoscopul, ca să treacă nevătămat prin viață. Chiar și Armin și cu mine ne aplecam peste hărți la scara 1:25 000, cercetam paginile apelând la creioanele albastre și roșii. Ne schimbaserăm aria de interes, de la căutarea locurilor promițătoare pentru descoperiri arheologice la găsirea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când trei lupi înaintară către noi. De astă dată, maiorul se cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele după altele, și cel mai mare dintre lupi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care - în privința asta sunt sigur - se numește Susanne și s-a refugiat cu bunica ei din Breslau. Acum, fata îmi mângâie părul. Mi se permite s-o țin de mână, mai mult nu. Asta se petrece cu intensitate în grajdul nevătămat al unei case țărănești ciuruite de gloanțe. Un vițel ne privește. Ah, dacă povestea asta ar avea și o poantă de dragul căreia să merite să sacrific adevărul plicticos. În jurnal, însă, aș fi putut să scriu doar atât: „Susanne poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dar hotărârea repede luată de a urma șinele ca pe o indicație profetică s-a dovedit a fi corectă. După ceva mai mult de un kilometru de mers pe traverse de lemn și pe pietriș am văzut pe un pod nevătămat care trecea peste linii mai întâi mașini cu benă și camioane cu infanteriști, și un obuzier tras de cai, apoi grupuri mai mici pe jos: inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din zbor nici Mucea Sinagoga, și io d-aia d-abia așteptam s-ajung la han, să-mi zică Fainberg și lu mandea bancurile. Că decât dă bancuri mi-ardea când m-am Împlementat dân nou În coteț, teafăr și nevătămat. Ca să nu mai zic În ce hal Îmi iera patu; covertura și cearșafurle iera toate o pată; și perna, nici ei nu-i iera prea bine; turnesolu să scursese până-n teșcherele și mă chiteam unde-o să trag la aghioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care le-am cules. — Cu neostoita nădejde că În viitorul domniei voastre se va crăpa odată și-odată de ziuă, a intervenit Shu T’ung, reînnod aici firul umilei mele istorisiri. Când Tai An a dat buzna teafăr și nevătămat În casa din strada Deán Funes, vecinii indolenți, ce dormeau ca tomurile clasice care burdușesc o bibliotecă rectilinie, nici nu l-au zărit barem. Dar se presupune că trebuie să-și fi făcut apariția după unsprezece, căci la unsprezece fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar sunt foarte obosit. Poate continuăm discuția altădată. Vorbește cu ceilalți, Norman.. fă-i să plece. Este... periculos să rămâneți. Și Închise ochii. SCHIMBĂRI — Acum doarme, Îi anunță Norman. E În stare de șoc. E confuz. Dar, În general, pare nevătămat. — Ce ți-a spus despre ce i s-a Întâmplat În sferă? se interesă Ted. — E destul de derutat, dar Își revine. Când l-am găsit prima dată, nu-și amintea nici cum Îl cheamă. Acum știe. Și-a amintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
La lira Veselă pentru a petrece o seară cu distracții pe cinste și mâncăruri alese: fie că preferați să mâncați banii cu lingura, să tocați banii sau să vă beți banii, noi vă stăm la dispoziție. Al dumnevoastră, teafăr și nevătămat, Midas Auraru (Director) Mai e un vis pe care mi-l amintesc clar și pe acesta l-am avut câțiva ani mai târziu, când aveam cincisprezece ani. În ziua de miercuri, 27 martie 1968, în primele ore ale dimineții, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
privirea... Se forță să conducă foarte atent, chiar maniacal, pe strada plină de sticlă spartă, iar apoi, cînd drumul deveni mai neted, acceleră. În timp ce conducea, se gîndea la Helen, imaginîndu-și-o cum o văzuse ultima oară, cu multe ore Înainte: neatinsă, nevătămată. O văzu atît de clar Încît fu sigură că nu putea să fie nici moartă, nici rănită. Se gîndi: Nu se poate să se fi Întîmplat la Rathbone Place, probabil că pe altă stradă. Sau, dacă a fost, atunci Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o jumătate de oră. Unul dintre ei a reușit să se rănească destul de rău. — CÎt mai au pînă ajung la subsol, Întrebă Kay? — O oră, aș zice, poate două. — Și fata care-i prinsă? — Da, uitați-vă la ea. Pare nevătămată, dar s-ar putea să fie În stare de șoc, nu știu ce să zic. E-acolo. Unul dintre oameni e cu ea și o Încurajează. Îi arătă lui Kay pe unde să meargă. O lăsă pe Mickey să aibă grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și multe alte lucruri reclamau traversarea acelei pustietăți, pe atunci În mare măsură Împădurită, care se Întindea Între orașe și târguri; dar această traversare nu le aducea nici o altă plăcere În afara celei de a sosi la celălalt capăt teferi și nevătămați... sau poate Îi desfăta vânătoarea; Însă și ea era un sport practicat de o mână de oameni Înarmați și În cete, ceea ce Îi conferea siguranță deplină. Ca În multe alte privințe, legenda lui Robin Hood, sau acea parte din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
astea, adică de-ar fi el cel pus în frigare și mâncat de alții Și acestea, a zis el, fiindcă așa cum toți am nimerit sub încuietoarea Muntelui și a Apelor, tot așa, toți în păr trebuie să ieșim teferi și nevătămați de la strâmtorare Iar mai pe urmă, mai trezindu-se din piroteală și ceilalți și pricepând ce am auzit, fiecare a căutat a șăgui și au chicotit și s-au veselit, pe seama lui Mehmet Străilaș, pe cât i-au lăsat firavele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin două cutremure (în ’40 și-n ’77), fusese ciuruită de gloanțele legionarilor baricadați pe Aleea Vulpache în ’41 și de câteva proiectile de TAB trase de-un soldat beat noaptea la „Revoluție“ și, ceea ce părea de necrezut, scăpase aproape nevătămată. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că războiul, de fapt, se poartă din interior. Dintr-un motiv doar de ei știut, locatarii se întreceau în a-și sabota propriul habitat. Bătrâna de la 3 deșerta mâncarea direct în closet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iar Mihai Călin se răsturnase cu tot cu valize peste genunchii vecinului din stânga. La Oblomov, eroul zbura cu patul rulant spre public, iar la Gândirea, un scriitor nemulțumit șuta într-un cocoloș de carton în direcția sălii. Aveai șanse mici să scapi nevătămat; totul ținea de precizia actorilor, poate și de dispoziția lor de moment. Noaptea furtunoasă arăta ca o invitație la suicid, populată de regizorii sadici cu probe complexe și capcane ingenioase: la „Odeon“, Marian Râlea aluneca de pe scenă direct în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]