1,526 matches
-
tip genetic. Pur și simplu descrie mituri și le compară, fără a avea pretenția unor soluții metafizice. E în Culianu stofa sobră a unui cercetător arătînd cumințenie metodologică: are bun-simț și o luciditate care îl împiedică să alunece în ipoteze neverosimile. De aceea, sub unghiul ambiției de a face teorii fastuoase, Culianu nu are excesul lui Rudolf Steiner, spre a stupefia prin viziuni metafizice de inițiat obscur, nici strălucirea interpretativă a lui Heinrich Zimmer, spre a face psihologie abisală în marginea
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
aduce la București, un bătrân fost ministru, mor pripit și absurd. Pe lângă drogurile diluate ale orașului - glorie, bani, situație, plimbări în toalete care stârnesc invidia pe corso, apar, la sfârșitul romanului, și drogurile adevărate, care pun, în toată încurcătura, o neverosimilă ordine. Deși lumea e aproape aceeași de la Camil Petrescu, n-are forța și profunzimea ca să trăiască și să moară prin ea însăși. Cu atâta infuzie de viață, care lovește din toate părțile, totuși se moare prin surogate. Ceea ce ar fi
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
englezilor, cel care prezenta, inițiat și încântat, locurile nu era un român, ci însuși prințul Charles. El vorbea cu entuziasm despre zona aceasta considerând-o de o importanță uriașă pentru Europa, căci este una din puținele regiuni rămase într-o neverosimilă puritate, unde se perpetuează netulburat un mod de viață străvechi, în care omul trăiește integrat în natură, trăiește în echilibru, în armonie cu natura. Întrebat de realizatorul documentarului ce anume îl impresionează cel mai mult aici, prințul Charles a răspuns
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
câte-o comparație care te lasă bouche bée: o flacără în noapte, de exemplu, se întinde cât cerul, „ca o foaie de plăcintă sub un făcăleț”. Dincolo de stil, ceea ce izbește din primele zeci de pagini ale romanului este maniera complet neverosimilă, chiar brutală, aș zice, în care autorul alege să insereze elementul mistico-fantastico-supranatural în trama epică. Redau un fragment care mi se pare edificator: „Magistrul Dolfus de la Museion, care se pretindea reîncarnarea patriarhului Avraam, obișnuia să doarmă pe verandă și a
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
citesc. Asta mă ajută să trăiesc cu iluzia că rămân cel din capitolul din „Istorie” pe care ai binevoit să mi-l consacri. Toate cele bune, Nicolae Manolescu Dăm în gropi Dacă privești pe fereastra redacției noastre, o zărești: imensă, neverosimilă, ca o gură de monstru căscată - îți dă fiori. A crescut în ea o vegetație sălbatică, buruieniș și lăstăriș, au crescut pomi care, curând, vor prinde putere și se vor face pădure. E groapa de fundație a unei clădiri începute
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
spre stilistică și, de ce nu, chiar spre critică literară. Totuși, ceva esențial referitor la această carte a scăpat de fiecare dată comentatorilor: relația extrem de distantă pe care o întreține ea cu poezia. Spun extrem de distantă și simt nevoia să adaug: neverosimil de distantă. Fiindcă, în context, nimic nu reușește s-o explice. În fond, abaterile diagnosticate de autoare sunt consubstanțiale cu abaterile pe care structuraliștii de felul lui Jean Cohen le-au identificat ca esențiale pentru poezie (ca să nu-l mai
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
Elegia la pieirea Casei Scriitorilor nu e decât un text ocazional, cum sunt în literatura noastră destule. Ce mă surprinde pe mine e efectul subtil prin care dispoziția elegiacă e, de fapt, contrazisă cu instrumente ritmice. Melodia versurilor e una neverosimil de vioaie. Nu o dată, ea amintește de Dimov și de scenariile fantezist lingvistice ale acestuia, situate dincolo de bine și de rău. Mazilescu e surprins într-o astfel de reverie senină: „nici tu praf, nici tu păienjeniș pe locul lui Virgil
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
Michel Schönberg și pe Herbert Kretzmer care a făcut versurile. Pariul regizorului a fost obținerea cu efecte cinematografice a succesului obținut pe scenă. Ceea ce încearcă să facă Tom Hopper este regie de operă, iar scena cu care debutează filmul, absolut neverosimilă și în același timp ridicolă în altă convenție estetică decât aceea a regiei de operă - cântând ocnașii trag la otgoane enorme pentru a scoate la mal un vas avariat care se pierde în aburii trompe-l’oeil-ului din background - poate
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
pe Someș (pp. 48 - 50) și, mai încolo, Șapca poetului (pp. 125 - 128). În prima, se derulează un întreg eurotrip cu începere din barul gării Beclean. Ca și în cunoscutele „hagialâcuri” ale crailor de Curtea-Veche, traseul fantast e lung și neverosimil de întortocheat (Beclean, Cluj-Napoca, Pietroșița, Gara de Nord, Atena, Zagreb, Graz, Viena, Budapesta, Arad, Simeria, Teiuș, din nou Cluj-Napoca și din nou Beclean). La capătul lui așteaptă răbdător „poetul”, cu o remarcă îndelung pregătită: „Unde ai lipsit atâta? Am crezut că ai
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
avangardei. Între acestea, trebuie să așezăm la loc de frunte recent apăruta ediție critică integrală a operei lui Pavel Dan, realizată de Aurel Podaru. Este, inutil să adaug, prima ediție integrală din opera acestui prozator, dispărut tragic la o vârstă neverosimil de tânără (30 de ani), și, totodată, o ediție critică riguroasă, care valorifică tot ce s-a descoperit până acum în materie de Pavel Dan. Această ediție era necesară din mai multe motive. În primul rând, pentru a ajuta istoria
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
agent KGB. Într-o postare pe Facebook, Corina Cretu scrie că va apela la justiție pentru a stopa minciunile. "Văd că arșiță verii generează tulburări grave și îi predispune pe unii la fantasmagorii tabloido-conspirationiste, care n-ar inspiră nici macar scenarii (neverosimile) de filme proaste. Voi apela la justiție pentru a stopa aceste minciuni, chiar dacă nu aș vrea să îi dau autorului acestor inepții nici un fel de atenție", a scris Corina Cretu pe Facebook, după scenariile lansate de generalul Ion Mihai Pacepa
Corina Creţu, replică după scenariul "KGB" lansat de Pacepa: "Fantasmagorii" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35884_a_37209]
-
Peste cîțiva ani, compromis ca profesor și atins de coptura nebuniei, Nietzsche va renunța la învățămînt, punînd punct unei cariere ce începuse meteoric și se termina lamentabil. Partea publică a vieții i se încheia, dar începea cealaltă parte, a fierberii neverosimile la o tensiune de profet luminat, genul de apostat războindu- se cu valorile unei lumi din care boala îl împiedica să facă parte. Dar la Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
de mobilizarea generală, știau că vor trebui să înfrunte numaidecât focul dușman. Dar îmi amintesc cu toată puterea că goarna răgușită a satului din Argeș, unde am trăit acest moment de piatră, a sunat "adunarea" soldățească, în plin miezul nopții: neverosimil, straniu, consternant. în pustiul nopții timbrul metalic era groaznic: îl auzeam, dar îl și vedeam. L-ași putea și acum desemna printr-o dâră luminoasă pe fond negru, frământată în zig-zaguri mărunte și, ca în reclamele electrice, intermitentă. Atunci am
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
pe jumătate glumind, cum ar arăta un Hamlet redus la „filmul acțiunii” și interpretat cu succes de Stallone sau Schwarzenegger. Iar asta fiindcă acest misterios „film al acțiunii” pare să fi căpătat, în lumea de azi, un rol de o neverosimilă importanță prin raport cu complementul său, pe care Zografi îl numește „film personal”. Definirea precisă a celor două perspective ocupă primele capitole (Cuvântul, Infinitul dinăuntru și Nebunia) și are ca punct de pornire o constatare prilejuită de piesa lui Shakespeare
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
și scîrba de mai tîrziu a lui Plotin, căruia, copleșit de coerciția de a trăi în corp, îi era rușine să iasă cu el pe stradă. Al doilea curent e al „matematicilor”, savanți absorbiți de dezlegarea misterului aritmetic, grație ipotezei neverosimile că numărul nu e doar principiul intern al armoniei universale, dar pe deasupra e temeiul a toate. Să recunoaștem, intuiția e enormă prin contrazicerea bunului-simț, numărul fiind o abstracțiune seacă din care nu te aștepți să iasă concretețea pipăibilă a lumii
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
de proporții uriașe”, ce ar înfăptui, într-o apoteoză a prezentului, „școli, teatre, stadioane, spitale, sanatorii, muzee de artă, biblioteci”. Dar deodată se ivesc, în paginile jurnalului, mărturiile unei dezolări, ale unei crize atît de rapid instalate încît pare aproape neverosimilă. La finele anului 1944, scriitorul se declară a se afla deja „într-o fundătură mizerabilă”. Se simte „desfigurat de oboseală”, „obosit ca un cîine” neaflîndu-și nicăieri locul: „Mă convoacă toată lumea, ba la liceu, ba la colegiu, ba la scriitori. Ce
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
măritate, de două femei mai în vîrstă, iar ea îl salută. Prin acest gest arată că împărtășește iubirea pe care Dante o nutrea pentru ea de pe cînd era un băiețaș. Că Dante a fost atunci salutat de Beatrice, nu e neverosimil; neverosimil este, în schimb, că după împlinirea vîrstei de optsprezece ani între cei doi se stabilise o legătură sentimentală. Chiar Viața nouă, unde se afirmă asta, dezminte. Într-adevăr, citim că după acel moment, timp de „cîteva luni și ani
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
de două femei mai în vîrstă, iar ea îl salută. Prin acest gest arată că împărtășește iubirea pe care Dante o nutrea pentru ea de pe cînd era un băiețaș. Că Dante a fost atunci salutat de Beatrice, nu e neverosimil; neverosimil este, în schimb, că după împlinirea vîrstei de optsprezece ani între cei doi se stabilise o legătură sentimentală. Chiar Viața nouă, unde se afirmă asta, dezminte. Într-adevăr, citim că după acel moment, timp de „cîteva luni și ani”, Dante
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
unor reverberări simbolice, astfel cum se întâmplă, de pildă, când este evocată Gara de Est de acum. Pustie, moartă, contrazicându-și condiția, menirea de a fi un spațiu al agitației oamenilor, al însuflețirii, al vieții trepidante . „Și, în stânga lor, Gara neverosimilă: felinarele luminau scările albite pe care nu urca nimeni, coșulețele vopsite în verde atârnau de lanțuri, sus, între stâlpi. Nu-i lipsea nimic, nici măcar ceasul mare, rotund, numai că limbile erau încremenite. Nu-i lipsea nimic, era la fel cu
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
poate o suită de scrisori), evident la persoana I, un discurs adresat unui necunoscut căruia naratorul îi mărturisește aventura sa de nimeni cunoscută pe de-a-ntregul. Adoptarea unei astfel de convenții nu suporta cine știe ce volute stilistice fără să cadă în neverosimil. Personajele sunt, într-adevăr, cam schematice (de exemplu, despre iubita naratorului aflăm că era frumoasă, cu picioare lungi și păr lung, că la un moment dat „arăta extraordinar”, dar nu vom ști niciodată ce înseamnă acest „extraordinar”). Însă din nou
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
în iluzii. Echipa de cercetători (Saul Perlmutter, Brian Schmidt și Adam Riess) care a adus dovezi în privința existeței elementului misterios a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 2011, iar volumul lui Richard Panek descrie împrejurările care au făcut ca ipoteza neverosimilă a unei entități insesizabile să capete statut plauzibil în ochii cosmologilor. Logica care a dus la această descoperire e curat științifică: cîtă vreme predicțiile unei teorii sînt confirmate de experiență, cercetătorii nu au nimic de obiectat, cînd însă predicțiile sînt
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
se adaugă o presiune suplimentară: e legat afectiv de Murillo Ponti. Refuză, deci, comanda și încearcă să afle cu ce și pe cine a putut supăra tânărul autor. Bineînțeles, reia, pentru aceasta, legătura cu Cristina (prilej pentru alte efecte de neverosimil: discuții dintre cele mai „periculoase” se poartă, absolut imprudent, prin email). Intervine, firește, o nouă serie de complicații: aflată într-un mariaj luxos, dar nefericit, tânăra de odinioară, încă pasionată de literatură și aproape alcoolică ascunde la rândul ei povești
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
decât i s-ar cere. E și cazul acestui Carlos Murillo Ponti, pe care Marin Mălaicu-Hondrari îl construiește cu remarcabilă finețe: debordând de talent, însă supus pericolelor vârstei. Inventariam mai sus câteva din scenele pe cât de antrenante, pe-atât de neverosimile. Constantin, Cristina și Carlos (personajul) trăiesc în plin exces de intensitate vitală. Culmea e atinsă atunci când Cristina, urmărindu-ș i minuțios senzațiile, ajunge să citeze, pentru un plus de precizie, dintr-un volum al Angelei Marinescu (exact așa !) apărut chiar anul
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
ingenioase. Drept urmare, Mircea Veșmințeanu (așa îl cheamă pe politician) îl curtează prin interpuși și încearcă să-l coopteze în echipa lui. Suntem, deja, în plină ficțiune speculativă. Două sunt, însă, intuițiile prin care Dumitru Popescu își salvează romanul de capcana neverosimilului grosier. Întâi, el nu concepe politicul ca pe un raport de forțe, ci ca pe o proliferare de tactici discursive. E semnificativ, în prelungirea acestei idei, episodul confruntării finale dintre Veșmințeanu și contracandidatul său. Nicăieri, aceștia doi nu sunt puși
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
recunoaște această calitate, nu fac nici o dramă. Ei și? Nu sunt... „critic”, „criticastrus”, vorba d[umi]tale. Sunt, poate, altceva. Esențial este a ne păstra luciditatea, calmul, simțul proporțiilor și să ne urmăm cu dinții programul de lucru. În condiții neverosimile, rocambolești, am scos 15 numere din Cahiers, de fapt 15 volume monografice. Asta nu este și ea o operă? Dar cine s-o recunoască? Niște vagi publiciști, amărâți și activiști ca vai de ei! Ce cultură, proprie, lectură reală au
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]