582 matches
-
gazdă. Călătoria lor a continuat la centrul monahal Diolcos, unde au avut posibilitatea să întâlnească un anahoret renumit în regiune pentru detașarea sa de posesia oricărui bun material, pe Archebius. Deoarece Cassian și-a manifestat dorința de a-i imita nevoințele, Archebius le-a lăsat coliba sa cu tot ce era în ea, ,,născocind o minciună caritabilă”, cum că ar vrea să părăsească acele locuri, însă reîntorcându-se după câteva zile pentru a-și construi o altă colibă. Acesta este prezentat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
curățeniei duhului trupului nu e suficientă înfrânarea de la mâncare, ci sunt necesare și celelalte virtuți sufletești deoarece sunt mult mai greu de cucerit. Dacă lăcomia pântecelui nu este biruită, atunci nici celelalte virtuți sufletești nu pot fi dobândite. Monahul, în nevoința sa, trebuie să se opună lipsei de cumpătare la mâncare și băutură în afara mesei și a somnului fără regulă, deoarece această nestăpânire declanșează pofte trupești și mai mari. Pe lângă postul trupului e necesară extinderea și către cel al sufletului. Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Convorbirea a XIII-a (19 capitole) este susținută tot de Avva Cheremon și tratează despre ajutorul lui Dumnezeu. În această Convorbire, Cassian expune raportul dintre har și libertate, fără a-l numi. Această întreprindere moral-teologică o face prin reliefarea sfintelor nevoințe ale Părinților pustnici. Nu vom insista asupra conținutului acestei Convorbiri deoarece acasta va face parte dintr-o analiză mai substanțială, într-un subcapitol următor. Convorbirea a XIV-a (19 capitole) îl are în centrul ei ca vorbitor pe Avva Nestoros
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost smerenia, care l-a împiedicat să-și atribuie vreun merit și să exalte altă frumusețe decât cea dumnezeiască și, evitând exagerările predestinaționismului, a pus în relief asprele nevoințe ale eremitului arătând, apoi, că viața în mănăstiri este cu mult mai ușoară, asigurând mântuirea și pacea comună. Așa a dat monahismului apusean un fundament înțelept, mai potrivit cu aspirațiile lui religioase, creând o tradiție nouă în monahismul creștin. Cu o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe care le-am aflat ca un adevăr de netăgăduit, dar trebuie să urmărim mai departe planul nostru ca să nu fim datori altei promisiuni.” Lecturând acest text, pot fi remarcate câteva cuvinte cheie, practic, tot atâtea noțiuni de bază ale nevoinței ortodoxe, precum: înțelepciune, smerenie, virtute, feciorie, blândețe, post, cumpătare. De asemenea, în portretul schițat Papei Gelasius I, teologul daco-roman vorbește de „curăția vieții”, de „convorbirile duhovnicești”, de rugăciune, de răbdare. Tot așa, când recomandă Apusului Viața Sfântului Pahomie, el prescrie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dor; dragoste; drăguț; după; ea; emoție; este; eu; excepție; ezita; ezitare; fundă; generozitate; gratis; iepuraș; important; inimă; încă; încă o șansă; încîntat; însușire; nu s-a întîmplat; întotdeauna; întrebare; lucruri; 8 martie; mașină; măr; medalion; mîncare; moștenire; nesigur; nesiguranță; nevoie; nevoință; niciodată; nou; de nuntă; obligație; obstacol; oferă; ofrandă; omenie; opoziție; pachet; par; păi; părinții; plăcut; pomană; premiu; prețios; prețui; prietenie; probabil; probabilitate; rămîne; regrete; rochie; rugă; sărut; scump; scuză; scuze; sfînt; speranță; suferință; din suflet; nu știu; tata; tărie; trist
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a putea (3); răbdare (3); reușită (3); scop (3); străduință (3); țel (3); voie (3); dăruire (2); dor (2); dorește (2); efort (2); eu (2); încăpățînare (2); îndeplinire (2); a învăța (2); învățat (2); lene (2); lipsă (2); motivare (2); nevoință (2); optimist (2); plăcere (2); putință (2); rea (2); slabă (2); sport (2); tare (2); viață (2); vrut (2); -; abnegație; accelerare; de acord; a acționa; adevărată; admirație; alegere; ananas; aport; apreciat; ardoare; ascensiune; ascultă; atenție; atitudine; atlet; atribut comparativ; avere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
părăsit Dumnezeu Și nu m-a cercetat!>>”<footnote Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999, p. 479. footnote>. Însă nu doar călugării îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din aceasta se cunoaște că este sub grija lui Dumnezeu, că-i trimite pururea suferințe”<footnote SF. ISAAC SIRUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, cuv. IV, în Filocalia..., vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981, p. 42. footnote>. Acceptarea și resemnarea Creștinii călătoresc spre viața veșnică și în tovărășia suferinței<footnote MARC BOEGNER, op. cit., p. 36. footnote>. Ar fi imposibil să eliminăm întreaga suferință din
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Lumière, Albin Michel, Paris, 1994; FERNEA, Preot Prof. VASILE, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
părăsit Dumnezeu Și nu m-a cercetat!>>”<footnote Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999, p. 479. footnote>. Însă nu doar călugării îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din aceasta se cunoaște că este sub grija lui Dumnezeu, că-i trimite pururea suferințe”<footnote SF. ISAAC SIRUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, cuv. IV, în Filocalia..., vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981, p. 42. footnote>. Acceptarea și resemnarea Creștinii călătoresc spre viața veșnică și în tovărășia suferinței<footnote MARC BOEGNER, op. cit., p. 36. footnote>. Ar fi imposibil să eliminăm întreaga suferință din
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Lumière, Albin Michel, Paris, 1994; FERNEA, Preot Prof. VASILE, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască slava învățăturilor deșarte, a trecut la viața cea cu adevărat activă și plină de nevoințe ... și a început să se pregătească, prin deplină lipsire de slavă și averi, pentru viața cea cu adevărat virtuoasă. Acesta este momentul despre care însuși Sfântul Vasile va spune că: mam trezit ca dintr-un somn adânc și mi-am
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
perspectivă dublă, începând cu legitimarea de autoritate absolută "de la Dumnezeu dându-ni-să Domnia", dublată și cu recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale besericești" (regăsim aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, deși exploatează magistral toposul modestiei pe întreg parcursul textului, prin micșorare a propriei persoane și minimalizare a efortului său "puțina
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
credință, dăruire și erudiție, ci și felul ingenios prin care predosolvul "tace" și "nu spune nimic", spunând, în fapt, cu voluptate și deplin: "tac ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile ceale ne-curmate, milosteniile ceale ne-încetate [...] las[ă] nevoința ta cea mare, și ne-lenevirea cea cu nevoință spre podoaba Besearecilor, spre îndireptarea celor păcătoși, spre învățătura celor Besearecești, spre îndireptarea celor lumești, spre chivernisirea celor săraci, spre priimirea celor rămași, spre ajutoriul celor străini, spre întoarcerea celor nepocăiți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care predosolvul "tace" și "nu spune nimic", spunând, în fapt, cu voluptate și deplin: "tac ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile ceale ne-curmate, milosteniile ceale ne-încetate [...] las[ă] nevoința ta cea mare, și ne-lenevirea cea cu nevoință spre podoaba Besearecilor, spre îndireptarea celor păcătoși, spre învățătura celor Besearecești, spre îndireptarea celor lumești, spre chivernisirea celor săraci, spre priimirea celor rămași, spre ajutoriul celor străini, spre întoarcerea celor nepocăiți, spre liniștea a toată turma cea sufletească și trupească
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
O variantă a fost truda sa pe teren literar. Acum scriu un epos tragodic 189 i se confesează prietenului său de departe, Iacob Negruzzi. E evident că sursa principală a primului său roman, Revoluția din Pârlești, o reprezintă propriile sale nevoințe din Arad. Trei ani mai târziu, scritorul va relua tema propusă aici în nuvela Crucile roșii; în plus, personajul principal, juristul Iuniu Marcu Brutu Catone August Spulber, are un corespondent în nuvelă în figura avocatului Romulus Tiberian. Asemănările se opresc
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în Letopisețul Țării Moldovei, spune: „Într-acestaș an (1582) dacă s-au așăzat Pătru (Șchiopu) vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și... au zidit Galata în deal, care trăiește și pînă azi”. Dar... Apoi tu, vere, mereu ai câte un „dar”. Ia spune-mi ce ar mai fi de zis despre mănăstirea Galata din Deal? Până în 1591, când este
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aceea, cugetarea e și credință, sau credința e și cugetare. Ochiul acesta al doilea ne face să vedem pe Dumnezeu în lăuntrul nostru, în acest ocean ce intră în noi. (n.s. 441, p. 361) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 72, în Filocalia..., vol. X, p. 361) Credința - faptă de virtute, dar și un dar al Duhului „Înțelegerea cu privire la Hristos se dăruiește de Tatăl celor vrednici mai degrabă ca putere de percepere din iubire, decât ca forță silnică<footnote
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
adusă din nimic la existență și între nemăsurarea vieții dumnezeiești, de la care are și așteaptă totul într-o sporire infinită și veșnică. (n.s. 32, p. 470) footnote>” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în PSB, vol. 29, p. 470) Ce ajută credința? „Ajutoarele credinței noastre sunt: frica și răbdarea; iar tovarăși de luptă: îndelungă răbdarea și înfrânarea. Dacă acestea rămân curate înaintea Domnului, împreună cu ele se bucură înțelepciunea, priceperea, știința și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
desprinse de El. De aceea, Îl simțim și pe Dumnezeu însuși ca persoană, grăindu-ni-le. În ascuns, Îl simțim grăindu-ne, iar la arătare, ajutându-ne în faptele noastre. (n.s. 88, p. 95) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 19, în Filocalia..., vol. X, p. 95) „Odihna, și tot darul cel bun și toată harisma dumnezeiască vine omului prin credință”. (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 29, în Filocalia..., vol. XI, p. 52) Credincioșia „... nu le răstălmăci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
altă predându-se întreg credinței și vieții după Dumnezeu, va cunoaște limpede că acolo unde este dreapta credință și viața neîntinată, acolo este și puterea lui Hristos, ...” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în PSB, vol. 29, p. 457) „... ce folos vom avea dacă în credință suntem evlavioși, iar în viață ne găsim în păcat?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a VII-a, p.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și-l îndeamnă să alerge spre culmea sfințeniei lor și să se facă împreună-moștenitor cu ei al Împărăției lui Dumnezeu. Încredințat astfel, se întinde cu sârguință spre lucrarea poruncilor, neîndoindu-se întru sine, ci urmând ostenelilor acelora și urmărind prin nevoințe asemănătoare să dobândească desăvârșirea lor”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 30, în Filocalia..., vol. VI, p. 198). „Socotește ca lege nemijlocită a poruncilor credința care lucrează în inimă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
seamă vederea lucrurilor înfricoșătoare, nici să privească la vreo vedere ce întrece simțurile<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Să nu caute să ajungă înainte de vreme la vederi ce întrec simțurile. (n.s. 90, p. 97) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 19, în Filocalia..., vol. X, p. 97) „Nu credința cea din învățătură eliberează pe om de mândrie și de îndoială, ci cea care vede și răsare din înțelegere și se numește recunoașterea și arătarea adevărului”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]