582 matches
-
Movilă, Craiova, 1990; Una dintre primele scrieri ale literaturii române străvechi: „Pătimirea martirilor Epictet și Astion” (de la cumpăna secolelor III-IV), Craiova, 1990; Sfântul ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, al Galiției și a toată Ucraina, pref. Virgil Cândea, Craiova, 1999; Viața, nevoințele și scrierile Sfântului Ambrozie, episcopul Mediolanului, în spiritualitatea și cultura românească (secolele XIV-XX), Craiova, 2000. Repere bibliografice: Ioan Alexandru, Iubirea de patrie, II, București, 1985, 264; Tudor Nedelcea, Vocația spiritualității, Craiova, 1995, 317; Dicț. teolog., 483-485; Rusu, Membrii Academiei, 561-562
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]
-
va rămânea. Iară de mâine încolea, nici răul să-mi faci vrednic vii fi, nici bine a-mi face de vii vrea prin mână îți va vini. Căci sau dulăii gonași chipul fortunii îmi vor muta, sau eu a lor nevoință voi strămuta (că de multe ori noaptea fată și dzua ține în brață"26. Crocodilul nu este, în pofida renumelui său, un personaj care să rămână cu datoriile neplătite, care să nu întoarcă binele făcut cândva; asta îl deosebește de Hameleon
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mântuirea. 92. Trâmbița Judecății Era odată un mare împărat, care trecând cu mare alai pe drum, întâlni doi călugări în haine sărăcăcioase și cu fețele slabe și negre. Împăratul știa că trupurile lor se topiseră de post, rugăciune și multe nevoințe. Deci cum îi văzu sări din trăsură se înclină lor până la pământ apoi îi îmbrățișa și-i sărutară cu dragoste. Boierii și alaiul nu suferiră fapta împăratului dar nu avură curajul să-i spună. De aceea se duseră la fratele
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu îngăduie diavolului să-i ispitească ca și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
păcatul, să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit. „Cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului și faptelor lui are trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 220 footnote”. De păcat ne curățim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
în lupta deschisă de acești reprezentanți ai neamului pentru cinstirea lui Dumnezeu pe pământ și primirea lui în Slava divină. Anghel Papacioc, părintele Arsenie, era un călcător, fără nici o îndoială în cuget, pe poteca bine bătătorită a celor ce prin nevoințe trupești și sufletești ajungeau la purificarea și iluminarea cugetului. Marian Traian era ca un râu lin la suprafață care își limpezea apele de orice mâl lumesc, în taina afundului său, pentru a se vărsa pur în „apa mării iubirii divine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi afectat de „fumul” ignoranței, lașității, interesului, senzualității, sexualității, geloziei și conveniențelor. Uneori, ne amăgim că iubim, dar nu realitate nu e decât un rest al „focului”, „cenușa” lui. Iubirea nu se păstrează ușor, ci presupune tărie, persistență, concentrare și nevoință. Nu tot ce se declamă a fi iubire ține de specificul acestei stări. Ea are În substanța sa ceva necondiționat și nesupus determinărilor vieții. Părinții spun că-și iubesc copiii atunci când Încearcă prin toate mijloacele să-i pună În forma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
dată, la un moment dat? De ce să nu cred că poate exista un „mai bine” latent, dincolo de limite? Isaac Sirul spunea undeva că „orice lucru mai Înalt decât altul e ascuns aceluia față de care este mai Înalt” (Cuvinte despre sfintele nevoințe). Omul și lumea se mișcă și, odată cu ele, orizonturile noastre valorice. Ceea ce trebuie să rămână constant sunt zările transcendente ale valorilor supreme ce ne cheamă pentru a ne așeza alături de Dumnezeu. Acestea nu pot fi supuse comentariilor sau discuțiilor, circumstanțelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
duhovnici etc.). Sunt domenii care, dacă nu sunt prelungite dincolo de școală, nu au mari șanse de o bună așezare. Modernitatea, În goana ei după randament, a lăsat În urmă formulele tradiționale de perpetuare a unei experiențe bazate pe efort, pe nevoință și pe un oarecare răgaz. Căutăm soluții miraculoase și intrăm În febrilitate temporală. Vrem ca totul să se producă fără prea mult efort, „instant”, „pe loc”. Repudiem acțiunea laborioasă, experimentarea și sudoarea, trecerea prin Încercare și eroare. Ne Îndârjim să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
acolo unde este un loc pregătit și pentru El În inima noastră. Ne ducem spre El după ce, Într-o anumită măsură, Îl avem deja. Există o metafizică a pregătirii ce prefațează, prin gesticulații și așteptări specifice, ivirea marelui eveniment. Experiența „nevoinței”, a „uitării de sine” liber consimțite Își are rațiunea În economia și experiența sacrului. Profanul este contaminat de „miresmele” sacrului Înainte de ivirea sau săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are În vedere formarea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
perspectivă dublă, începând cu legitimarea de autoritate absolută "de la Dumnezeu dându-ni-să Domnia", dublată și cu recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale besericești" (regăsim aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, deși exploatează magistral toposul modestiei pe întreg parcursul textului, prin micșorare a propriei persoane și minimalizare a efortului său "puțina
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
credință, dăruire și erudiție, ci și felul ingenios prin care predosolvul "tace" și "nu spune nimic", spunând, în fapt, cu voluptate și deplin: "tac ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile ceale ne-curmate, milosteniile ceale ne-încetate [...] las[ă] nevoința ta cea mare, și ne-lenevirea cea cu nevoință spre podoaba Besearecilor, spre îndireptarea celor păcătoși, spre învățătura celor Besearecești, spre îndireptarea celor lumești, spre chivernisirea celor săraci, spre priimirea celor rămași, spre ajutoriul celor străini, spre întoarcerea celor nepocăiți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care predosolvul "tace" și "nu spune nimic", spunând, în fapt, cu voluptate și deplin: "tac ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile ceale ne-curmate, milosteniile ceale ne-încetate [...] las[ă] nevoința ta cea mare, și ne-lenevirea cea cu nevoință spre podoaba Besearecilor, spre îndireptarea celor păcătoși, spre învățătura celor Besearecești, spre îndireptarea celor lumești, spre chivernisirea celor săraci, spre priimirea celor rămași, spre ajutoriul celor străini, spre întoarcerea celor nepocăiți, spre liniștea a toată turma cea sufletească și trupească
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
părăsit Dumnezeu Și nu m-a cercetat!>>”<footnote Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999, p. 479. footnote>. Însă nu doar călugării îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din aceasta se cunoaște că este sub grija lui Dumnezeu, că-i trimite pururea suferințe”<footnote SF. ISAAC SIRUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, cuv. IV, în Filocalia..., vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981, p. 42. footnote>. Acceptarea și resemnarea Creștinii călătoresc spre viața veșnică și în tovărășia suferinței<footnote MARC BOEGNER, op. cit., p. 36. footnote>. Ar fi imposibil să eliminăm întreaga suferință din
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Lumière, Albin Michel, Paris, 1994; FERNEA, Preot Prof. VASILE, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române, în col. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ci au că erau numai ficțiune poetică, au și ei au perit. Nereușind să descopere imaginea Învățată la școală, va observa Însă, În locul bucolicului peisaj al Georgicelor, „nefatigata industrie” a locuitorilor de astăzi, eforturile lor, care arată „cât poate face nevoința omenească și Într-adevăr italienii meritează numele de industrioși.” Altădată afirmă că „tot ce m-a impresionat mai mult este cultura pământului, căreia nu văzui asemenea”. În mod semnificativ, Cipariu XE "Cipariu" este acaparat și el de mentalitatea pragmatică a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
temeiul conținutului religios al darului, musulmanii credincioși Îi ajută pe săraci și datornici, pe prizonieri și străini. d) Postul. În islam, postul se ține în luna ramadan („luna foarte caldă”). Presupune abținerea de la consumul de mâncare și băutură în timpul zilei, nevoință compensată cu alese plăceri noaptea. Postul se cere întrerupt, apoi reluat. În preislamismul arab, patru dintre cele douăsprezece luni erau sfinte. În joc era intervalul temporal sacru numit „tăcerea armelor”. Ramadanul nu este doar perioada postului, ci și luna celebrării
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu îngăduie diavolului să-i ispitească ca și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
păcatul, să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit. „Cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului și faptelor lui are trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 220 footnote”. De păcat ne curățim
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
să trăim cu simțiri trupești” care se cer transfigurate (nu suprimate) printr-o asceză „în orice caz și orice chip”. Urmând învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, pentru care lanțul plăcerilor sensibile înrădăcinate în iubirea de sine (philautia) trebuie rupt cu tăișul nevoinței liber asumate (philoponia), arhimandritul Emilianos lămurește sensul ascezei dintr-o perspectivă teandrică. Lucrarea curățitoare a harului divin completează activitatea umană și, prin urmare, exclude orice derivă pelagiană. Asceza nu este un manifest al voinței de putere, ci o necesitate practică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
footnote>. Ajutorul oferit de părintele duhovnicesc nu face de prisos treptele ascetice pe care trebuie să le parcurgă novicele pentru a ajunge la desăvârșire, ci acesta este conștientizat de părintele său că trebuie să înceapă procesul despătimirii și al asprelor nevoințe pentru a se învrednici de vederea dumnezeieștii lumini: prin multă osteneală și cu multe lacrimi și cu înstrăinare exactă și cu ascultare desăvârșită și cu o totală trăire a voii proprii și cu multe alte întreprinderi și făptuiri foarte aspre
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 238. footnote>. Lumina cea dumnezeiască se poate sălășlui în cei drepți. Aceștia simt și văd lumina Lui. Ea este un dar al lui Dumnezeu prin care El locuiește în cei credincioși, prin mijlocirea rugăciunii, a nevoințelor și a Sfintelor Taine. Însă, acest har nu vine la fiecare la fel. Viața în har este un progres neîncetat al conștiinței, o trăire crescândă a luminii dumnezeiești. La cei mai mulți, din păcate, nu li se arată măcar o adiere a
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]