458 matches
-
spiritul de luptă, cunoașterea nu este făcută pentru a tranșa și nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și agresiv, indivizi, lucruri, situații"190 decât în cazul unor vestiți universitari (timișoreni și bucureșteni). Această lume răutăcioasă, insidioasă, nihilistă, profund înrădăcinată în mediul universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gânditor disparat și codificat în sistemul său de gândire. Rămâne doar un challenge pentru orice posibil istoric sau istoriograf... De ce îl citim pe Foucault dacă tot ceea ce gândește autorul francez ne conduce spre un nu, spre o concepție pesimistă sau nihilistă, sau amândouă? Voi încerca să arăt cum poate concepția foucauldiană să ne conducă spre un da. Foucault nu e nihilist, nu e structuralist, nu e marxist, nu e antiumanist... Concepția lui Foucault despre istorie Istoria nu are sens, ceea ce nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
printr-o "codificare" discursivă à la Galileo, precum în cazul oamenilor de știință moderni. Ea are nevoie de o evidență (experimente sau date concrete), care să o întemeieze. Astfel că avem o serie de pseudo-metode și o proliferare a scepticismului nihilist și a incertitudinii ori de câte ori un enunț empiric este lansat în spațiul public al societății de discurs moderne. Metoda este mai mult un joc de la particular la general sau invers, dar ea rezolvă problema adevărului numai dacă evidența de care se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
psihologic, retoric și ironia ca aspect al stilului literar. Acest polimorfism al ironiei reiese, de pildă, din considerațiile lui Kiekegaard care opera cu trei sensuri majore:1 ) ca instrument pentru distrugerea oricărei certitudini obiective, a tuturor absoluturilor metafizice (o ironie nihilistă); 2) ca estetism care neagă orice realitate și proiectează o idealitate imaginativă, ce nu poate fi realizată vreodată (tipul de ironie romantică); 3) ca mijloc prin care individul stabilește un telos etic ce servește drept idealitate contrastantă cu realitatea sinelui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă la disperare. Adevărata literatură este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă. Solipsismul revine la numirea poeticii expresivității „pe cât e de respingătoare lumea, pe atât este sinele de fascinant”. E o concentrare maniacală asupra propriului eu, cu toate preocupările lui, oricât de mărunte ar fi
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ca o concesie făcută de către stat cetățenilor și dacă această nobilă idee nu este trăită ca o nouă constrângere de către aceștia... Participarea ar trebui să fie o condiție pentru evitarea enclavizării, a ghetoizării fenomene care produc găști de cartier, mișcări nihiliste, extremiste. Cert este că oamenii, locuitorii orașului fac orașul bun sau rău, civilizat sau sălbatic, curat sau poluat, liniștit sau insuportabil de zgomotos... Cetățenia implică participarea, iar democrația exprimă cetățenia! Cetățenii citadini pot participa sau nu la conducerea treburilor publice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asupra unor opere ca Nicoară Potcoavă de M. Sadoveanu, Drum fără pulbere (ediția a II-a), Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Brazdă peste haturi de Horvath Istvan, Bălcescu de Eugen Jebeleanu (...). Lichidând munca sectară, combătând izolarea și individualismul, condamnând desconsiderarea nihilistă a problemelor teoretice, să întărim personalitatea colectivă a scriitorilor și a criticilor literari, colaborarea lor în muncă, să abordăm cu curaj problemele creației literare, pentru a ajuta efectiv la înflorirea ei”. Nu știm în ce măsură Uniunea Scriitorilor și-a îmbunătățit activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în genere, o taxează prin judecăți reducționiste, nihiliste, din necunoaștere. Considerăm absolut necesar să-i acordăm un paragraf, nu cu titlu de paranteză, întrucât acesta este secolul în care, prin realizările sale științifice, medicale, face ca alchimia să iasă din scenă lăsând în urmă visul ei minunat și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]