5,003 matches
-
-o pe domniță în timp ce tatăl său era plecat cu armata să lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și, imediat, d-după ea. Ptiu, cînd mi-aduc amintee!... Ce, era s-o l-lăsăm singură? Și fugi, și f-fugi măi frate, și numai ce ne tr-tr-trezim, claie peste grămadă, cu toții într-o știoalnă... M-m-mare minune că n-am nimerit într-o pr-pr-prăpastie! Eu m-am lovit la piciorul ăsta, Vlad și-a spart c-c-capul deasupra urechii, iar Băr-Băr-Bărzăunul și-a pierdut lanterna. Ce, te joci?... Și tot timpul în urma noastră s-auzea prrrrr !... Ce c-crezi? Cădeau pietre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mine, și-a zis Bărzăunul, va căuta să-mi vorbească și să mă convingă că ea n-a discutat cu Virgil despre asemenea lucruri... Iar dacă nu ține, va tăcea în continuare... înseamnă că nu ține și gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici nu trecuse bine un ceas și jumătate de la expedierea scrisorii, că se și pomeni cu Ilinca în grădină. Să-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
serioși - nu era Alex așa mare scriitor, să se uite ăla pe texte și să bage mâna-n foc - da, dom’le, el e, o fi stat la hotelul ăla, a salvat chestiile astea în calculator, aia, româncă, s-a nimerit în vacanță acolo, a găsit folderul, l-a salvat pe stick, a venit cu el acasă și aici pline ziarele că a dispărut Alex. Și nu, că astea-s schițe ale lui Alex pentru nu știu ce carte. Că-s ale lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ciupesc metafizic, te prinzi? ME-TA FI-ZIC, de fund, să-ți treacă și să revii la starea ta de păpușă lobotomizată, cu cearcăne și riduri, care mă iubește în tâmpenie fără să mă fi cunoscut vreodată). Numai pentru că s-a nimerit să fiu eu ăla care-a prins-o sub papuc... O să mă lași, Ema? O să mă lași să te scriu? message received from david vii? from david păi și de ce-ai spus că vii? e și 20... from david
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Paști. O săptămână mai târziu ne-am mutat, cu aceeași aură de irealitate plutind în jurul evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o cină fabuloasă, numai pentru noi doi. Niciodată nu am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost de icre negre. Poate că nici nu erau adevărate. Știu că mă uitam la ea cu senzația că a întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fotografie cu un vas irlandez și o poveste cu un bucătar rus care făcea Europa, de aproape doi ani, să-și lingă degetele. La început, zvâcnise de pe scaun, fericită că trăiește, că trănită că, în loc de poza cu goeleta, nu se nimerise o poză cu el, să vadă cum mai arată. Încet, încet, zâmbetul larg, ca de logodnică tânără, se stinsese într-o expresie caldă și tristă, din cele pe care Alioșa le vedea des trecând ca-n pelerinaj pe chipul mamei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici un ceainic s-ar fi ridicat în tavanul boltit al cabinei lui și ar fi făcut rețetele scrise cu cretă să se scurgă unele într-altele, lăsând ardeiul iute să alunece pe nesimțite drept în inima homarului și caperele să nimerească, în chip cu totul și cu totul nepo trivit, într-o linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aceasta a tras-o pe când voia cu orice preț să devină deputat pe circumscripția Văleni, unde și locuia, în garsoniera repartizată de președintele sfatului după o vânătoare reușită în pădurea Piciorul Porcului, când a fost primul care a recunoscut cine nimerise cel mai mare mistreț vânat în ziua aceea... Se înțelege, nu putea fi decât „secretarul unu”! A dorit atât de mult deputăția încât a obținut-o. Procedeul a fost simplu: înaintare pe extremă, fără intenții ofensive evidente (ca să adoarmă vigilența
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fleașcă și brusc i se făcu un frig cumplit. Își dădu seama într-un târziu că se afla pe o stradă pe care nu mai fusese în viața lui, că ploua mocănește și că-i lipsea portofelul. Era clar că nimerise într-un film cu efecte speciale, că din clipă în clipă o să apară un fel de combinație între Stalone și Schwartzenegger, combinație care o să-i zboare cre ierii făcându-i, de altfel, un mare serviciu. Își vărsă toată fierea pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că prin ciorbă s-au strecurat și niscai bucățele de carne. Și, chiar dacă asta presupunea o coadă ceva mai lungă la intrare și mai belicoasă decât de obicei, el știa undeva în adâncul sufletului că una dintre acele bucățele va nimeri la el în burtă. Așa că porni cu pas vioi, în ciuda artritei care nu-i mai dădea pace de câțiva ani și cu sentimentul că este sărbătoare. Privirea lui hămesită și cu pupilele mărite nu se mai sătura să alunece peste
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
s-au găsit. Unii care erau mai aproape jură pe ce au mai sfânt că împărații s-au salutat ceremonios și că aveau chiar lacrimi în ochi. Cert este că s-au aruncat în primul cort pe care l-au nimerit și s-au pus pe taclale. Așteptam deci cu toții cu nervii întinși la maximum să aflăm care oștire a ieșit învingătoare. Din când în când se auzeau glasurile lor ușor cam ridicate țlucru nepermis totuși de codul bunelor maniere și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
n a încăput în cuvintele Sophiei. Totul a fost spus simplu și neutru, fără vreo brumă de emoție. Sophia e conștientă de faptul că ea și Cavanosa nu discută soarta lumii. Ei analizează doar o biată insectă care s-a nimerit să cadă sub o lupă mult prea puternică. Insecta asta s-ar putea trans forma într-un personaj interesant doar în ochii unei ființe slabe de înger. Dar nu în ochii lor. Adolfo. Cine-o mai fi și Adolfo ăsta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
asigur toalete publice...”. (Urale ! Ovații ! Scandări ! Și încă un “rând” din partea casei!). ”Voiosu - Primar / Cel mai tare gospodar !”. Întâlnirea s-a terminat târziu,în noapte. La volanul mașini sale dl .Voiosu a intrat pe o stradă slab luminată și a nimerit într-un cămin de vizită fără capac.Mașina a gemut puternic. Dl.Voiosu a coborât zdruncinat,a înregistrat rapid situația și vijelios a pătruns într-o curte,cu poarta deschisă,dupa ajutor.A întâlnit un domn sobru la marginea aleii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o for mulă de condoleanțe, mă grațiază cu un surâs de carnasieră sătulă: — Așa începe Străinul lui Camus. Dau din cap, mimând familiarizarea cu existențialismul francez, pe când el - sunt convins și-n sfânta zi de azi - se gândește c-a nimerit peste unul dintre studenții de la IEFS (filologia și sportul fuseseră trimise împreună la armată, nu se știe pe ce temei). A doua amintire, tot din armată, tulbură mierea și praful unui miez de toamnă dobrogeană și ne aduce, pe Dan
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mătura pe jos și șuieră ofidian: — Bine că nu ne-a pus să le numărăm și să le numerotăm. Eu așa aș fi făcut. în fine, a treia amintire. Din același timp și spațiu, firește. Plutonul unu, în care-am nimerit amândoi, se pregătește de instrucție și așteaptă ordinul de punere în mișcare. Răcanii își „verifică ținuta“ Îcopca încheiată, bocancii lustruiți, cucul bonetei îndreptat) și se aliniază. Mă uit într-o doară la Dan și-l văd furișând ceva în sân
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lui Dan Alexe. Cele trei borne se găsesc, fără excepție, în fiecare povestire din Miros de roșcată amară. Indiferent dacă în centrul prozelor stau cupluri / triunghiuri amoroase sau personaje de subterană ori de periferie, indiferent dacă în conul de lumină nimeresc interlopi cu mitraliera pe genunchi, curve revanșarde, mistici deraiați, fotografi metrosexuali, milițieni roși de frustrări, etnologi stârniți de superstiții și blesteme vechi, mărunți ciubucari ai sorții, bolnavi cărora moartea le aruncă ocheade, tați de împrumut sau copii smulși din gogoașa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de la început și vreo două porecle dojenitoare bine rodate, te poți trezi că nu știi cum s-o strigi când ai rătăcit o. Am scris „am iubit“, mă rog, dar e cu iubirea cum e și cu religia: odată ce ai nimerit în ea și ai simulat extazul, parcă ți-e rușine după aia de apostazie. Mulți se instalează într-o „iubire“ ca într-o religie leneșă. Saskia Cunninklings. Nu știam, așadar, cum să ne strigăm unul pe altul. Eu îi ziceam
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să-i cadă sandalele și își freca picioarele goale. Avea nasul mare, buze rele și călcâiele fisurate, globuri cu cartografii din falii fine, obscene, indicând demonstrativ că umbla mult descul ță, ca o bacantă etruscă. în ziua aia s-a nimerit lângă mine, la masa din dreapta, iar eu adusesem dinadins o carte din alea într-un alfabet prelins și nevocalizat, de citit de la dreapta la stânga. Coperțile se sfidau una pe alta, a mea spre dreapta - a ei invers. în cele din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
va mirosi a mosc și sacâz. A pufnit tolerantă: — „Futută și răsfutută“... în ce mitologii trăiești, dragule? Când și-a închis sutienul la spate, sutien nepotrivit cu chiloții - căci purta doar lucruri desperecheate ‒, s-a transformat o secundă, căutând să nimerească copca dindărăt, într-o figurină de zeiță fără brațe, una din alea cu țâțe conice împinse înainte care ornau prora corăbiilor antice. Mi a văzut privirea. A rămas așa, între cearșafuri, mâinile la spate, ciungă o clipă. — Semăn cu Manneke
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vezi un documentar de trei lulele, trei surcele, la televizor? Aici, în toate realitățile prin care ajungi - pictorul făcu un gest larg cu mâna, încercând să cuprindă în el toate acele realități -, ești în contact direct cu istoria, uneori te nimerești chiar în mijlocul acțiunii, se trage, se moare, se cere îndurare, se bea apă sălcie, nu există dezinfectant, Ioana d`Arc, Giordano Bruno, crimele conchistadorilor, bătălia pentru Anglia, războiul de 100 de ani, Dunquerque n-am avut bafta asta, dar nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci. Că-i plăcuseră femeile și odată trăsese cu arma după unul care-i făcea curte aceleiași codane cu pieptul plin și ochi adânci ca iazul din marginea satului. Nu-l nimerise, nici ăla nu depusese vreo plângere, muierea zburdalnică se măritase cu un șef de la fermă și lumea uitase întâmplarea. Moș Zgârci fusese chemat la post și dăduse o declarație din care reieșea că s-a descărcat arma accidental, cum se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
puteți contrazice. Un nume cu stil, aș adăuga. Eu îi spusesem așa, Lord. Se ținea după mine, oriunde aș fi mers, eram nedespărțiți. Îl primisem cadou, de ziua mea, cu doi ani în urmă, de la un unchi care s-a nimerit să ajungă prin zonă și a vrut să facă pe interesantul, fiindcă nu mai ajunsese pe la noi, până atunci, chiar dacă știa că o ducem rău cu banii. A vrut să se dea coios, vorba lu` tata. Avea o mașină mare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
arătate, nu-ți rămâne a căuta decât deosebitul și intimitatea personalității. Nu fac exces de moralitate; coapsele dezgolite atrag atenția, plac chiar, cu toate că este greu de distins între plăcerea estetică și pofta sexuală. Nici nu știu dacă această distincție este nimerită în cazul relațiilor dintre cele două sexe. Totuși, e parcă un pic prea mult, deși nu întoarcem niciodată capul pentru a nu vedea. E un pic prea mult cel puțin în comparație cu ceea ce se vrea a crede despre asta: că așa
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]