2,919 matches
-
să-i picuri ceva cer senin în ochi! Îmi este milă de ea, dezleagă-o de nenoroc! Îngerul meu are 18 ani și mă așteaptă. Mama mai avea doi îngeri cărora trebuia să le umple buzunarele. Spațiul lui Petru dimensiona nimicul în două jumătăți identice. Biserica, cochilie de melc goală pe dinăuntru, pe dinafară. Pe valea Bârgăului a coborât noaptea. Petru a împăturit chipul în batistă, l-a dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de limite încape nimicul și câtă sfidare a dimensiunilor în sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de limite încape nimicul și câtă sfidare a dimensiunilor în sufletele hăituite de sine! (Omida se numără în numărul frunzelor, omul vegetează pe un cadran de ceas plin cu cifre.) Timpul lui Petru se întâmpla în virtutea semnului. Eternita-tea omului singur, la fel de importantă precum virginitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o, crede-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cochile goală de melc și o cumpănă de fântână: El a cerut apă și a primit furtună, eu rouă visez, Stăpâne, plouă cu cenușă peste Bârgău, de parcă un înger s-a jucat cu chibrituri prin livezile cerului. Raiul își scutură nimicul peste creștetul munților, Doamne. Nu am știut că și în grădinile tale e toamnă. I-a fost sete. Întunericul este mai mult decât asfințit de soare. Întunericul se lasă decupat de locuire precum pământul cimitirului, nici o unghie mai mult, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care, pe cît pot, mă adîncesc în cugetarea acestor lucruri și discut despre ce este un principat, de cîte feluri sînt acestea, cum se dobîndesc, cum se păstrează, de ce se pierd. Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din cîte nimicuri am scris, atunci nici scrierea aceasta n-ar trebui să vă displacă. Unui principe, dar mai ales unui principe nou, ea ar trebui să-i fie binevenită; iată de ce o închin Măriei Sale Giuliano 4. Filippo Casavecchia a văzut-o; el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
n-am! i-am zis. Am stat pe lângă casă, m-am gândit că, dacă nu plouă de atâtea luni, n-o să mai avem apă și o să murim de sete și noi, și animalele, pe urmă ați venit voi. Și... ?! Și... nimic. A început ploaia. Dar când am venit noi, ce ai făcut?! A, vă era tare sete, era cald afară, ați cerut niște apă și, cum am putut, m-am tras lângă fântână și am scos cu chiu, cu vai oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au trecut pe lângă el ei da, și fratele tău o să treacă pe lângă tine și chiar dacă acuma îl scapi din boală, atunci n-o să mai vrea el să te cunoască niciodată o frăție nu ține toată viața. O să vă certați de la nimicuri, sau o să te invidieze, sau... câte nu se mai întâmplă între frați... Dar dacă rămâi aici, în pădurea gândului și a cunoașterii, ai să știi totul și știința o să-ți dea puterea pe care niciodată nici un om n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ce pot face ca să o ajut ?" Până la un anumit punct, gândurile tatălui și ale fiicei sunt chinuite de aceleași întrebări obsesive. Dar, după un anumit timp, căile nevăzute ale gândurilor celor doi se separă. Amintiri disparate și lipsite de importanță, nimicuri din viața lui comună cu Dora plutesc ca niște nori ușori în gândurile lui Victor : "Balul studențesc de la Bagdasar și melodia primului lor dans... Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia largă în carouri bleu, rochia largă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mari de lemn și căldura lui se răspândește spre pereții tuturor camerelor, așa cum nu întârzie Dragoș să precizeze cu o notă de ironie : Avem o adevărată încălzire centrală ! Vocea îi tremură. O per-soană sensibilă ar putea lesne sesiza că spune nimicuri pentru a-și ascunde tulburarea atunci când o ajută pe Dora să-și scoată vesta. Desigur că Ștefana, care își cunoaște bine bărbatul, i-a sesizat vocea schimbată, dar nu spune nimic. Deși nu se aștepta la musafiri, pare a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dintre cele opt volume pe care le are la activ, nu poți decât să fii cucerit de fluența limbii, de măsura discursului, de viața autentică ce se ițește printre rânduri. Cine iubește arta adevărată și nu se lasă îmbătat de nimicuri și de bagatele la modă (care, n-avem ce face, proliferează cu nesaț!) cu siguranță va păstra Povestiri alese la îndemână până la terminarea lecturii, ba chiar și după aceea. În linii mari, prozele scurte ale lui Emanoil Rei se subsumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tablagiii din bloc i-au pus la cale o primire pe cinste, la mititica din fața blocului, cum îi spuneau ei locului aceluia împrejmuit pe care era scris No 11. Au cumpărat bere, în vreme ce doamnele au trimis niște sărățele și alte nimicuri de pierdut vremea bărbătește. Ca mare confident al lui nea Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar până nu-i vezi podoaba. Ce-ați zice de-un control la bijuterii?... Nu eram chiar prostul satului, ca să mă uit dacă port ghiuluri. Arunc un nu foarte hotărât și le dau de înțeles că ne pierdem vremea cu nimicuri. Mă prinsesem: băieții voiau să știe de ce-am fost aruncat în Ferentari... Sunt șuț, specialist în cafteli sau?... E groasă rău, zic. E vorba despre ceva care are un pic din toate astea, dar și despre altceva mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
De ce eu? Nu contează. Must be the reason why I'm king of my castle! Însă noaptea apăsă pe noi, ne înconjură cu izolarea ei. Și sentimentul realului era mai apăsător ca oricând. Eram înveliți cu noaptea. Cu întunericul. Cu nimicul. "Eram" deci se întâmplase deja. Fără intenție, gândire, pur și simplu eram. Ne doream. Și exista acel impuls. Acel impuls. Acel impuls era viață, energie. Puritate. Viteză. Acel impuls era un I mare. În esența ființei mele (și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai departe și dăinuind universal împreună. Au mers în alt colț al Nimicului și au format acolo un alt Univers. Au devenit Soarele și Luna și sprijinul unei noi Veșnicii. Pentru că au fost Nemuritori. Idei (Aventura III) De la capăt: India, ce speram să găsesc aici? Mi se părea o țară în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gândesc, în mod ciudat, la copilăria mea, și într-o Românie înstelată. El este atrăgător, blonduț, de înălțime potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai bărbat), are fruntea înaltă și poartă o cămașă bleu. Ieșind pe culoar conversăm nimicuri. Aflu că se întoarce din vest la Kiev. Dar, cum mai rămâne în Iași, petrecem împreună în șampanie și ținută de seară nopți și zile de neuitat. In alta odine de idei o data intru îmbătată de alcool și fac dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cât vorbi cu el, eu plecai în alte colțuri, și simții cum el nu mă lasă niciodată singură cu privirea și cu grija. Cum putu, veni și, zâmbind discret, mă invită la dans. Fu la fel de distant, manierat și personal. Vorbirăm nimicuri și ne atingeam atât cât se nimerea, însă niciodată indiferent. Plecai spre casă singură, fără să zic nimic la nimeni. Dar nici nu ieșii bine și el, în spatele meu, îmi spuse simplu: Te conduc. Eu nu prea aș fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente, nu mi se pare în asta nimic mai firesc și mai previzibil, pe atunci nu avea, în mintea mea, nicio noimă; era o taină cu desăvârșire de dezlegat!) începu a se îndepărta pe nesimțite de mine, păstrând cu discreție doar acele legături prietenești, de la care nu ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este de neprețuit, uneori! Astfel, privindu-se odată în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi calea, acesta începu a cugeta așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu mai suport toate aceste mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât asta, este că sunt în stare să realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa le trece lor viața: pierduți definitiv într-un noian de nimicuri. Însă, în acestea toate, firește că nu se întrevede decât deșertăciunea - nu-i așa? -, căci nu există în ele nimic adânc, nimic de valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu realizează, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stabil, căci numai la asta se pricep ei cel mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește în iluzii deșarte, sperând puternic și neclintit în ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
par să se situeze dincolo de știința lor. Chiar dacă nu se împărtășesc teroarea lui Blaise Pascal în fața spațiului infinit, trebuie să mediteze la viziunea sa profundă despre grandeur et misére de l'homme. Omul, un Nimic în comparație cu Totul, un Tot în comparație cu Nimicul: Infinit de departe în a înțelege aceste extreme, finalitatea și principiul lucrurilor rămân pentru el în mod insurmontabil ascunse, într-un secret impenetrabil" (Pensées, nr. 84). Într-adevăr "un secret impénétrable"? De fapt, științele naturale din timpul lui Pascal și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]