646 matches
-
propoziții simple, scurte, pun însă stăpânire pe mintea cititorului, îl obligă, prin precizie, prin puterea de sugestie și prin densitatea mesajului dindărătul formulărilor laconice, să-și reprezinte ceea ce el ar fi preferat poate să ignore și anume golul de viață, nimicnicia de după anihilarea a tot ce se presupune a fi omenesc, îngăduindu-i însă să mai spere că, până și dincolo de ultima clipă rămâne ceva vrednic de a fi salvat. Frapează, subjugă contrastul dintre realitatea nediferențiat mohorâtă, monoton oripilantă sub zăbranicul
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
si nu le mai pasă de a se conforma sentințelor obligatorii date de tribunal sau Curtea Supremă, care le sunt comunicate. Oare ce este în mintea lor? Câinii lătra (tribunalele) și ursul (primăria) merge. Țara lui Papura Vodă sau a nimicniciei românești ajunse la paroxism! La asta s-a ajuns în România. Dacă s-ar trezi cumva din morți Emil Cioran s-ar îmbolnăvi și ar muri imediat dacă ar vedea tragică Schimbare la fața a României după comunism. Cum este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nevoie de mărturii ne găsește la registratură Cetatea aceea Cetatea aceea e asta acum și aici unde vrei să fie bairam hagialâc și taifas și bestia sapă în bestie să-l afle pe licăritorul Iisus O scrib bătrân iubit de nimicnicie dactilograf de noapte fugi din casa nebuniei Luna verde în flux dă un luciu curat mediocrității Foarfecele atârnă taie desparte Fecioara de prunc într-o poșetă pierdută se află ultima batistă plânsă a umanității. Muntele încremenirea pe valea muntelui e
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
cât de aproape cât de departe voi fi. am venit și regală e acum chinta noastră. dar sună întruna vântul prin fluierul de oase. și nu auzi. nu auzi. VII aici sunt, câine drag. în răsuflarea ta îmi topesc plânsul. nimicnicia. nimeni nu mă știe acum. nimeni nu m-a uitat. pentru că nimeni n-a știut culoarea ochilor mei în miez de noapte. în dimineața pustie. doar tu câine drag mi-ai lins cele cinci răni. hai, vino. acolo e mult
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
până acum; Mircea Eliade, Vintilă Horia, Emil Cioran și cine știe câți alți scriitori, filosofi și poeți de certă valoare mondială au fost sabotați - din nefericire, de românii - neromâni să nu primească laurii pe care Îi meritau. Recent, o victimă clară a „nimicniciei” românești a fost poetul Cezar Ivănescu, potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură. Și câți alții! De data aceasta „anti românii” au pierdut lupta, spre binele țării noastre de dor. Ce palmă În față dată „patibularului” Patapievici cu institutul lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
timpul este izvorul fricii, dar, în același timp, timpul este și transportorul existenței. Viața călătorește pe timp, timpul alunecă în moarte, deci omul stă în efemer, lumea în istorie, o noțiune abstractă, după mine, o devenire imperceptibilă și totul în nimicnicie. În fața acestei drame, ori cazi în disperare și te sinucizi, ori te resemnezi cu soarta ce ți-i hărăzită. Și dacă tot ești efemer. Atunci cât existăm să ne bucurăm din plin de splendorile trecătoare ale lumii. Am mai întâlnit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
înțelegător. în stânga se afla diavolul, aspru și agresiv. Amândoi se luptau pentru a lua în stăpânire sufletul celui ce se pregătea să se înfățișeze la judecata cea de pe urmă. îngerul era înconjurat de o aureolă luminoasă, din care muribundul înțelegea nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
și pacea bisericii. Au urmat cântările bisericești și cuvântul Papei Pius al VII- lea: „Dumnezeule atotputernic și veșnic Î...Ă revarsă-Ți prin mâinile mele comoara harurilor Tale și a binecuvântărilor Tale asupra robului Tău Napoleon, pe care, cu toată nimicnicia noastră, îl consacrăm astăzi, în numele Tău, împărat”. Suveranul pontif a binecuvântat sabia, globul imperial, sceptrul și colierul, apoi a sfințit cele două inele, cele două mantii și cele două coroane. A urmat momentul solemn, cel mai important: proaspătul uns împărat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Trebuie să știi numai să descifrezi poziția celor zece sefirot. Gaspadin știe asta. în cartea Sufăr Iuțirea, cele zece sefirot sunt următoarele, dispuse după cum a vrut înțelepciunea nepotrivită a vechilor evrei: în fiecare din aceste cuvinte, Nur Iulian găsește confirmarea nimicniciei sale. Este o înțelepciune care-l depă șește. Oare Gaspadin o să ghicească de ce-a venit? Când apasă haiducește pe butonul soneriei, vede cum și-a ros unghiile de spaimă și nervi. Lângă buton e o placă metalică: M. Gaspadin
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
visat, se sinucid. De fapt, e un fel de a spune sinucidere, în loc de eternizare: deși vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând această clipă!” Presupun că așa s-ar raționa atunci, dacă acceptăm că pe marginea prăpastiei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor, omul politic providențial pentru această țară. Doar cei mai proști dintre urîtori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai bine de un veac încoace și care tânjește după un strop de normalitate, elan nădăjduitor și lumină interioară. Care e obosit aproape letal de mania românilor de a-și inventaria masochist viciile, nenorocul, damnările și fatalismul, a-și etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construiește! Unul care, de 20 de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
simplu vinovat că ești încă viu când ieși la pensie, ai senzația că „țara te vrea mort“, iar tot ce ține de meritocrație, spirit concurențial, demnitate profesională și frumusețe etică se sufocă sub talpa corupției generalizate, a neofanariotismului, clientelismului și nimicniciei!? Că generația mea supraviețuiește în absența ideii de viitor, în deriziunea grotescă a prezentului, cu tristele fantasme ale trecutului!? Și că mă doare al dracului să citez, pentru a subscrie cu lacrima-n gât, din cartea lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alogenie pitorească, ironizat, sabotat și venerat, spulberat de toate vânturile și tropăit de toate copitele, plin de biserici, cârciumi și grădini, oraș a cărui lege a rămas fărădelegea și-a cărui noblețe paradoxală e azi de căutat mai ales în nimicnicia mahalalei. Mai e ceva de sperat de la ignoranța criminală și megalomania agresivă a noilor îmbogățiți, de la fobia față de patrimoniu a noilor valuri de investitori antreprenori-constructori, care țopăie drăcește pe superbul stil neoromânesc al lui Mincu, de la incendiatorii de profesie și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
greco romane, specific turco-tătaro-armean, cu Legea Litoralului din 1939 (ceva omolog inexistent astăzi), G.M. Cantacuzino la Eforie și Duiliu Marcu la Balcic, plus un instructiv dialog cu prof. Alexandru Sandu despre planul de sistematizare a litoralului românesc din 1953, până la nimicnicia pustietoare a prezentului. Satul ca peisaj cultural și Polii de creștere din România, nr. 2, respectiv 4, sunt alte subiecte arzătoare, unde muritorul de rând găsește un „decalog al dezvoltării spațiului rural“, citește satul (rurbanul !) ca peisaj cultural („în declin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mizantropie. Cunoașteți, cred, acel (aproape letal) amestesc de senzații prin care ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de selecția exclusiv negativă a știrilor din mass-media, de excesul general de lehamite și miserupism, de bombăneala, acreala disolutivă și postularea nimicniciei naționale, Radu Paraschivescu ne pro voacă terapeutic, în Adevărul, la descoperirea și etalarea pozitivului. Dinlăuntrul meu, strig că are dreptate. Din afară, rânjetul sălbăticit al scepticismului valah mă copleșește. Noroc cu câte-o întâmplare ca asta. După ce te demolează, te
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
resuscitarea documentarului românesc. Asta, după ce, în Idei în dialog, lăudasem scurt metrajul lui Adrian Sitaru cu (personajul) Adrian Titieni lăsând stupefiant o franțuzoaică să se înece stupid, sub ochii țiganului care-i pândise geanta... și copilul... Vrednică imagine a României-pe-plaja-Marii Nimicnicii. Tot lăudându-i Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism infantil că, de la încântările pe nume Amălie Poulain și Invaziile barbare, eu am jurat să nu mai intru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ochi spre a cunoaște / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște“) sau un poem de rostit în genunchi precum Rugăciune, am simțit numaidecât cum înfioară și pun pe gânduri noile energii, altminteri definitiv livrate (credem noi, bătrânii) nimicniciei. Sigur că la început te simți ridicol. Sigur că-ți răsună imediat în auzul inimii bine-cunoscuta formulă de lehamite a adolescenței de azi: „Mă lași?!?“ Sigur că-ți vine să fugi ca de frica morții prefigurând reacția de silă & milă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un concetățean pe care să-l investim NOI cu încredere, cu iubire și să-l ”obligam” să candideze la o funcție importantă în stat. Ne e mai simplu să dăm vina pe altceva pentru propria noastră neputință. Pentru propria noastră nimicnicie. Suntem o nație de ”hateri” fiindcă nu ne privim în oglindă. Avem pretenția ca echipa națională de fotbal ”sa-și dea viața pe teren” fără să ne întrebăm dacă astăzi, ieri, alaltăieri, noi ”ne-am dat viața” pentru profesia pe
Victor Pițurcă, scrisoare deschisă de la cine se aștepta mai puțin by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61199_a_62524]
-
un folos. Dar de jure nu mai există; de aceea cel care nu e vrednic a-și păstra numele sfințit de istoria acestor țări va cădea fără îndoială și se va duce acolo de unde întoarcere nu mai este, în sânul nimicniciei și al uitării. Deci nu în ordinea de idei a privilegiilor de clase mai pot consista deosebirile de vederi între partizile din România, ci numai în organizarea luptei pentru existență a poporului românesc în contra piedicelor ce i le opune superioritatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate numi aceea când contele Wolkenstein cutreieră Europa în dragă voie pentru a pune la cale țărmurii noștri și apele noastre - de nobis sine nobis - și nu află în drumul lui decât escelențe neoplatonice a la Pherekydes sau transparente ca nimicnicia, ca autorul vestitelor scuze, ridicate la patrat? Contele poate în adevăr să urmărească, fără știrea noastră, realizarea făgăduințelor făcute în schimbul poreclei regatului. Iluzia serbărilor au trecut de-un an de zile ca efectele unei trecătoare amețeli; permanentă însă se arată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de serviciu, deputat, om mare, și d. Brătianu are strania plăcere de-a permuta în diferite chipuri aceste figurine de patruzeci și mai bine de ori în câțiva ani, lăsîndu-le să răsară pentr-un moment pe scenă și reafundîndu-le în nimicnicia lor, spre marea veselie a publicului. Și la noi, sub aparența bugetelor echilibrate, se ascunde ruina financiară pe care moștenitorii acestui regim vor avea a o constata. Numai de la anul 1880 încoace s-au emis titluri nouă pentru 466 de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
folos însă - de Adunarea de atunci. Își poate închipui oricine cari trebuiau să fie rezultatele acelei tendențe funeste. Aproape toată ura, toată înveninarea luptelor politice, solidaritatea dintre nulități pentru a combate și răsturna orice merit adevărat - acest concurent periculos al nimicniciei și ignoranței -, disprețul reciproc și necuviința reciprocă, frazeologia goală, puținătatea de caracter - toate aproape - [î]și au izvorul în acea tendență funestă, în împrejurarea că aproape toți românii relativ luminați deveniseră candidați interesați la demnitățile publice. Până azi încă România
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mizerii se petrec în atât de scurt timp, cât de multe mijloace nu inventează oamenii spre a-și face viața grea și dureroasă! 250 {EminescuOpXIII 251} S-ar crede că cu cât cunoștințele înaintează, cu cât omul câștigă convingerea despre nimicnicia lui și despre mărimea lui Dumnezeu ar scădea deșertăciunea care este izvorul urei și al dezbinărilor; că încredințîndu-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puțin decât nimic, de vreme ce viața omenirei întregi este ceva accidental și trecător pe coaja
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]