15,607 matches
-
scânduri putrede i se scot din pântec, pe punte se tot întinde un covor roșu, fără ca prin această să se înnoiască: fiecare bulon îi stă să sară și chiar pe cea mai liniștită vreme, cănd pescărușii par cloști ațipite în nisip, el scârțâie și trozneste, mărturisind ruperea de la sine a vreunui lanț, cădere de burlane, plesnituri de pereți, scrâșnete în magazii, suspecte scâncete ale punții, gemete ale ancorei, în străfunduri. Și pretutindeni, invincibil, aproape sonor, mirosul de lucru vechi, statut, pătruns
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
angajați spre a oferi soluții. Opinia publică însăși e divizată între partizanii acoperirii gaurilor negre cu o plasă cu ochiuri mici și întinderea deasupra gaurilor a unor folii de plastic. Ar mai există posibilitatea umplerii platoului marin cu saci de nisip, si inca alte câteva ingenioase propuneri. Cu toatele sunt, la vreme și cu toată seriozitatea, luate în calcul. Deoarece, precum se spune de vreo zece ani încoace, așa nu poate să mai meargă. Când și când, la câte o schimbare de
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
această naștere a zis/ și nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei// un mărunțiș scăpat de palmă cerșetoare/ a unui zeu mititel// traiectoria umbrită a degetului/ tremurător al aceluiași/ linie frînta obosită un rîd pe spinarea/ fierbinte a unui nisip mișcător// o mare eclipsă e această naștere/ și nimic nu o va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Fabre d'Olivet (n. 1767), Eliphas Lévi (alias Jean Louis Constant, sec. XVIII), Rudolf Steiner (1961-1925), Éduard Schuré. 1. Fragmentarium (1939), p. 14; 2. Despre Eminescu și Hașdeu, ediție prefațata, Mircea Handoca, Junimea, Iași, 1987, p. IX; 3. Ceasornicul de nisip, Editura Dacia, Cluj, 1973, p. 113-115; 4. Vol. Zări și Etape, E.P.L., București, 1968, p. 227, 234, 236-237, 252, 270; 5. ibid., p. 237; 6. ibid., p. 268; 7. ibid., p. 237; 8. ibid., p. 283-284; 9. Mitul Reintegrării (1942
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau, în sens contrar, are loc o recompunere materială a eului, o reîntrupare a ceea ce s-a destrămat: "sufletul nu e din marmita
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
deoarece iarnă/ nu coclește la lună nouă nici/ trei săptămîni în frig dar/ de ce vibrează și se prinde în/ ecuația coadei vibranțe pe/ rană de sus a diferențialei/ atunci pică materiale ca piatra/ cîinele motorină varză inelul/ și rămîn așa nisipul lemnul/ otel-crom-vanadium pilitura de ou/ de la pol cel mai probabil ar fi/ lemnul sună și bine suflet de/ de lemn (și pluteste-n/ copaie) și pluteste-n" (Sufletul). Halucinația e, după cum vedem, o ispita cerebrală. Aidoma introvertiților în genere, poetul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
8 h 1/2. 8 h 1/2 cină la Riri. Adaug telefoanele de la Ella, Jora, Stella, Tutusian etc. etc. Sînt inca răvășita și voi lua prînzul la Tutka hotărîtă să nu deschid gură pentru a-mi domoli furtună de nisip din suflet. Va vorbi Attia în locul meu. Diseară cinez cu Văleanu care m-a invitat că și pe Attia la Cină cu o mulțime de reverențe și plecăciuni pînă la pămînt". Mondenitatea e consemnata pretutindeni, acordîndu-i epistolierei un aer lenevos
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
medievismului romantic ne stau în cale, ci trecutul imediat, moștenirea comunistă și ceaușistă, care trag de noi îndărăt ca niște ghiulele de plumb. Acum e vorba, pur și simplu, să reconstruim o lume. Or, ea nu poate fi construită pe nisipul mișcător al minciunii și bagatelizării unei tragedii naționale. A merge înainte ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, a trece de la comunismul bestial și de la securismul odios la capitalismul "sincer" și la democrația fără fisură înseamnă a nu-ți da
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
se numea "Ceibo". Altădată, pe la Mamaia, cu Theodor Ionescu. Dar nu am putut duce pînă la capăt aceste încercări. Ele mi-au inspirat însă nvuela Fugă în paradis și sfîrșitul romanului pe care încă nu l-am refăcut, Hotarul de nisip. În personajul Hemcea am adăugat trăsături ale tatălui meu adoptiv, apoi ale unui maestru de marină, vecinul nostru de pe strada Basarabiei, din Constanța și, desigur, ale subsemnatului, care visam în copilărie, trecînd, mai în fiecare duminică, prin fața vapoarelor ancorate în
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
nr. 8, ca pe o luminoasă destăinuire, cu un fel de grabă neînduplecată ca și cum aș fi presimțit că nu peste mult libertatea va muri odată cu idealurile noastre. I.C.: Am dedus idealismul dvs. și risipirea tuturor năzuințelor din romanul Hotarul de nisip din care în ultimii ani ați publicat câteva capitole. Ce v-ați propus să relevați în această carte? Care este tema acestui roman? P.Ch.: Romanul Hotarul de nisip l-am scris în împrejurări puțin favorabile, în anii 1952-54. Dar nu
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Am dedus idealismul dvs. și risipirea tuturor năzuințelor din romanul Hotarul de nisip din care în ultimii ani ați publicat câteva capitole. Ce v-ați propus să relevați în această carte? Care este tema acestui roman? P.Ch.: Romanul Hotarul de nisip l-am scris în împrejurări puțin favorabile, în anii 1952-54. Dar nu numai problemele de structură și de stil m-au îndemnat să întrerup publicarea lui în "Jurnalul literar", - unde au apărut primele șase capitole, care corespund proiectelor mele - dar
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
mai bine, am putea observa că autorii care dau stabilitate marilor literaturi nu sînt vîrfurile de atac, nu sînt zgomotoșii existențiali, cu atît mai puțin orgolioșii nerușinați, păunii conjuncturilor istorice sau zdrențuroșii ostentativi, ci dimpotrivă, chiar acești discreți ai "lagunelor", "nisipurilor mișcătoare", acești oameni "de la fereastră" sau din "fotoliul verde".[...] Pentru a-și păstra memoria și identitatea, poezia română contemporană a avut nevoie de umărul stabil și puternic al seniorilor discreției. George Almosnino a fost și este unul dintre ei." * Revelatoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția/ sau mie direcția morții" (Direcție). Ori în același registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat: "Și totuși trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas de ocean/ alături foșnetul/ respirației neauzite/ ca viscera/ zeului// lumea-simbol/ stă chiar alături/ în viitor" (Simbol). Reapare cochetăria: "Tu știi că un păianjen/ ce mi se lasă-n păr/ e semn de dragoste/ iminentă, vechi semn
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai întâi lumii vegetale și obiectelor, nu oamenilor. Sfărâmând havuzurile de marmură, răvășind plantele și nisipul, împânzind cu buruieni aleile greblate cândva cu atâta grijă. Acoperind cu mușchi umed superbele statui." Iată însă că în același stil aristocratic reacționează un personaj care nu este un aristocrat propriu-zis când află, găsindu-se la Paris, că în România
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
inteligenței, convertită în valoare estetică. Iată, ca exemplu, poemul La infinit, remarcabil prin clara și eleganta tăietură de daltă cu care a fost scoasă din materia lingvistică ideea: " Am tot încercat să perfecționez frunze/ să storc marea din bobul de nisip/ să fac din ființa mea o zburătoare/ cu alt chip// am încercat să fac altceva/ dintr-o pasăre Phoenix uitată/ ce mi-a căzut într-o noapte pe ochi/ dintr-o dată// degeaba vrei să perfecționezi lucrurile/ și chiar pe tine
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
pieselor de rezistență" sunt concepute în cheie textualistă, potrivit logicii căreia textul și biografia scriitorului fuzionează, generând o specie hibridă, o coaliție scripto-existențială.Textul și viața autorului sunt ca niște vase comunicante. Chipul "scribului" devine permeabil și se imprimă pe nisipul literelor, iar textul, mișcare simetrică, fluid din fire, se prelinge și se amestecă, artizan, cu trăsăturile caracterului acestuia, "Ăsta sunt eu!... Rimez cu mine după cum îmi sună sau îmi răsună sau își consună anumite propoziții în diferite poziții. Sînt un
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
pînă ce un bob greu îi atinse buza de sus, roșie, orgolioasă, răsfrîntă. Atunci a țipat și a sărit în sus. Dacă ar fi simțit o viperă, spaima ei ar fi fost aceeași. Pe urmă s-a așezat rîzînd pe nisip și primi ciorchinele destul de mare să-l despoaie, să-l mănînce, bob cu bob, din mîna mea ce tremura... Pe urmă,... prietenul meu, poetul,... povestindu-i scena,.. .el îmi spusese serios că așa se împerecheau în vechime zeii și zeițele
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
Seacă atîtea fîntîni dacă nu/ atingem cu tălpile goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii guma/ șoldurilor lăsate într-un așternut parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
să sfîșii crisalida// ai lama tăioasă a strigătului: //"Știu, Doamne, că Ochiul Orb nu-i un sicriu/ în care să te mai port ca pe-o cumplită larvă./ Urmele-ți vinovate au devenit semințe. În nămolurile sale/ sînt vegetații, insule, nisipuri, grohotișuri, insecte-/ el este labirintul meu spre tine".// Știu că Ochiul Orb nu atacă omul.// Știu că într-o zi cleioasa negură a Ochiului Orb/ se va retrage/ ca apele de pe uscat/ ca ghearele de pe gîtul căprioarelor/ și va rămîne
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
observație, de pildă ideea de a vedea, în Eliza Petrăchescu "un Edward G. Robinson feminin", sau paginile de temerară și personală paralelă portretistică Jean Georgescu-Paul Călinescu. "Istoria" cucerește prin seriozitatea cu care construiește un punct de sprijin solid pe marea nisipurilor mișcătoare, prin corectitudinea evaluărilor, prin precizia axiologică, prin exactitatea diagnosticelor (ex. despre Ion Cantacuzino: "Mai puțin fermecător decît Suchianu, pune în lucru acel "dogmatism necesar" recomandat de Lovinescu autorității critice...") Cartea e, în fond, o sinteză impresionantă a istoriei filmului
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
produce o interesantă deplasare a privirii și atenției dinspre mare (apă) spre țărm. Accentul pe apă e profund diferit de cel pe plajă: marea e locul scufundărilor tonifiante, ea cultiva, crede Kaufmann, o plăcere a durerii și sufocării, pe cînd nisipul este spațiul jocului sau al lenevelii. Fiecare dintre aceste două zone, desi contigue, concep un alt fel de identitate corporală: trupul viguros, atletic și masculin al scufundatorului, al surferului din ziua de azi dacă vreți, în opoziție cu acela molatec
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
zone, desi contigue, concep un alt fel de identitate corporală: trupul viguros, atletic și masculin al scufundatorului, al surferului din ziua de azi dacă vreți, în opoziție cu acela molatec și erotizat în pasivitate și așteptare, al ființei tolănite în nisip. Corpul agresiv construit de întîlnirea cu elementul acvatic e treptat dublat sau chiar substituit de un corp-receptacul de senzații. Plajă modernă începe să se schițeze, semnificativ de altfel, odată cu figură invalidului (de regulă presupus a proveni din Anglia), care e
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
simplu făcînd plajă? Lîncezeala devine adormire, ieșire completă din agitația cotidianului. Se pare că încă de la sfîrșitul secolului trecut au existat o serie de ghizi care prezentau plajă sub forma hedonista, propunînd celor interesați experiență autodescoperirii în lenea și torpoarea nisipului cald. Plajă devine un spațiu definitiv constituit și independent chiar de elementul marin din clipă în care este acceptată invenția socială, cum o numește Kaufmann, a soarelui și a bronzării, ca normă de frumusețe. De îndată ce a fi bronzata echivalează cu
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
de trimiteri mitologice și întîlniri intertextuale diseminate de-a lungul întregului text ("Nu-i decît bufnita cu cîte-un ochi de zeu egiptean/ în vîrful fiecărei gheare,/ cu inima în loc de inimă,/ cu gura croita pe masura hăulitului nupțial;/ bufnita/ crestată-n nisip în Elada și Byblos/ cioplita în lemn, în piatră și mai ales in neant" - Inima în loc de inimă) și de abstractizări jucăușe ale simbolului: De dormit, bufnita nu doarme niciodată./ E o aparentă/ e un eres și somnul ei de peste zi
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
mine stigmat" (Talita Kumi). Ori: "Numele celei mai mărunte era un miros/ Venit din uterul unei negrese/ Cu părul strîns cu o eșarfă/ Înmuiata în marea din ulcioarele grecești,/ Acolo unde și eu mi-am scris/ Maledicție și ruga pe nisip" (Desfătare). Damnatul își supralicitează cruzimea, ca și cum un primitiv și-ar pune pe chip o mască fioroasa: "Din morți îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]