1,199 matches
-
incintă este mai gros cu 0,80 m. Intrarea a fost astupată la o dată necunoscută. În partea de NE, se găsește cisterna circulară, cu adâncimea de 5,35 m și diametrul de 3,40 m. Aceasta este căptușită cu piatră nisipoasă, iar sub acest placaj, pe fundul cisternei, se găsește un strat de argilă pentru impermeabilizare. Deschiderea este mai îngustă și la săpăturile din 1905 au fost identificate unele amenajări pentru colectarea apelor pluviale. Tipologic, „cetatea” Oratia nu este o adevărată
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
anul 1970, Ioan Alexandru rafinează „geologicul convulsiv“ din creația anterioară, alegoricul, elementarul, parabolicul, „problematica ființei“ etc., punându-le sub pecetea spiritului, Logosului. „Limbul“ noii etape a creației poetice a lui Ioan Alexandru se revelează în toposul "pustiei", al „Pustiei Umblătoare“, nisipos labirint rotativ, „cu dinamica argintului viu“: "Cine are Pustia e mort, / Cine n-o are-i steril...; din acest „limb“, lumea se vede ca «o piramidă vie umblând din loc în loc»; limbul / pustia este vehicul al ființei și cunoaște o
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
vestul deșertului, șoseaua 218 care leagă Korla cu Qakilik. Deșertul este mărginit la nord de Munții Kuruktag, la est de Munții Băi-Shan, iar la sud de Valea Aqikkol, și dunele de nisip Kumtag. Partea vestică a deșertului este un deșert nisipos, cea estică este un deșert sărat cu Yardangs. Deșertul sărat se află într-o depresiune, care până în anul 1971 era un lac sărat. În sudul deșertului se află lacurile sărate Karakoshun și Taiterma. Populația autohtonă uigura relatează că în apropierea
Deșertul Lop Nor () [Corola-website/Science/316650_a_317979]
-
formate din calcar terțiar (în zona satului Tașbunar), acoperite cu nisip și argilă. Malurile nordice sunt mai înalte (în unele locuri înălțimea ajunge la 8-10 m), pe alocuri abrupte, presărate cu ravene (râpi adânci), iar cele sudice sunt joase și nisipoase. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile este acoperit cu nisip amestecat cu argilă sau pietricele. În partea de sud, limanul Catlabuga este legat
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
câte 2 supraorbitare și 3 tabulare. Parietalele în contact, despărțind frontalele de occipitalul superior. Bazisfenoidul este prezent, dar ortosfenoidul lipsește. Ectoetmoidele sunt osificate. Trăiesc în râuri repezi și pâraie cu apă limpede, rece, bine oxigenată și cu fundul pietros sau nisipos. Sunt tipice în cursul mijlociu și inferior al râurilor de munte, dar în zonele mai nordice sunt de asemenea prezente în lacurile și râurile din câmpii. În Euroasia sunt răspândiți în regiunile arctice și temperate din emisfera nordică, de la Insulele
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
râurile: Argeș, Olt (în arealul rezervației naturale Valea Oltețului), Mureș, Gilort, Râul Târgului, Cugir, Sebeș și Cerna și în afluenții acestora. Nisiparița preferă apele de munte, repezi, curate, cu temperaturi în jur de 10°C - 18°C și cu fundul nisipos, în care își petrece ascunsă majoritatea timpului . Nisiparița poate ajunge, ca lungime, până la 12 cm femela și 10,5 cm masculul. Are corpul cilindric, pielea este subțire, aproape transparentă. Pe spate și laterale este colorată în tonuri de la maro până la
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
și Mijlociu. În neoliticul timpuriu, se optează pentru soiuri de grâu potrivite zonei de climă și reliefului, la Gumelnita fiind cultivat "triticum vulgare", iar la Cucuteni "triticum compactum și vulgare". Utilizau plantatorul și săpăligă din corn de cerb pentru solurile nisipoase. În Eneolitic utilizau aratrul, plug primitiv din lemn, ce permitea exploatarea terenurilor mai dure, ce a dus în cele din urmă la procesul de sedentarizare. Ulterior, a apărut secera Karanovo și râșnită pentru recoltare și producerea făinii. Incendiau pădurile pentru
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Amanita crocea", "Amanita rubescens", "Amanita vaginata" precum faimoasa "Amanita caesarea" (burete domnesc). Ciupercile cresc în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie în păduri foioase și de conifere, preferat pe soluri calcaroase, unele și pe teren nisipos, prin pășuni, tufișuri, livezi precum în parcuri. Ordinul "Agaricales" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
mlaștini cu mangrove. Los Negros este separată de Manus prin îngusta strâmtoare Loniu. Insula conține două limane, Papitai pe coasta de vest, legat de limanul Seeadler, și Hyane pe coasta estică. Cele două sunt despărțite de o limbă de pământ nisipos de lățime. Aici, localnicii construiseră o rampă de bușteni pentru transportul de canoe de la un liman la altul. Los Negros are formă de potcoavă, formând un dig natural pentru limanul Seeadler, din care restul este încadrat de insula Manus și
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
prin existența solurilor brune-roscate de pădure din zona stejarului. Pe ambele versante ale râului Dâmbovița în dreptul satului Dragăești apar solurile aluvionare. În vatra satului Dragăești-Pământeni, serios afectată de prezența unei serii de torenți și vâlcele, apar de asemenea și soluri nisipoase și în special argiloase mult apreciate pentru prelucrarea vaselor de pământ ( oale, străchini, ulcioare etc.), care a determinat ocupația strămoșeasca de căpetenie a acestor "Pământeni", majoritatea păstrând până aproapede zilele noastre această tradițională îndeletnicire de olari sau cărămidari. Aici și-
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
încât nu mai trebuie să fie cultivată. Henna necesită temperaturi ridicate (o media zilnică optimă de aproximativ 25 °C) pentru a germina, crește și a se dezvolta. Se adaptează la o gamă largă de condiții. Tolerează soluri sărace, pietroase și nisipoase, dar de asemenea se adaptează bine și la soluri argiloase grase fertile. Ea tolerează umiditate scăzută a aerului, precum și seceta. Sunt adesea întâlnite plante aclimatizate nu numai în albiile râurilor inundate temporar și păduri riverane, dar de asemenea și pe
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
parte a reliefului, nu este plat, nu formează o masă uniformă decât în mică parte. În general câmpia este eterogena, dune întinse de nisip sau văi largi de fânețe ocupă suprafețe destul de întinse. Este ca un fel de cerc plumburiu, nisipos, care închide terenul din centru, fertil, presărat în multe părți cu bălți sau pâraie. Pe câmpia dinspre sud către satele Devesel și Scăpău cât și spre sud-est spre satul Mileni există dune de nisip în grosime de 3-4 m. Nisipurile
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
cu bălți sau pâraie. Pe câmpia dinspre sud către satele Devesel și Scăpău cât și spre sud-est spre satul Mileni există dune de nisip în grosime de 3-4 m. Nisipurile respective au fost aduse de vânturile de apus de pe terenul nisipos aflat la est de satul Crivina înainte ca acesta să fie plantat cu salcâmi, constituind astfel dealuri sau dune. Forările efectuate în ultimele decenii atestă că sub aceste nisipuri se găsesc roci tari de calcar sau chiar granitice, solul fiind
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
exces de umiditate primăvara, alteori de seceta (iulie-august). Ele trebuiesc bine aerisite și arate adânc. Numai la o umiditate potrivită ele reacționează bine la fertilizări organice și chimice. În afara solului brun-roșcat, care sunt predominante, există și zone cu soluri argilo-iluviale nisipoase. Sunt soluri formate pe strat gros de la 10-15 m de pietrișuri, nisipuri și argile nisipoase. În trecutul geologic zona era acoperită cu păduri întinse, fapt dovedit prin prezenta zăcămintelor de cărbuni ce se găsesc la mici adâncimi. Vegetația din acest
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Numai la o umiditate potrivită ele reacționează bine la fertilizări organice și chimice. În afara solului brun-roșcat, care sunt predominante, există și zone cu soluri argilo-iluviale nisipoase. Sunt soluri formate pe strat gros de la 10-15 m de pietrișuri, nisipuri și argile nisipoase. În trecutul geologic zona era acoperită cu păduri întinse, fapt dovedit prin prezenta zăcămintelor de cărbuni ce se găsesc la mici adâncimi. Vegetația din acest teritoriu face parte din silvostepă fiind alcătuită din plante de cultură și plante specifice pajiștilor
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
întinderi pe teritoriul comunei este întâlnit salcâmul original din America de Nord și aclimatizat la noi din Turcia la 1750 ("salcim" - limba turcă înseamnă "dulceag") și cultivat în zona Crivina Devesel începând din anul 1900 în prezent fiind întâlnit pe toate terenurile nisipoase dea-lungul ogașelor și împrejurul satelor. Dea-lungul satului Dunărea Mică, în jurul anilor 1930, în partea de apus a satului a apărut în mod spontan salcia și plopul. Pădurea a fost defrișată iar în locul ei a fost plantat plopul de origine canadiana
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
5,21‰, maxima - 20,6‰ în primii 1,6 km. Bazinul este situat pe Podișul Nistrului, la altitudinea de 150-300 m, cu suprafața dezmembrată de vâlcele și ravene cu versanți abrupți. Este constituit în principal din calcare, acoperite de argile nisipoase se vârsta cuaternară. Cea mai mare parte a bazinului este valorificată agricol. Pădurile ocupă doar 3% din suprafața totală. Rețeaua hidrografică constă din râul principal și câteva vâlcele scurte, care vara seacă. Lungimea totală a cursurilor de apă este de
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
este de 0,5-0,3 km, cu lățimea maximă - la baraje - de 250 m, adâncimea - de 1,5-1,0 m, volumul 469 și 18,5 mii m³. Patul albiei este neted, acoperit cu un strat de mâl, până la s. Dobrușa - nisipos, pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de 2-9 m, constituite din argile nisipoase, la muchii acoperite cuiarbă. Scurgera, din spusele băștinașelor, are loc doar în timpul topirii zăpezilor și trecerii undelor de viituri pluviale. În anii cu ninsori abundente, la sfârțitul
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
m, adâncimea - de 1,5-1,0 m, volumul 469 și 18,5 mii m³. Patul albiei este neted, acoperit cu un strat de mâl, până la s. Dobrușa - nisipos, pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de 2-9 m, constituite din argile nisipoase, la muchii acoperite cuiarbă. Scurgera, din spusele băștinașelor, are loc doar în timpul topirii zăpezilor și trecerii undelor de viituri pluviale. În anii cu ninsori abundente, la sfârțitul lunii februarie-începutul lui martie, nivelurile apelor cresc până la 0,7-1,0 m peste
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
lungă de vegetație. Își maturează bine lemnul astfel încât rezistă până la minus 22 °C și are o capacitate rapidă de refacere în urma accidentelor climatice. Este sensibil la secetă, din acest punct de vedere se evită cultura acestuia în zone secetoase și nisipoase. Este sensibil și la putregaiul cenușiu și prezintă rezistență medie la mană și la făinare. Fertilitatea este foarte bună, formează 60-70% lăstari fertili și are coeficienții de fertilitate cu valori de 0,9-1,8 cel fertil și 1,8-2,1
Fetească Regală () [Corola-website/Science/302291_a_303620]
-
rădăcinile arborilor). Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri vechi de foioase sub stejari și castani mai rar în cele de conifere pe lângă pini, dezvoltându-se numai în locuri calde, în special pe soluri nisipoase și acre, din iunie până septembrie (octombrie). Clasa "Agaricomycetes" care include de asemenea "Amanita caesarea", este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
sovietică executând raiduri neîncetate, în timpul cărora au fost efectuate 2.459 misiuni de atac la sol și 1.683 misiuni de bombardament. Germanii nu au reușit să-și folosească corespunzător blindatele din cauza atacurilor aeriene în câmp deschis și a solului nisipos din pădurile de pini din regiune, în care șenilele tancurilor patinau. Avangarda germană a reușit să și să traverseze drumul Mark-Zossen (Reichstrasse 96), unde au fost reperați de un avion de recunoaștere al Luftwaffe. Hitler s-a înfuriat când și-
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
zonele de pădure incendiate i-a ajutat pe germani, care nu puteau fi detectați de avioanele de recunoaștere. În aceeași măsură, germanii erau împiedicați să se deplaseze în direcția dorită, dacă nu aveau busolă sau nu puteau zări soarele. Pământul nisipos a împiedicat construirea unor lucrări genistice cât de cât importante, care să protejeze soldații de schijele proiectilelor și așchiile sărite din trunchiurile pomilor distruși de explozii. În noaptea de 28 aprilie, germanii au încercat pentru a treia oară să străpungă
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
articole ale picioarelor sunt acoperite cu perișor galbeni. La prima pereche de picioare tarsul lipsește, însă sunt mai puternice și zimțate, capabile să construiască gogoașele. Pronotul toracic este turtit și formează anterior o placă zimțată. Preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile aride și secetoase. Sunt activi de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Se hrănesc cu bălegarul animalelor ierbivore din care își fac gogoașe. Gogoașele au diferite dimensiuni, întrecând uneori mărimea insectei. Apoi, ele sunt rostogolite cu ajutorul picioarelor posterioare și
Scarabaeus sacer () [Corola-website/Science/325943_a_327272]
-
pe care trăiește peștele. le sunt răspândite în mările din regiunea tropicală și cea temperată, iar unele specii din America de Sud și din arhipelagul malaez au devenit dulcicole. Sunt pești demersali, care trăiesc pe funduri moi mobile, mai ales nămoloase sau nisipoase, de la apele de lângă țărm până la adâncimi mai mari de 1000 m. Au importanță economică mare și sunt pescuite industrial. Au carnea extrem de apreciată. Familia soleidelor include 30 de genuri și 220 de specii, inclusiv 7 genuri și 16 specii care
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]