1,403 matches
-
celebrării primei Zile a Armistițiului pe 11 noiembrie 1919. Cu această ocazie a fost dezvelit un cenotaf, operă a arhitectului britanic Sir Edwin Lutyens, a fost organizată o paradă militară a victoriei a Aliaților. În 1921, a fost create titlurile nobiliare de Earl of Kedleston și de Marquess Curzon of Kedleston în comitatul Derby. Spre deosebire de cea mai mare parte a membrilor conservatori ai cabinetului de coaliție al lui Lloyd George, Curzon nu l-a sprijinit pe premier în Criza Çanakkale și
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
superior, ajutându-și soțul să obțină o catedră universitară, în timp ce prințul Maxențiu și Ada Razu au încheiat o căsătorie de conveniență, din care primul a făcut rost de bani pentru a răscumpăra moșia Plăesele, în timp ce „făinăreasa” a obținut un titlu nobiliar. Multe întâmplări sunt relatate de către Mini și Nory, două femei din înalta societate care vizitează toate cele trei familii, transmițând noutățile celorlalte personaje; ambele femei îndeplinesc astfel rolul de personaje-reflector. După ce a plasat-o pe fiica sa, Sia, ca infirmieră
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
prințul Maxențiu, fiul cântăreței de varieteu Zaza care dansa cu sânii goi pe scena teatrului Alcazar și care avea o mulțime de admiratori. El este recunoscut ca fiu de către un "„prinț bătrân și decavat, dar destul de autentic”" și moștenise titlul nobiliar, fără a se ști dacă era într-adevăr urmașul biologic al prințului. Autoarea sugerează subtil că degenerarea actualului prinț Maxențiu s-ar datora moștenirii unei boli venerice de la propria sa mamă. Atunci când apare pentru prima oară în acest roman, Lică
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
care a produs esențiale schimbări în civilizația vremii. În anul 552 sosește din Coreea o misiune diplomatică care a adus imagini ale lui Buddha (picturi pe drapele, baldachine sau în sutre; sculpturi). Noua religie a captivat curtea imperială și clasa nobiliară prin fastul ce însoțea slujbele. În perioada imediat următoare au început să vină din China și Coreea numeroși artiști, cărturari, artizani, călugări trimiși în dar curții imperiale (era mai ușor de trimis oameni care să execute lucrările de artă decât
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
vârful piramidei, împăratul, reprezentant al cerului și al pământului, o autoritate spirituală niciodată pusă sub semnul întrebării, dar deseori constrânsă a rămâne în afara vieții politice. Țara, condusă teoretic de împărat, era în fapt guvernată de către shogun sau de puternice familii nobiliare, în ambele cazuri prin intermediul samurailor. Piramida stărilor subordonate era formată din categoria țăranilor, care reprezentau starea productivă a întregii societăți medievale japoneze. Cu toate că se aflau în categoria stărilor subordonate, artizanii și meseriașii ajung să se afirme, prin măiestria artei lor
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Corneni (până în 1925 "Șintereag" sau "Șintereguț"; ) este un sat în comuna Aluniș din județul Cluj, Transilvania, România. Satul a aparținut în Evul Mediu domeniului latifundiar al familiei nobiliare maghiare Kendi. După 1600 au fost colonizate aici numeroase familii de români. Comunitatea reformată-calvină s-a dizolvat în secolul al XIX-lea, din lipsă de credincioși. Localitatea Corneni este situată în partea centrală a județului Cluj, la aprox. 50 km
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
e faptul că parohia din Corneni a trecut în anul 1700 la biserica greco-catolică. De asemenea, trebuie spus că și în secolele XVIII-XIX, majoritatea proprietarilor din Corneni erau maghiari, dar numărul lor a scăzut treptat. În 1866 proprietari cu titlu nobiliar erau: Inczedi Iuliana, Bokros Layos, Bolog Gheorghe, Baki Sandor, 6 proprietari din familia Bob și câte unul din familiile: Cerghi, Tecar și Todor. Despre ultimii trei știm sigur că erau români, dar numele erau maghiarizate, pentru că aveau titlu de nobil
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
uneori artificială a subiectului este compensată prin veridicitatea caracterelor, prin profilul tipic al personajelor, care-și găseau corespondențe izbitoare în rândurile nobilimii înapoiate și conservatoare din Rusia acelui timp. În comedia „"Neisprăvitul"”, Fonvizin atacă tema luptei împotriva iobăgiei, împotriva educației nobiliare false, dăunătoare, antipopulare în esența ei. Prin această comedie, dramaturgul a demostrat că la baza unei opere dramatice nu trebuie neapărat să stea linia sentimentală a subiectului - lucru pe care îl va face și Gogol în „"Revizorul"” sau - ci conflictul
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
datează din anul 1332 când, într-un act papal, așezarea este numită "socerdas de Ville Zalantha". Ulterior, numele localității a suferit mai multe modificări pentru ca, în anul 1587, să se ajungă la forma "Szalonta". Până în secolul XVI Salonta aparținea familiei nobiliare Toldi și nu are mare importanță în zonă, mai ales datorită situării în vecinătatea Cetății Culișer, puternic centru politico-economic și care în secolul XII a fost ridicată la rangul de oraș. În această perioadă satul Salonta cuprindea aproximativ 50 de
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
ridică turnul de pază din centrul așezării, cunoscut azi ca "Turnul Ciunt". El servea ca post de observare. Oștenii Salontei au primit importante suprafețe de pământ și se bucurau de privilegii care mai târziu au fost sporite prin acordarea titlurilor nobiliare. Privilegiile și libertățile acordate locuitorilor au determinat creșterea numerică a populației orașului și transformarea lui într-un puternic centru economic, mai ales în urma dreptului de a organiza târguri. Deoarece orașul se afla la extremitatea principatului Transilvaniei și în vecinătatea teritoriilor
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
zona de ocupație otomană, la Gyula si Orosháza. Împaratul Leopold întărește privilegiile locuitorilor Salontei dar în 1700 Curtea Imperială renunță la serviciile militare ale oștenilor liberi si anulează privilegiile acestora. Acest fapt duce la disensiuni între locuitorii Salontei și familia nobiliară Eszterházy, proces ce se va încheia în anul revoluționar 1848. În timpul Revoluției de la 1848, poetul Arany János (1817 - 1882) se distinge prin activitatea sa. Versurile sale oglindesc participarea poetului la evenimente. După o scurtă perioadă de libertate, teritoriul Salontei este
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
de municipiul Timișoara, 15 km est de orașul Recaș și circa 23 km vest de municipiul Lugoj. Satul Ictar este cel mai vechi dintre cele două. A fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1365, ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
ani după colonizarea sașilor, când greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari stăpâneau asupra șerbilor legați de glie, aceștia au fost obligați fie să renunțe la privilegiile lor nobiliare, fie să părăsească Pământul Crăiesc. O contribuție la cercetarea instituției greavilor (pl) (în , în ) a avut-o Georg Müller, care semnala că aceștia aveau atribuții judecătorești și administrative în sate și târguri, și care nu trebuie confundați cu juzii sătești
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
aceștia au reușit să aibe în proprietate un număr semnificativ de localități, majoritatea lor fiind localizate în afara pământului regal, în Comitatul Alba. Greavii din Câlnic au reușit să-și sporească averile și posesiunile și prin legături matrimoniale cu unele familii nobiliare maghiare. Informații despre greavii din Roșia parvin din anul 1411. Ei exercitau diferite funcții pornind de la greav pe alte sate la jude scăunal sau regal al Sibiului. Spre deosebire de cei din Câlnic, ei nu și-au creat relații cu nobilimea feudală
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
Howard Carter ca inspector șef, iar acesta a descoperit câteva noi morminte și a explorat altele. La începutul secolului 20, americanul Theodore M. Davis a primit permisiunea de explorare în vale, și echipa sa a descoperit câteva morminte regale și nobiliare (KV43, KV46 și KV57 fiind mai importante). În 1907 au descoperit posibila cameră ascunsă din perioada Amarna în KV55. După ce au descoperit presupusa cameră mortuară a lui Tutankamon (KV61), au anunțat că valea este explorată complet și nu vor mai
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
realizate, probabil, în 1424. Cunoștințele de bază în instrucția artistică și le-a însușit, probabil, în familie, mai exact de la fratele său mai mare, Hubert, un pictor "mult apreciat", după cum glăsuiește epitaful său. Jan van Eyck a lucrat pentru familiile nobiliare, ca de pildă pentru ducele Ioan de Bavaria, care, în 1419, a preluat controlul asupra unor provincii aparținând Țărilor de Jos. Jan van Eyck era pictor oficial și, în același timp, "valet de chambre" al suveranului. Din octombrie 1422 până în
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
proprietatea mai multor familii în decursul istoriei sale. Construit la începutul secolului al XVI-lea de către familia Talenti, palatul a trecut în curând la familia de origine flamanda D'Anna, care l-a vândut la mijlocul secolului al XVII-lea familiei nobiliare venețiene Viaro. În secolul al XVIII-lea a trecut la familiile Foscarini și apoi Martinengo, în timp ce în secolul al XIX-lea a devenit proprietatea contelui Giovanni Conți, care după moartea sa a dispus să devină azil de bătrâni. În 1917
Palatul D'Anna Viaro Martinengo Volpi di Misurata () [Corola-website/Science/333496_a_334825]
-
mai mare decât normă. Clădirea dispune de un etaj principal cu o deschidere monoforă centrală rotundă, o cornișa superioară și un singur balcon; părțile laterale conțin câte o pereche de ferestre monofore cu un singur balcon, intercalate de o stemă nobiliara în relief. Fațadă se încheie cu mezanin, cu ferestre pătrate care sunt poziționate deasupra fiecăreia dintre ferestrele de mai jos; etajul principal și mansarda de la mezanin sunt împărțite de o cornișa marcapiano. Partea din palat care a fost ulterior înglobata
Palatul D'Anna Viaro Martinengo Volpi di Misurata () [Corola-website/Science/333496_a_334825]
-
Edward a promis să-l desemneze pe William că moștenitorul sau. Chiar însuși Harold a depus jurământ de credință noului moștenitor. Pe patul de moarte, cu toate acestea, Edward i-a acordat regatul lui Harold Godwineson (sau Godwinson), capul familiei nobiliare în Anglia, care era mai puternic decât regele însuși. În ianuarie 1066, regele Edward a murit, iar Harold Godwineson a fost proclamat că Regele Harold al II-lea de către mării nobili de frunte. William s-a simțit ofensat și a
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
să participe la un experiment în cadrul căruia vor fi obligați să trăiască pe Planeta Umbrelor Albastre în condițiile secolului al XVII-lea, izolați de tehnologia modernă. Însoțiți de muschetarii Athos, Porthos, Aramis și d’Artagnan, cei patru își asumă personalități nobiliare specifice epocii și pornesc în căutarea unei comori. La hanul lui Papa Pillard, ei iau contact pentru prima oară cu oamenii cardinalului Pauvrelieu, conduși de abații Michelet și de l'Âme Grise. În confruntarea cu aceștia, muschetarii și cei patru
Planeta Umbrelelor Albastre () [Corola-website/Science/327409_a_328738]
-
cu o dedicație pentru Lucrezia Borgia. Dialogul are loc pe o durată de trei zile consecutive în "Castello di Asolo", în apropiere de [[Treviso]], aparținând Caterinei Comaro. Interlocutorii sunt trei tineri nobili venețieni și trei tinere doamne, deasemeni din societatea nobiliară. În prima zi se discută problema, dacă iubirea este un lucru bun sau unul rău. Afirmațiilor pesimiste făcute de "Perrottino" urmează, în ziua următoare, replica lui "Gismondo", care exaltă amorul fizic, ca sursă de plăcere și bucurie. În a treia
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
Johannes Eckhart", cunoscut și ca "Eckhart von Hochheim") a fost unul dintre cei mai mari mistici creștini. S-a născut în anul 1260, în localitatea Hochheim, lângă Gotha, în Turingia. Documentele referitoare la viața lui sunt rare. Descendent din familia nobiliară Hochheim, Eckhart a intrat încă de la o vârstă fragedă în ordinul dominican din Erfurt. După câțiva ani de studii de teologie, filosofie, logică și retorică, a fost trimis să-și desăvârșească instruirea la Köln, la ο celebră școală înființată de
Meister Eckhart () [Corola-website/Science/304041_a_305370]
-
lui Bogza, ca și parte din biografia scriitorului, pornind de la convorbirile avute de acesta, spre sfârșitul vieții, cu Diana Turconi. Al cincilea indicator de structură - model, de angajament peremptoriu al istoricului literar Cornel Ungureanu în demersurile sale docte, și speculativ nobiliare, îl vizează pe eruditul Mozes Gaster și agonia enciclopedismului. Într-un comentariu pe rezonanță magnetică, Profesorul Cornel Ungureanu își ipotechează foiletonul critic printr-o denominare jurnalieră. În cazul de față, pe întinderea a trei pagini și jumătate dezvoltă subiectele: Dincoace
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
al județului Mueș, p.172) Conscripția din 1567 o pomenește cu 8 porți , iar la 1867 o întâlnim cu 148 de gospodării și hotarul în suprafață de 2573 jugăre. Este un vechi sat iobăgesc, stăpânit de-alungul vremilor de diferite familii nobiliare. La 22 noiembrie 1569, Ioan Sigismund Zápolya donează întreaga comună văduvei lui János Tamásfalvi , iar în secolul XVII trece în posesia familiei Toldhalagy. Acestă familie a jucat un rol important în istoria Transilvaniei, mulți din membri acestei familii fiind trimiși
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
Constantinopolului, cea mai mare parte a înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti").Începând din secolul al XVIII-lea, membrii unor familii nobiliare elene din Constantinopol, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra politicii externe turce și mai apoi asupra întregului sistem birocratic otoman. O importanța deosebită a avut în această perioadă tradițiile
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]