2,234 matches
-
cuvinte: nu e demn ca un om să se corijeze. Cu alte cuvinte: recunoști că ce-ai făcut e bine să continui a face aceleași păcate cu conștiința senină. Aceasta e, dragă Liți, mentalitatea omului iremediabil moralmente. A monstrului moral. Noblețea sufletului omenesc stă tocmai în puterea de-a te lepăda de tine însuți, când ai greșit, și de a te sili să te îndrepți. Numai astfel poate exista un progres moral, o îndrumare sufletească. Altfel, agățându-te cu încăpățânare de
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
dreptul. Asta este istoria! Ecce istoria! (1930, din eseul Pot poeții schimba lumea?). Marele său poem Ca-n august singur niciodată este declarația sa pură, directă, candidă și atât de lucidă adresată lumii - dar lumii sale interioare, ruminată după chipul nobleții asumate întro viață demantelată, o ruină la care a lucrat intens: „Ca-n august singur niciodată:/ ora-mplinirii -, peste gard,/ roade de aur, roșii ard,/ dar unde ți-e recolta toată?// Sunt ape clare, cerul blând,/ și câmpuri strălucesc ușor
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
rebuturi umane menite a îngroșa rîndurile gloatei, cu timpul se ajunge la bipartiția societății: deasupra o elită și dedesubt o masă de manevră debusolată, al cărui orizont de viață se mărginește la plăceri josnice și la satisfacții meschine. Honestas ca noblețe impusă prin rang, educație sau înzestrare devine un termen gol, fiind repede înlocuit cu obiceiurile vulgului. Riscul democrației e că, flatînd ideologic gusturile plebei, îi încurajează viciile pe cale mediatică, de unde și colapsul moral spre care ne îndreptăm. Într-un asemenea
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
răul din sufletul omului, prin descoperirea sectei orbilor care guvernează implacabil existența întregii lumi. Și totuși, mesajul definitoriu al lui Ernesto Sábato, acest mare creator și totodată apărător al libertății omului și al drepturilor sale, este plin de generozitate și noblețe: „În viață mai importante sunt iluzia, imaginația, dorința, speranța“, căci „printre neguri, există un trandafir alb și gingaș“. Notă preliminară Primele investigații au arătat că încăperea din vechiul Mirador care servea drept dormitor Alejandrei fusese încuiată pe dinăuntru chiar de
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
monotonie tematică și stilistică surprinzătoare pentru un atât de bun cunoscător al poeziei contemporane. Cel mai adesea avem de a face, în versurile lui Komartin, cu postura narcisiacă a unui aristocrat tânăr care-și face din martiraj un titlu de noblețe. Impulsul central - și poate singurul convingător - al acestei poezii e autoînduioșarea, jucată melodramatic până la capăt, în același scenariu. O conștiință calamitată stă eroic în fața unei apocalipse anunțate în tonuri care de care mai sumbre. Niciun vers fără promisiunea câte unei
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
Anna Lynch-Robinson și costumele care îi aparțin lui Paco Delgado. Ce-ar mai fi de spus? În ce mă privește mam întâlnit cu primul Gavroche (Daniel Huttlestone) complet falsificat, ținând discursuri cu iz politic acolo unde se afla ștrengăria și noblețea autentică a unui suflet liber. De altfel, aproape orice se transformă în tribună pentru personaje așa cum le manevrează Tom Hopper, iar Revoluția franceză într-o paradă.
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
peste 20 de cărți despre regalitate, numeroase articole și eseuri și, nu în ultimul rând, un blog foarte dinamic și interesant 2. O mai bună cunoaștere a Principesei Moștenitoare. Principele a știut să-i pună în evidență, pentru ochii noștri, noblețea și meritele. 3. O speranță că România poate fi altfel. Principesa Margareta spunea odată că românii sunt generoși. Și probabil că sunt, atunci când se oglindesc în priviri generoase. Privirea principesei i-a dat lui Radu Duda șansă la titlul de
Căsătoria Principesei Margareta cu Radu Duda-ce au câștigat românii by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37063_a_38388]
-
ridicol. Antonela Bârnat a optat pentru o altă viziune, accentuând alura demnă și drama eroinei; vocea tânără, bine susținută tehnic, privilegiază expresia, detaliul, nuanța; stăpână pe un stil mozartian impecabil, ea și-a demonstrat excelența într-o partitură foarte solicitantă. Noblețea stilului și timbrul generos au definit și prezența Iuliei Isaev în rolul Donnei Anna (cu care și-a făcut intrarea cu ani în urmă în lumea bună a teatrului liric). Experiența și frecventarea scenelor de prestigiu au pus amprenta asupra
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
Nicolae Manolescu Așa îl numea Marin Sorescu pe Șerban Cioculescu (1902-1988), de la a cărui moarte s-a împlinit pe 25 iunie un sfert de secol. Șerban cel Rău, îl poreclise un alt poet, Gheorghe Tomozei. Ambele titluri de noblețe sunt pe deplin meritate. Autorul primei biografii a nemuritorului Caragiale (în care, poate nu întâmplător, eroul nu moare!) pare intrat de la o vreme într-un con nemeritat de umbră. Ca să fac umbra mai rară, cu ocazia sfertului de secol scurs
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]
-
răspunde în continuare așteptărilor publicului, care a uitat complet și de cortină. La fel în muzică, unde sunetul muzical și zgomotele cotidianului nu par a voi să se separe din nou. Doar concertul de muzică clasică menține pauza, cu o noblețe care pare desuetă tinerilor care umplu stadioanele pe care se cântă rock. E vorba de o altă artă și, implicit, de o altă estetică. P.S. M-am decis să consacru de aici încolo majoritatea editorialelor mele exclusiv unor chestiuni literare
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
cred și vor cititorii noștri. Chiar dacă unii nu vor fi de acord cu încercarea mea de a nu mai amesteca literatura cu viața literară, mă voi strădui să-i conving că nu are nici un rost să renunțăm la a contempla noblețea literaturii doar pentru că ne sare mereu în ochi tot mai ignobila viață literară. Asta înseamnă că le recomand să-și astupe urechile cu ceară ca să nu cedeze ispitei sirenelor unui cotidian abject, precum fac marinarii lui Ulise, mai ales dacă
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
numărul din 7 martie: „Pentru a remedia această degradantă derivă identitară (dezinteresul față de vampiri - n.n.) și cum România este invitatul de onoare al Salonului Cărții anul acesta, leam propus celor nouă autori să redea sugătorilor de sânge titlul lor de noblețe.” Vă veți întreba, ca și noi, înainte de a vedea titlul cărții și titlul articolului din „Le Point”, ce legătură este între prezența României ca invitat de onoare al Salonului și remedierea derivei identitare cu pricina. Ei bine, articolul se intitulează
Ce știu jurnaliștii francezi despre România () [Corola-journal/Journalistic/3799_a_5124]
-
pictate astfel încît să mergi cu gîndul la o ușă majestuoasă, la un perete somptuos - pot să se pră- bușească, pot să fie manevrați greșit și magia să dispară. Lama de cuțit a vieții și a artei, în egală măsură. Noblețea teatrului lui Silviu Purcărete. Și iscusința cu care aduce împreună nume complet noi, cum este Ionuț Cornilă (Fadinard), alături de Călin Chirilă (Nonancourt), actorul momentului din trupă, dar și de Doru Aftanasiu, de o rigoare impresionantă în Beauperthuis, de Pușa Darie
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
rudele acesteia. Unchii săi Anghel și Dumitru i-au ținut loc tatălui necunoscut iar afecțiunea pe care le-a purtat-o s-a eternizat prin povestirile sale ("Moș Anghel", "O noapte în bălți") ca și prin gesturi de o rară noblețe a sufletului său. Într-o scrisoare către Romain Rolland, din Nisa, la 22 martie 1923, ca răspuns la cererea scriitorului francez de a-i însoți debutul în revista "Europe" cu o succintă prezentare biografică, Panait Istrati semnează aceste rânduri: "Je
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
poem de-o asemenea frumusețe morală poate fi rostit de un personaj atât de abject, se întreabă Zografi. Și continuă: făcând abstracție de jocul scenic (ale cărui subtilități oferă destule piste pentru a sugera antifraza), cum putem interpreta diferența dintre noblețea conținutului și caracterul ignobil al lui Richard, cel care își asumă fără vreun scrupul acest conținut? Glosele și digresiunile sunt pasionante, Zografi dându-le un aer de improvizație controlată. Nu mă opresc asupra lor din motive de spațiu. Rețin doar
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
le ceară celorlalți, dar socoteala de acasă... Ioana refuză mai multe concretizări ale destinului de viitoare soție, tocmai fiindcă n-au nimic excepțional, cum avea gestul unei strămoașe îndepărtate, care ceruse în căsătorie un haiduc condamnat la moarte. A fost noblețe adevărată sau doar excentricitate, dorință de a șoca o societate patriarhală, fiindcă ei îi dădea mâna, iar lui tocmai i se înfundase? Nu știm. Fapt este că a preferat să fie o rebelă, răscumpărând viața unui rebel, decât o jupâneasă
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
Lapo Gianni). Dante este primul și unicul Alighieri care trăiește din rentă. Dar să fie clar, nu duce o viață trîndavă de „tînăr domn”; vrea să trăiască asemenea unui nobil sau, cel puțin, vrea o viață pe potriva concepției lui despre noblețe: detașat de „înjositoarele” griji economice pentru a se dedica total artelor liberale, adică studiului și poeziei. Dar una este să trăiești din rentă avînd în spate marile latifundii ale nobilor adevărați sau proprietățile imobiliare din care ne-nobilii Cavalcanti scoteau
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
adăugînd în schimb că lucrează în continuare la traducerea lui Esenin. Am înțeles că despărțirea de trecutul său poetic e un fapt tranșat în conștiința acestui personaj de-o energie conținută a renunțării. Cu o distincție, mai mult, cu o noblețe a renunțării, astfel cum l-aș putea caracteriza. A fost singurul membru al Cercului literar de la Sibiu care n-a lăsat nicio carte de creație originală. Un om fără umbră... Care să fie cauza? Un scrupul excesiv al calității, o
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
în suferințe a săracului Lazăr, Hrisostom menționează: Și Lazăr acela care căzuse în neputința firii - iar acest lucru nu era o pătimire pentru Dumnezeu - știi de ce cununi s-a bucurat fiindcă a pătimit și a răbdat și a suportat cu noblețe lipsa îngrijitorilor, deprimarea produsă de răni, de foame, de disprețul și cruzimea bogatului. Deși nu găsim să spunem nici o virtute a lui, nici că a miluit pe săraci, nici că a ajutat pe cei nedreptățiți, nici că ar fi lucrat
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
jr., art. cit., pp. 8-9. 53 Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil, 17 scrisori către Olimpiada, scrisoarea X, 6a, trad. de Ioan I. Ică jr., Edit. Deisis, Sibiu, 2003, p. 190. 14 nobil, numai pentru că a suportat cu noblețe deprimarea venită de aici a avut aceeași soartă ca și patriarhul care a realizat virtuți 54, căci cu cât se întind peste noi încercările, cu atât ne sporește mângâierea și avem mai bune nădejdi despre cele viitoare 55. Discuția e
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
ale autorului Mărului de lângă drum impuneau, aflăm, debarcarea acestuia. Argumentului acestuia i s-a adăugat antipatia pe care și-o atrăsese în rândul scriitorilor din motive binecunoscute (de căpătâi fiind purtarea față de Lucian Blaga). Pe scurt, omul nu excela prin noblețe. Așa încât lui Ion Brad îi rămăseseră două posibilități: să tacă, în virtutea unei complicități cu Beniuc (complicitate de care nu se făcea vinovat în nici un fel); sau să spună adevărul, ceea ce l-ar fi mântuit în propriii ochi. A ales calea
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
pe un zeu. Așa cum spunea Baudelaire, voluptatea vine și pentru Jordan din certitudinea de a face răul, dar acest rău nu este vizibil atât timp cât cordonul sanitar al prosperității îl separă de cei săraci sau de cei ruinați. „Nu e nicio noblețe în sărăcie”, afirmă decis Jordan, asumându-și toate riscurile succesului bazat pe ilegalitate. Scorsese nu pune în joc o morală și bine face, pedeapsa moderată nu este nici ea în măsură să ofere un catharsis adecvat, ceea ce iar ne plasează
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
pe care a răbdat-o pînă atunci. Într-o lume absurdă, figurile odioase devin caraghioase, iar eroii au aerul unor inadaptați romantici. Limba lui Pavlovici, de o distincție cultă, e în contrast cu mizeria catacombelor, farmecul cărții venind tocmai din discrepanța dintre noblețea erudită a expresiilor și sordidețea întîmplărilor surprinse. Cînd un filosof, pus să descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Mai întâi, în 1991, la New York, apoi, în 1997, la Cambridge, la Downing College. Am evocat cu mult drag ambele întâlniri, în care vorbeam despre ceea ce mă impresionase la această femeie extraordinară: nu doar imensul talent literar, ci și o noblețe născută dintr-un amestec de duritate interioară și îngăduință nutrită de generozitate. N-aveai cum să nu fii cucerit de ființa solară în care sălășluia una din marile personalități ale lumii literare. De cele mai multe ori, părea un sfinx. Dar nu
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
din cele trei serate prezentate la Ateneul Român de către Cristina Vasiliu au avut o reverberație specială în sufletele iubitorilor lui Wagner. Cristina Vasiliu a dovedit cu prisosință marea sa dragoste pentru Wagner pe care a dorit s-o împărtășească cu noblețea și generozitatea care o caracterizează și melomanilor prezenți în sala de concert. Și-a construit cu minuțiozitate și acribie filologică analizele sale privind zece opere wagneriene, încercând cu mult simț muzical și estetic să dezvăluie importantele motive și laitmotive wagneriene
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]