905 matches
-
tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu, Noianul de frunze plânge divin. Un gând înnoptează în rugă mereu, Eu n-o să mă vindec nicicând de senin... Referință Bibliografică: Între cer și pământ / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi de
ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376981_a_378310]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > IREPETABIL Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului IREPETABIL Secundă care trece, irepetabila își piere Noianul de trăire că brumă de avere, Fugind din căutarea privirii că o apă, În care tot trecutul se scurge și se-adapă, Irepetabila că nașterea devine apoi iubirea Irepetabila tristețea, visarea, fericirea Totul atât de unic în universul mult prea
IREPETABIL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376469_a_377798]
-
universul mult prea mic Pe care- l presupunem noi a fi dar neștiind nimic Irepetabil, copleșiți de dăruirea din creație Și măsurând în plan uman eterul din divină grație Uităm că poate-acolo sus, maestrul purelor culori Transforma în irepetabil noianul de erori În care zbatem repetabil fără tăinuire Tot așteptând s-apară repetabila iubire Pe-acest pământ, pe care, cu suflet de poeta Simt numai moartea că veșnicie care se repetă. Silvana Andrada Tcacenco 01.09.2016 Referință Bibliografica: IREPETABIL
IREPETABIL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376469_a_377798]
-
ce le lipsește ? După ce pătimesc??? * Trecând la învățământul din comuna Roșiile, amintim că el s-a desfășurat cu res- pectarea legilor și ordinelor în vigoare de la acea vreme până în zilele noastre; dar, mai întâi trebuie să informăm cititorii că din noianul de documente studiate, Școala din localitatea Roșiile este atestată din anul 1894 cu 45 elevi înscriși în clasa I. Pro- babil că erau înscriși elevi de diferite vârste, care doreau să învețe carte. Din păcate, au promovat doar 15 elevi
COMUNA ROȘIILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375968_a_377297]
-
Divinul ochi din triunghi altissim scrutează timpii-n lung și-n lat Trecut viitor prin a prezentului gură-n rostirea clipei noastre Unul dintr-altul se nasc se-ncheagă posibilă minune-a uitării ... Pe-a timpului cărare hâite de scribi noian de neguri Sub Luceafăr se întrec în vorbe și în opuri vrac Rătăciri căutări pale mimări pastișe seci versuri trânde surde oarbe Critici emfatici poeți cu nemăsură găunoșenii aurite Otrăvitori bureți șerpești vâsc de fațadă Grămezi de lauri edilii-mpart
EMIURGUL de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376026_a_377355]
-
poetei gălățene Speranța Miron: „ningsoare” (ninsoare cu lumină) și „(alb)astru, derivat din „albastru”. Iată cum se îmbogățește limba prin concentrare de metafore. Cu astfel de cuvinte se pot crea alte metafore, multiplicând limbajul într-un ritm exponențial, cu un noian de sensuri și înțelesuri, dând forță mesajelor, mult mai mare decât orice barbarism din limbajul snobilor. Poeții reușesc să flexibilizeze limbajul și prin transformări morfologice îndrăznețe. Astfel, substantivele devin adjective, verbe, adverbe, dar și invers, prin substantivarea părții morfologice. De
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
Noi suntem popor de daci, Ce ne-am născut între Carpați Cu-n aer mândru și dibaci Și-un sânge de eroi adevărați! Ne-am risipit prin țări străine, Că-n țara noastră am ales, O hoardă de parșivi, jivine, Noian de lacrimi am cules... Ei ne-au trădat făcându-și legi Ca să-și acopere hoția, Ne-au sărăcit, ne-au făcut pribegi Lăsându-ne în casă sărăcia! În Parlament dorm prea bine, Votându-și pensii să doarma liniștiți, Îi plătim
PRIBEAG PRIN LUME de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375028_a_376357]
-
the stag arrives from the battle to give the scepter to the defeated and then die. Hence victory begins to hurt! PASĂRE Ea zvâcnise din lumina dantelându-și aripa ridicând mai sus tot cerul și cărând în cioc planete și noiane de-ntrebări! Ea zbura din ancestrale timpuri ale viețuirii noastre... Parcă semăna cu tine, parcă semăna cu noi... Uite cum ne-nvață zborul! Ea venise din lumina cu răspunsuri pentru noi. Să fi fost himera oare sau e dalta lui
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise Pe boltă ard luceferi când jarul din lalele Se stinge-n bobi de rouă; firavele
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
lin spre crânguri un plânset de cavalStrăpunge liniști scurse din cerul primenitCu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind,Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit.Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind,Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvalăInundă-ne iubirea - noian de prospețime,Zâmbește-o buburuză unui boboc de calăCe amorțise-n glastră. Un val de-ntunecimeîși unduie mătasea-n ocean pictat cu visePe boltă ard luceferi când jarul din laleleSe stinge-n bobi de rouă; firavele narcisePrivesc îndrăgostite spre-un snop
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
masă. Lumânarea Păta cu umbre tenu-i ruginiu, Iar din pervazul rece și-n pustiu, Vântul scruta, din casă, depărtarea. Tăceam sfătos, odaia'ncremenise Privindu-i gingășia nepereche. Vedeam în ea, ca'ntr-o icoană veche, Un an de roade și-un noian de vise. Trăind un ciot de an, lăsase pomul Să-și odihnească sevele, o iarnă, Dar, mai întâi ca fulgii să se cearnă, Voia să știe ce nu știe omul ... Când m-am trezit, în zori, deja plecase ... Probabil spre
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
cântecul ei poeta își exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Eu te simt în raza blândă, primăvară parfumată! În dorința mea, arzândă te presimt ca niciodată. Tu, în zori, pe-o adiere,calmă și ușoară vii Să crești mugurii de miere, pomilor și printre vii. Strălucești, purtând în plete, un noian de violete Iar din galbene narcise împletești noaptea la vise. Eu te am în suflet, fată! Tu, mereu îmi înflorești Floarea vieții, parfumată cu idile și povești! Un bujor-aprins zâmbește unei dalbe lăcrămioare. Fața ta, iar strălucește, lăcrimând de-atâta
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
străpungându-¬i picioarele amândouă. Ridicat în bătaia soarelui, însetat, bătut, șiroind de sânge, acoperit de răni și expus privirilor mulțimii, Iisus oferă o priveliște sfâșietoare. El trăiește ceasuri întregi de durere a întregului Său trup. Brațele îi sunt vlăguite, iar noianul de crampe simte cum îi rupe mușchii, pielea de pe spate simte rupându-¬I¬-se. Apoi, dintr-¬o dată, începuse un alt chin. O durere cumplită în adâncul pieptului, pe măsură ce sângele începe să comprime inima. Christos este torturat de o sete cumplită
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
de umor create de vizitatorii din țară ori din străinătate. Darul dat de Bunul Dumnezeu domnului Ioan Grămadă în a povesti este deosebit. Nimic nu este întâmplător în viața unui om. Din copilărie și până la adânci bătrâneți se adună un noian de evenimente, de încercări finalizate cu reușite ori cu eșecuri, care adeseori dezamăgesc și descurajează omul, aduc tristețe, supărare și multă suferință. Se adună enorm de multe trăiri exteriorizate ori ținute în locuri tainice ale sufletului, se însumează sentimente care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
Poeme > Dorinte > SĂ-MI ÎNFLOREASCĂ POMII Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să-mi înflorească pomii în căușul palmelor mele, Și cerul să-mi dăruiască, puzderie de stele. Să-mi plângă noian de visuri prin gene, Din gânduri să-mi înalț trainice castele. Să-mi alerge verile calde prin cântec, Din suflet, să-mi rostesc suav descântec. Și norii vieții să-i amestec. În cupe poleite cu jăratic. Să-mi plângă anotimpurile
SĂ-MI ÎNFLOREASCĂ POMII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372249_a_373578]
-
înalț trainice castele. Să-mi alerge verile calde prin cântec, Din suflet, să-mi rostesc suav descântec. Și norii vieții să-i amestec. În cupe poleite cu jăratic. Să-mi plângă anotimpurile calde pe umeri, Și-n mare să arunc, noian de temeri. Să-mi curgă prin vene puhoi de râuri, Și inima s-o liniștesc cu tainic murmur. Referință Bibliografică: Să-mi înflorească pomii / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1657, Anul V, 15 iulie 2015. Drepturi de
SĂ-MI ÎNFLOREASCĂ POMII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372249_a_373578]
-
nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Rostul meu de-abia începe. Semăn visuri și-aștept lanuri de mirabile elanuri în pustiuri și în stepe. În sfârșit pot azi pricepe de ce nu mai am limanuri și regretele-n noianuri nu mai pot să mă înțepe. Vreau ca trista mea ursită să înceapă să zâmbească, lumea-mi să fie firească și s-o văd mai împlinită. Pe-a speranțelor orbită noi luceferi să roiască și s-arunc ciudata mască ce
ROSTUL MEU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379714_a_381043]
-
Creștea pe măsură ce se înălța și își privea rochițele dantelate cum își fluturau poalele atingând covorul de flori minunat colorate, așternut la picioarele ei. Deplin fericită, a ajuns la pădurea ce își deschidea bolțile pline de ramuri înmugurite, pe care un noian de păsărele scoteau triluri fermecătoare și, fără să-și oprească dansul, a intrat pe cărările înguste unde a simțit, ca într-o mângâiere răcoroasă, iarba proaspătă plină de rouă. S-a aplecat să-și plimbe palmele micuțe prin picăturile transparente
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
că omul ar trebui să fie adevărul însuși”; și altele. Despre frumoasele virtuți umane, autorul s-a pronunțat cu multă determinare: “Prietenia se află la jumătatea drumului dintre simpla amiciție și imperativul absolut al sentimentelor umane - iubirea adevotată”; “Răbdarea este noianul zăpezii de pe povârnișurile abrupte, care așteaptă o simplă vibrație pentru a produce avalanșa”; Sinceritatea este fereastra deschisă a sufletului omenesc prin care, celce o posedă, lasă fără teamă ca să se poată privi înăuntrul lui și-ai conștiinței” - etc. Despre evoluție
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
lui amplificate de fanteziile mele, fără îndoială acesta reprezenta punctul nostru forte, nu aici era hiba, sau poate aici era, nevrând să renunțe la mine din cauza sexului, în ciuda celorlalte nemulțumiri de altă natură. Era un simplu punct de vedere printre noianul de ipoteze ce-mi zburdau prin cap, de-a valma, fără măiestria de a desluși adevărul. Ce grozăvie! Dacă îl deranjase ceva, trebuia să caute o cale de a-mi spune. La cât de mult îl iubeam, sigur găseam împreună
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
din 04 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Așa ne-a fost ursita la prima întâlnire; Sub un salcâm în floare, în luna lui Florar, Să ne-ametim de boarea miresmei de iubire Sub val de stele albe facandu-ne altar. Noian de visuri sfinte sunt numai amintire; Mirosul florii albe mai staruie-n umbrar. Așa ne-a fost ursita la prima întâlnire; Sub un salcâm în floare în luna lui Florar. Acum la ceas de seară, sub stele-n strălucire, Când
RONDELUL SALCAMULUI IN FLOARE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371733_a_373062]
-
-ar vrea să mai crească ...gabrielaenerusu... XXXI. ÎN TĂCEREA ALBĂ A IERNII..., de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016. În tăcerea albă a iernii... Am așteptat iarnă Ca să-ți aduc aminte Cum adie viscolul... Peste noianele zăpezii. Și am tăcut , ascultând Murmurul timpului împrăștiat Peste întinsele orizonturi... Când m-am pierdut cautandu-te pe tine. Pastreaza-ma în tine când în jur e soare, Chiar dacă sufletul ți-e înghețat Și adu-ti aminte cum se-oglindeste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
e soare, Chiar dacă sufletul ți-e înghețat Și adu-ti aminte cum se-oglindeste... Chipul meu în tăcerea albă a iernii. gabrielaenerusu ... Citește mai mult În tăcerea albă a iernii...Am așteptat iarnaCa să-ți aduc aminteCum adie viscolul...Peste noianele zapezii.Si am tăcut , ascultandMurmurul timpului imprastiatPeste întinsele orizonturi...Când m-am pierdut cautandu-te pe tine.Pastreaza-ma în tine când în jur e soare,Chiar dacă sufletul ți-e inghetatSi adu-ti aminte cum se-oglindeste...Chipul meu în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Să-mi fac nerostitele zid de amăgire Cât încă păsări albe prin suflet mă colinda, Măi poartă-n ochi sclipire de limpede oglindă Târziul să nu-nchida izvorul de iubire. Un mâine cu miros de fructe putrezite Mi-așterne în fața noian de vise trezite, La capăt de cărare se vor și-acum trăite, Mai poartă încă doruri în miez înverzite . Referință Bibliografica: Cârpe diem / Agafia Dragan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2044, Anul VI, 05 august 2016. Drepturi de Autor
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]