1,113 matches
-
Și iubirea, bineînțeles, împărăția iubirii pe pământ, o mie de ani, frater, dulcissime frater, o mie și unu de ani, amantissime. În baie intrase vecinul Gafton, se auzea tusea și fornăiala lui Marcel Gafton. „Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor? „Fruges, non viri“, așa spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă a ficțiunii, ca în ghiocul invizibil ascuns între sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul însemna eliberare, nu se mai puteau întoarce la coliviile sfărâmate, forțați să se regăsească, în sfârșit, nemaiavând adăposturi, lipsiți de ocrotirea și de îngrădirea zidurilor, nomazi și liberi, în necunoscutul nopții pre noi nouă redă-ne. „Aici stătea poeta aceea micuță și energică“, arătă bătrânul spre o clădire înaltă, în ruine. „Am fost coleg de barou cu taică-su. Și uite, aici, era parfumeria. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încă din prima clipă. Ciudat, sinceritatea mea nu v-a deblocat. Tocmai ea, sinceritatea, provoacă în ziua de azi suspiciune. Era suspiciunii, cum zicea madame Sarraute, o cunoașteți, cred, o persoană în vârstă și perfect onorabilă, dintr-o veche familie nomadă, știe ce vorbește. Dar nu avea cum bănui proporțiile, mă rog, nu știa că formula este pentru noi chiar realitatea, pâinea cea de toate zilele, asta voiam să spun. Sper că în cazul nostru nu este vorba decât tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
închis speriată. Când o să plece, o să te duci și tu cu ei, zic. Bine’nțeles, răspunde ea scurt - și, după o răsuflare, începe să vorbească ca pentru sine: Dacă nu mă duc cu ei, unde Dumnezeu să mă duc? Viața nomadă era într-adevăr un mister pe care nu puteam să-l suplinesc cu imaginația. Zina m-a adus totuși în tabără, fără s-o rog, într-o dimineață de noiembrie, un drum lung cu autobuzul de am crezut c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să fie oriunde. Pur și simplu, apar peste noapte. — Pe urmă gata. Dispar. — Și trebuie să o aștepți pe următoarea. Mă uit când la una, când la alta, vrăjită. Mă simt ca un explorator care află ceva despre un trib nomad misterios. Așa că, dacă vrei s‑o prinzi pe asta de azi, zice fata cu geacă de piele, bătând cu degetul în cartonaș și aducându‑mă înapoi la viață, ar cam trebui să te grăbești. N‑am ieșit în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să se întâmple absolut nimic. Se întrebă, încă o dată, dacă asta își imaginase când intrase la Academia Militară sau dacă asta visase când citea biografia colonelului Duperey, aspirând să-i urmeze exemplul și să devină un nou mântuitor al triburilor nomade, deși în împrejurimile Tidiken-ului nu mai existau triburi nomade, căci evitau postul și orice contact cu militarii, după neplăcutele experiențe de la Adoras. Era trist să recunoască asta, dar militarii nu știuseră niciodată să-i atragă pe băștinași, care nu vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dacă asta își imaginase când intrase la Academia Militară sau dacă asta visase când citea biografia colonelului Duperey, aspirând să-i urmeze exemplul și să devină un nou mântuitor al triburilor nomade, deși în împrejurimile Tidiken-ului nu mai existau triburi nomade, căci evitau postul și orice contact cu militarii, după neplăcutele experiențe de la Adoras. Era trist să recunoască asta, dar militarii nu știuseră niciodată să-i atragă pe băștinași, care nu vedeau în ei decât niște străini nerușinați ce le rechiziționau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fotoliul său, ca și cum ar fi considerat conversația terminată. — Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar fi prins mai bine cinci cadavre. Noi moștenisem respectul impus de francezi triburilor nomade și acum, pentru prima dată, din cauza acestui beduin și a prostiei de care ați dat dovadă dumneavoastră, acest respect se clatină. Nu e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare rău... — Și o să vă pară și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în mijlocul pustiului, departe de puțurile cunoscute și de rutele caravanelor, departe de oaze și granițe, chiar în inima celui mai absolut neant, nimeni nu părea să știe. „Fortul Gerifíes“, mic și inutil, avea sens doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc de odihnă. Prin urmare, acel loc era la fel de bun ca oricare altul pe o rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu mâna spre vârful stâncii ce domina guelta. — Soldații - doar atât spuse. într-adevăr, erau soldați și coborau din toate părțile cu armele pregătite, ca și când ar fi fost gata să atace o enclavă inamică periculoasă, și nu o biată tabără nomadă doar cu femei, bătrâni și copii. A fost de-ajuns să arunce o privire ca să-și dea seama care-i situația, și când se întoarse spre negru îi spuse pe un ton ce nu admitea replică: — Ascunde-te! zise. Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca apa sau ca aerul pe care-l respirau. Și mașina, simțământul de a te mișca dintr-o parte într-alta fără nici un motiv aparent, se transformase, din cât putuse să vadă, în cea mai presantă nevoie, fără ca pe tinerii nomazi și pe părinții lor să-i mai mulțumească lungile plimbări de zile și săptămâni pe întinderile pustii fără grabă și fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămâne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chip. Mașina acceleră brusc și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
corpul de la umeri până la picioare. Salut tipic al tuaregilor, echivalent cu „Bună ziua!“. Alah să fie cu tine!. Nume dat de tuaregi zonelor unde este apă în subsol și există posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața. Zănoagă unde se păstrează mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața. Zănoagă unde se păstrează mai mult timp apa în urma ploilor, ceea ce face ca zona respectivă sa fie mai fertilă decât restul deșertului. Burduf din piele de capră pentru păstrarea lichidelor. Membri ai unei confrerii musulmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mătase sau bumbac fără mâneci, purtată de arabi. în Africa de Nord, cetate sau palat al unui conducător și cartierul înconjurător. Lideri ai luptei libienilor împotriva ocupației italiene de la începutul secolului XX. Trilogie despre Legiunea străină, scrisă de P.C. Wren. Vechi popor nomad din Libia interioară, din care ar putea descinde tuaregii, ce a atins apogeul în secolul al V-lea î.e.n. Popor de păstori nomazi, cunoscut și cu numele de foulbés, care locuiește în savanele din Africa Occidentală, din Senegal până în Camerun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
împotriva ocupației italiene de la începutul secolului XX. Trilogie despre Legiunea străină, scrisă de P.C. Wren. Vechi popor nomad din Libia interioară, din care ar putea descinde tuaregii, ce a atins apogeul în secolul al V-lea î.e.n. Popor de păstori nomazi, cunoscut și cu numele de foulbés, care locuiește în savanele din Africa Occidentală, din Senegal până în Camerun, azi în mare parte sedentar. Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara asupra Africii Occidentale. PAGE FILENAME \p D:\Carti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Khayyam zorește spre pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-o dimineață, cu orașul lor Încercuit În Întregime de războinicii turci. În fruntea lor, doi frați, Toghrul Beg, „Șoimul“, și Ceagrî Beg, „Eretele“, fiii lui Mikail, fiul lui Selgiuk, pe atunci niște șefi lipsiți de faimă ai unor clanuri nomade, convetite de puțin timp la credința islamică cetății primesc un mesaj: „Se spune că bărbații voștri sunt liberi și că la voi apa proaspătă curge prin canale aflate sub pământ. Dacă Încercați să vă opuneți, canalele voastre se vor găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prezentare a condoleanțelor este o fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
buzunar o fițuică și mă fixă cu o simpatie sentențioasă: „La Oximoronică, așa cum spune și cuvântul, contează caracterul autocontradictoriu al disciplinei. Iată de ce, după mine, Urbanistica Țigănească ar trebui să intre aici...” „Nu”, zise Belbo, „numai dacă ar fi Urbanistică Nomadă. Cele de la Adynata se referă la o imposibilitate empirică. Oximoronica, la o contradicție În termeni”. „Mai vedem. Dar ce anume pusesem la Oximoronică? Iată. Instituții de Revoluție, Dinamică Parmenidică, Statică Heracliteană, Spartanică Sibaritică, Instituții de Oligarhie Populară, Istoria Tradițiilor Inovatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de o parte îi aranjau hainele Prințesei pe care trebuia să le îmbrace la plecare, pe de altă parte își adunau lucrurile cu care trebuiau să plece ei. Niciodată nu plecau cu părere de rău spre alte meleaguri, fiindcă viața nomadă era viața lor în acele timpuri. Azi lucrurile s-au schimbat. Romii sunt așezați la casele lor, unii au locuri de muncă și activitatea le este retribuită prin salarii, învață în școli, deși sunt și acum foarte mulți neștiutori de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
părinților” (vezi Gn 26,24; 28,13; 31,53; 32,10; 46,1; Ex 3,6). Spre deosebire de divinitățile cananeenilor, legate de locuri și temple, Dumnezeul patriarhilor ar fi atașat în special de persoane. Acest fel de religie ar fi tipic nomazilor. Teoria a fost însă contestată. Textele biblice și paralelismele extrabiblice sunt recente. Cât privește textele biblice, scopul lor este întâi de toate să dovedească continuitatea dintre Dumnezeul celor trei patriarhi și Dumnezeul exodului. Aceste texte sunt în mare parte redactate
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
destulă exactitate și dieta patriarhilor: carnea era rezervată în ocazii excepționale, era mâncată cu lipie coaptă pe piatră și beau în general lapte (Gn 18,6-8). Vinul apare numai în dieta celor sedentari (Gn 14,18). Acest tip de cultură nomadă a durat de-a lungul mileniilor. Beduinii de astăzi în deșert trăiesc mai mult sau mai puțin ca patriarhii biblici. Nu este așadar posibil să individualizăm cu certitudine epoca patriarhală doar pe baza unor obiceiuri sau a unui anumit stil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
4, sau textelor din psalmi și profeți, această putere se arată în cele din urmă foarte fragilă. VI. Șederea în pustiu 1. Cei patruzeci de ani Cei patruzeci de ani de ședere în pustiu creează multe probleme exegezei. Cu privire la trecutul nomad al lui Israel, trebuie să repetăm ceea ce am remarcat mai înainte cu privire la patriarhi: acest mod de a trăi durează de milenii. Și astăzi, grupurile de beduini trăiesc în Negheb și în pustiul Sinai cu turmele lor într-o manieră ce
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]