863 matches
-
câți încercaseră să intre, doar unul singur, după câte știa el, putuse povesti ce văzuse acolo. L-au biciuit, i-au umplut gura cu sare și i-au presărat sare pe răni, apoi l-au izgonit în deșert. Întâlnise niște nomazi, avusese norocul să le fie milă de el, iar eu, din acea zi, nu-mi mai puteam lua gândul de la cele ce-mi spusese, de la focul sării și al cerului, de la casa idolului și de la sclavii lui, unde aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
miazăzi. La poalele înălțimii pe care se aflau se putea ghici, abia întrezărit, un fel de drum. - Acolo e drumul care trece peste podiș. După o zi de mers vei da de pășuni și te vei întâlni cu cei dintâi nomazi. Te vor primi și te vor adăposti, după legea lor. Arabul se întoarse către Daru, și un fel de spaimă începu să i se citească pe față. - Ascultă, spuse el. Daru clătină din cap. - Nu, taci. Acum te las. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete de „flaute și tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise ? De ce, perpetuu nemulțumit, n-ar fi putut să urmeze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n Sud și Nord - nimica. Sunt ca o lae de nomazi și de lăeți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce L-au cuprins, spre a fi alungați De alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt". - "Ah! ce-am dorit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de miturile biblice ale nemuririi sufletului. Ideea de nemurire nu este un dat imuabil, nici cea de suflet, iar cele două nu merg întotdeauna împreună (supraviețuirea, înainte de revoluția creștină, ținea în primul rând de trup). Să nu-i confundăm pe nomazii care-și incinerează morții pentru a-i încredința vântului, stelelor sau oceanului cu sedentarii care-i îngroapă în poziție fetală pentru a-i reda pământului-mamă, care-i va face să renască. Fiecare civilizație tratează moartea în felul ei, prin care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a imaginilor, în spatele refuzului de a le adora, este întotdeauna însoțită de o represiune sexuală mai mult sau mai puțin mărturisită și de o marginalizare socială a femeilor. Cuvântul detașează, imaginea atașează. De un cămin, un loc, un obicei. Iar nomadul monoteist care se oprește din drumul său își strică puritatea, se lasă din nou prins de idol, imagine fixă și grea, regresie spre Mama sedentară. Monoteismele Cărții sunt religii ale fraților și taților care-și acoperă fiicele și surorile ca să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un film, decât prin necesitatea sa internă, prin coerența cu ansamblul. Televiziunea, "fereastră deschisă spre lume", îi încadrează pe cei care privesc prin ea. Cinematograful cadrează realul exterior, desocializează și depeizează. Un telefag este un sedentar controlabil, un cinefil, un nomad necontrolat. O televiziune bună își reflectă audiența, cinematograful bun sparge oglinda. Cea dintâi fabrică indigeni, cel din urmă "trădători ai mediului lor" sau cosmopoliți. Un "cinefiu" ca adolescentul Daney se duce la cinema, la vremea lui, ca să uite de vasele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
all (tot, complet, orice), germ. all „ib.”. Pe aceeași linie a devenirii expresiei pentru unitate din cea de întreg se înscrie și turcicul ulus „popor”, atestat în rusa veche cu sensul de „așezare, localitate tătărească”, apoi „loc de staționare a nomazilor”, „câmpii care se țin una de alta”. Vechii greci denumeau prin Alai, cu spiritul aspru în deschidere, care se poate interpreta prin galai, două demuri din Atica. Pentru greci, forma sufixată cu n, Alanoi, însemna „populație din Sarmatia”, ca și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al vlahilor, al românilor sud-dunăreni, care, pe vremuri, alcătuiau comunități răspândite din Dalmația, adică foarte aproape de Peninsula Italică, până în Asia Mică (în Bithinia). Teodor T. Burada a cercetat toate aceste insule ale românității sudice și a consemnat existența unor vlahi nomazi, păstori și neguțători, care străbăteau sud estul continentului. Ei vindeau o brânză renumită încă de pe la sfârșitul secolului al XIII-lea, caseus vlachicus, caș valah. Acesta era atât de prețuit, încât în Ragusa a fost folosit, în paralel cu moneda, ca
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
culturală. Evoluția evreilor a fost sinuoasă fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând printre popoare care au fost. În timpurile îndepărtate evreii au fost nomazi, păstori, agricultori, fiind goniți de exoduri și dispersați până la pierderea limbii, ce a dus la abandonarea idolilor și descoperirea unui Dumnezeu care i-a strâns în jurul său, salvându-i: Iahve. Săpăturile arheologice, efectuate începând cu anul 1865 și mai ales
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
evreilor pentru comerț, agricultură și meserii. Important este rolul lui Samuel profetul care-i scoate din demoralizarea înfrângerii și, începând cu anul 1030 î.Chr. apar regii: Saul, înțeleptul David și apoi înțeleptul Solomon până în anul 993 î.Chr. Din nomazi, cu o civilizație precară, israeliții întâlnesc în Canaan, „țara Promisă“, o civilizație superioară. învață agricultura, meseriile, păstrează și păstoritul profitabil pentru viață. Civilizația urbană e mult mai avansată decât cea din sate. Restricțiile religioase blocau fantezia artistică. în temple erau
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
meu, o gălăgie veseloasă urcă de prin văi umplând văzduhul, și ochii mei se îndurerează ori de câte ori văd prin iarbă hârtii aruncate, resturi ale unui prânz îmbelșugat, sticle goale, coji de pepene, coji de banane, alunii devastați ca și cum o armată de nomazi s-ar fi așezat aici o vreme și la plecare n-a mai lăsat nimic neatens, praf ridicat de roțile mașinilor, tineri cu corturile, râsete, și la apropierea de mănăstire priveliștea ce se deschide ochilor mei mă înfiorează, doamne, tarabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adormi la televizor În mijlocul unei melodrame tâmpite. Ori mai bine să te cuibărești În pat și să citești cartea pe care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela de a pune la dispoziția adolescenților o văduvă coaptă ca parte a ritualului de inițiere Îi trezi brusc pulsații delicioase În abdomen. Mâinedimineață le va explica totul iubitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și cuțite răzbunătoare ascunse printre cutele veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un mare oraș, ci o tabără de vânători de balene care s-au așezat la capătul lumii, pe malul uitat de Dumnezeu al Alaskăi, și-au ridicat niște clădiri șubrede și un gard instabil În pustietatea nemărginită, printre triburi de nomazi Însetați de sânge omenesc, și iată că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
laturi, foarte potrivite spre a servi drept redute-ascunzători, având în preajmă un pârâu sau un izvor. Apoi erau ridicăturile cocoșate din terenul mlăștinos de odinioară, folosite drept locuri de popas pentru vânătorii din epoca mezolitică, grotele care le ofereau adăpost nomazilor din paleolitic. Stabileam rute între cruciulițele albastre, ne făceam vânt pe biciclete, încărcați de unelte de săpat, hărți, aparate pentru măsurători și hârtie milimetrică, urcam în cizme, cu o cazma în mână, până la gropile construcțiilor, cercetam pereții puțurilor de mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
adorabil își scotocea, inconștient, toate buzunarele, cu imperturbabilă seninătate, până când patronul surâzător cu perfidie, îl ruga să nu se mai obosească pentru o sumă atât de minimă. Socoteala era un cec sigur, acoperit la prezentare de către un frate al acestui nomad celebru, un magistrat mai în etate și om cu stare. Martori au fost la una din aceste întâmplări, Ștefan Zweig, Hofmansthal șii Arthur Schnitzler. Nici unul din ei nu a scris vreodată un cuvânt despre viața extraordinară a acestui fenomen. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lirismul pur, ce le dă de altfel o amploare unică. Iubita lui e târfă și chip de icoană, e femeia de lângă el, și aceea care nu s-a născut încă, pe care nu o va reține din vina lui, nomad fără căpătâi, Pan trist și Faun voluptuos, și totuși om sortit să-și găsească liniștea numai în singurătate și nu în tovărășia unei femei oarecare, din grămadă, în patul căreia, la revărsatul zorilor, cuvântul „aseară” îi miroase acru. În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am fi dorit, Helen și Anna locuiau încă acasă și erau leftere. Așa că bătălia continua. Și ceea ce odată fusese o colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase în câteva sticle descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi, în căutarea unui refugiu. Sticlele de alcool, pline și strălucitoare, cu etichete lizibile, dispăruseră demult. Tot ceea ce rămăsese în locul lor era o sticlă lipicioasă de Drambuie, acoperită de scame, cam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aruncată cine știe unde, În Siberia, la care țiganca i-a spus da’ ce, acolo nu-s tot eu? Paul Simionescu a rămas cu gura Întredeschisă pentru repetarea avertismentului dintr-odată penibil, și s-a gîndit la istoria religiilor, la abisal, la nomazi, la ineditul și nemeritatul lor acces la esență, a privit În jur, crezînd c-a Început să creadă În reîncarnare, reîncarnarea tuturor marilor filozofi Într-o femeie bufantă, și-a adus aminte de prietenul Noica, a căutat un cuvînt țigănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
60 000 de ruși nu mai rămăsese în Dorystolum decât 22 000 cu viață. Acestora Cimisces le dădu provizii îndestule. {EminescuOpX 40} Dar abia trecură Dunărea spre a se întoarce în țară și locuitorii de dincoace, mai cu seamă pecenegii nomazi, năvăliră asupra lor si-i uciseră împreună cu ducele lor Svetoslav. Din suta de mii, cu câți venise întîi Svetoslav, prea puțini își revăzură patria. Deci în veacul al X-lea, și anume între anii 907 - 970, rușii au încercat de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Prut și Nistru, în al 16-lea cetățile Chilia și Cetatea Albă sânt sub dominație turcească, însă numai cu circumscripția militară, în al 17-lea tătarii apar și dispar din Bugeac, iar, paralel cu viața călătoare și nestatornică a acestor nomazi, vedem cum românii din aceste locuri își urmează înainte viața lor de popor statornic, având o mitropolie proprie la Brăila, zidind biserici, trăind cum trăiseră înainte ca proprietari legitimi ai acestor locuri. Ce ne va mai dovedi veacul al optsprezecelea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de nord și de sud e păstorească și pururea în migrațiune. În timpul verei mai nu rămâne suflet de om pentru păzirea caselor neîncuiate, a căror prădare ar și fi cam ingrată. Satele bine construite se populează abia în noiemvrie, când nomazii se-ntorc de la munte cu turmele, pentru a se coborî în șesurile mai călduroase și când se-ntorc din depărtata, străinătate părinții de familie cu săcușorul de bani pe cari i-au câștigat ca cârciumari pe drumurile mari ale Bulgariei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e că multiculturalismul ar putea elimina multietnicismul, producând saltul într-un melanj etnic, religios, sexual și stilistic. Aceasta e ținta idealului postmodernist. Alain Finkielkraut vorbea de provocarea unui metisaj generalizat 70. Era "noului antropocentrism", eliberată de revelația biblică, este era nomazilor, a tiers-mondiștilor. Există speranța unui neoluminism planetar 71, de astă dată, cu deconstrucția oricărui elitism, cu dispariția noțiunilor de adevăr și de minciună: "Noi trăim în era feelings: nu mai există nici adevăr, nici minciună, nici stereotip, nici noutate, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și Nistru. Nomadismul postmodern, eliberat de orice complexe mesianice naționale, religioase, culturale, pare a fi spațiul paradiziac al globalizării. Dacă universitarii de la București sunt uimiți cât de repede au devenit tinerii basarabeni campioni ai postmodernismului politic și cultural, atunci numeroșii nomazi din țările orientale, care trec fraudulos granițele Occidentului, vor fi fiind supercampioni ai noii mentalități. 3. Postmodernismul e antieuropean? Cum modelul postmodernismului românesc este cel de peste ocean, elitele vor acum o Europă care să semene tot mai mult cu America
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]