536 matches
-
etaj superior, de unde nu se văd pe geam decât antene; tot tata venise să mă ia de la examen, dar nu din stradă, ca toți părinții de candidați, ci chiar de pe coridorul cu sala. În costumul lui de vară, intrase salutând nonșalant în stânga și-n dreapta, trecuse pe la avizier neoprit de nimeni, urcase la etaj tot fără să-l întrebe cineva cu ce treburi bântuia clădirea în care se luaseră niște măsuri speciale de securitate și iată-l pe tatăl meu deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sună Înainte să apuc să mai adaug ceva. ― Ar trebui să mergem, am spus În schimb. ― Du-te tu! Eu am În față o alegere dificilă. ― Deci...l-am invitat pe Adi aici În seara asta. Maria vorbise calm și nonșalant, de parcă ar fi anunțat că avea să plouă. ― Bine, am spus eu. Promit să stau În camera mea și să fiu invizibilă. ― Nu vreau să fii invizibilă. Vreau să stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
rost de o groază de chestii exotice - săpunuri, ciorapi: șampon. Mioara își dorea să fim prietene, dar, fără să știu de ce, aveam o aversiune fizică față de corpul său prea dezvoltat, față de privirea sa blândă și supusă. Senzualitatea sa precoce și nonșalantă mă intriga într-un mod pentru care mă simțeam „spurcată“, cum ar fi zis bunică-mea. Însă acceptam să o primesc pe la mine, înduioșată de plocoanele pe care mi le aducea. Încetasem să mai colecționez junk, preferam acum ambalajele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care-l văzură ieșind de după stâlpul de susținere se gândiră că se găsea acolo de câteva minute, fiindcă abia se uitaseră la el. Se duse nonșalant până în partea din spate a navei și, în picioare în fața marelui tablou de plexiglas, privi pământul. Planeta se întindea, imensă, sub el, o lume încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prea târziu. — Crezusem că aveam să ne întâlnim dimineață, spuse Ekei, după ce-l salută pe Hikoemon, dar în scrisoare ați spus să vin cât mai repede, așa că am sosit imediat. — Îmi prezint scuzele pentru că v-am sculat din pat, răspunse nonșalant Hikoemon. Mâine ar fi fost perfect și-mi pare rău că scrisoarea mea formulată stângaci v-a stricat somnul. Kanbei îl conduse pe Ekei spre un loc izolat, cunoscut în popor ca Nasul Broaștei, iar, de acolo, la casa țărănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alerge pe urmele lui Hideyoshi, porni grăbit pe coridor, să-și avertizeze soția. Cei mai surprinși dintre toți fură bucătarii și slujnicele. Se pomeniseră cu un samurai scund - general, se vedea bine - în armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant în bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau nedumeriți dar, la vederea bastonului auriu de comandă și a săbiei oficiale, se grăbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mod special, de Nobuo, la un banchet. După incidentul din Templul Onjo, Nobuo rămăsese cu convingerea că cei trei erau trădători și complotau cu Hideyoshi. Simplul fapt de a-i vedea îl făcea să-l apuce greața. Nobuo se întreținu nonșalant cu ei și, după ce mâncară, spuse dintr-o dată: — A, Nagato, aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scenă, nu-i așa? Bull se lăsase scos fără zarvă din birourile de la Get Out!. Efectele lui personale - câteva exemplare din Wisdens, niște ziare, o mascotă de pluș, dischete - fuseseră puse grămadă într-o cutie de carton. Reușise să pară nonșalant în fața foștilor colegi, care murmurau: — Al naibii ghinion, John, în timp ce, în secret, îi mulțumeau Dumnezeului angajărilor din ceruri că nu erau ei cei dați afară. Directorul însuși ținuse ușile deschise pentru Bull și vocea sa îl însoțise până ajunsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
altceva, mult mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult. „Aș ieși cu tine, dar e slinoasă și pute”, îi declarase ea nonșalant. Abdulah înnebunise când auzise o asemenea jignire de la o tipă pe care o cunoscuse cu numai două săptămâni în urmă la magazinul de smochine. Cum își permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru el și familia lui începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a condus fără țintă prin parcare, nedorind să mă lase să cobor. Așteptând lângă mașina sa, tânărul șofer al companiei de închiriere ne-a privit cum ne învârtim în jurul lui. - O să fie Renata cu tine? întrebă Catherine. Șiretenia acestei presupuneri nonșalante mă surprinse. - M-am gândit că ar putea să vină - să stăpânesc din nou o mașină s-ar putea să fie mai obositor decât îmi închipui. - Mă uimește că te lasă să conduci aici. - Doar nu ești invidioasă? - Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În ultimul moment, frâna cu toată puterea, luându-și în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel nonșalant și ironic, însă alteori devenea politicos și deferent, confesându-mi-se la nesfârșit în latrinele hotelurilor aeroportului și întrebându-mă dacă Helen ar fi fost dispusă să-i trateze pe soția și pe fiul cel mic al lui Seagrave sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zi, ce necazuri ai?... Sever îi explică întreaga situație și încheie declarând că era hotărât să-și caute dreptatea până-n pânzele albe. Uritescu îl ascultă atent, pufăind dintr-o țigară Kent, pe care și-o aprinse cu un aer foarte nonșalant, de om deprins să-și permită un asemenea lux. Ascultă aici, Severe, vorbi el liniștit, când celălalt sfârși tot ce-avea de spus, părerea mea este că nu ar trebui să te agăți morțiș de serviciul ăla de la radio... Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
partidul și guvernul la școală?... Iar dumitale, tovarășe, continuă vigilentul, întorcându-se cu trupul lui mătăhălos spre tânărul poet, cine ți-a permis să faci aici agitație dușmănoasă?... Poetul se uită o clipă la matahală, apoi catadicsi să spună, ridicând nonșalant din umeri și privindu-i pe studenți, cu aerul că doar lor merita să li se adreseze: Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri din țigara lui și azvârli chiștocul de la câțiva metri într-un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dintotdeauna, oglinzile îi rețineau chipul, oriunde se ducea. Petrecea minute îndelungi în fața lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea și-a cârmit discret capul spre partea stângă, iar eu am aruncat o ocheadă nonșalantă. Randall Cox. Iată-l, de partea cealaltă a încăperii. Aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor, dar nu aveam cum să confund silueta înaltă, cu carură de canotor, buclele roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau din piață după regula strictă a priorității de dreapta. Semănau Însă atât de bine unele cu altele, Încât de la o vreme i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet detașat, își săltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o stinghioară a scaunului din față. Șușotind tot mai nonșalant versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura de ultimele ei olane. Mi-am zis înspăimîntat: "Uite, domnule, la dânșii, ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
către masă. —Fiona, la tine cum stau lucrurile? —Eiiii, asta da întrebare, a exclamat Fiona făcând o ușoară grimasă. De fapt, nu am așa de multe de raportat, decât că Jake aproape c-a omorât-o pe Jessica. Remarca ei nonșalantă a rămas plutind în aer preț de câteva secunde, până când toate au computerizat-o, după care s-a risipit instantaneu la aterizare. —Cuuuuuum? Susan era îngrozită. —Glumești, nu-i așa? Fiona a ridicat din umeri. —Oarecum. În următoarele cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Poate că așa stau lucrurile în fază inițială, dar vine un moment când trebuie să spui „de-ajuns“ și să preiei controlul. Fiindcă dacă n-o faci atunci, n-ai s-o mai faci niciodată. Am înțeles, a replicat Luca nonșalant. Și cum propui să fac chestia asta? Alison se gândise la asta de atât de multe ori, încât avea răspunsul deja pregătit. Nu făcuse decât s-aștepte momentul potrivit ca să-l rostească. —Să presupunem..., a spus ea aplecându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
secundă în capul oaselor. Se înfuriase. —Să nu mai pui niciodată la îndoială iubirea mea pentru Milly. N-aș putea s-o iubesc mai mult decât acum. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? a întrebat-o el nonșalant. —Te iubesc, vreau să mă mărit cu tine, și este natural să vreau să încerc să fac un copil cu tine. Să știi că simțămintele astea ale mele nu sunt deloc ieșite din comun, Nick. De asta au femeile hormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decât câteva secunde ca să pună întrebarea care o rodea. Așa că a lăsat baltă prudența. —Și Paul nu ți-a mai zis nimic de Deborah? a ciripit ea făcându-i lui Jade cu ochiul, în speranța de a da un aer nonșalant acelei probleme teribil de serioase. De pildă, dacă nu cumva ăsta a fost începutul unei relații minunate? Jade a râs nedumerită. Nu-și dăduse seama dacă Julia glumea sau nu. —N-am aflat nimic în sensul ăsta, în schimb știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi fusese copleșită de durere. Fiona și-a dres glasul. — Deci, cât credeți că va mai dura până când ne vom putea face o idee mai clară privind momentul recuperării lui Susan? S-o luăm pas cu pas, a răspuns doctorul nonșalant. Să așteptăm întâi să iasă din comă, după care vom mai vedea, a adăugat el și s-a întors către studenți. Ei, ar cam trebui s-o luăm din loc. Mai avem încă mulți pacienți de văzut. Apoi doctorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mintea la afaceri și mai puțin la problemele personale. Alison se simțea ca un scafandru de mare adâncime, care e pe punctul să-și astupe nările și să sară în apă. Apropo..., a spus ea cu un ton pe cât de nonșalant posibil. Vreau să discut cu tine despre ceva... care e foarte important pentru mine și sper că și pentru tine. — Da? Luca citea prima pagină a ziarului și nu părea să fie prea atent. E vorba de dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona a lăsat pungile pe masă și s-a îndreptat către sufragerie. David stătea într-unul dintre fotoliile din fața șemineului, cu spatele la ea. Când Fiona a intrat în cameră, bărbatul nici nu s-a clintit din loc. —Salut, a zis Fiona nonșalantă uitându-se prin încăpere. Unde e Jessica? David și-a mișcat puțin capul, dar nu s-a întors de tot. —E plecată cu Jake să dea de mâncare la rațe. —Aha! Fiona și-a atârnat geanta de spătarul unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]