529 matches
-
1085, iar în 1091 a făcut același lucru cu moștenirea sa asupra Palermo. Domnia lui Roger în Sicilia a devenit mai absolută decât cea a lui Robert Guiscard în Italia de sud. În același timp, datorită imigrației de longobarzi și normanzi, creștinătatea latină a înlocuit treptat tradiția greco-bizantină din Sicilia. În procesul de înfeudare dintre 1072 și 1092, nu s-au creat mari fiefuri nedivizate. Vasalii, fie că erau normanzi, francezi sau italieni, își datorau beneficiile direct către conte. Nicio răscoală
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la punct o flotă cu scopul de a cuceri Malta. Vasul pe care care afla Roger a ajuns în insulă înaintea celorlalte. La debarcare, puținii apărători pe care normanzii i-au întâlnit s-au retras, astfel încât în ziua următoare Roger a pornit în marș către capitala Mdina. Au început negocieri cu "qadi"-ul local, convenindu-se în final ca onsula să devină tributară față de contele de Sicilia și ca
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
(n. cca. 1015 - d. 17 iulie 1085) a fost un aventurier normand, remarcat în contextul cuceririi de către normanzi a sudului Italiei. Robert s-a născut în familia Hauteville din Normandia și a ajuns duce de Apulia și Calabria între 1057 până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană "Viscardus" iar în franceza veche "Viscart", este adeseori redată
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de Apulia și Calabria între 1057 până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană "Viscardus" iar în franceza veche "Viscart", este adeseori redată cu sensurile de "cel Descurcăreț", "cel Viclean", "cel Hotărât", "Vulpea" sau "Nevăstuica". Între 999 și 1042, normanzii ajunși în sudul Italiei, sosiți inițial ca pelerini, au devenit în principal mercenari servind în slujba Imperiului Bizantin și a diferiților nobili longobarzi din regiune. Primul dintre acești normanzi care au acționat independent a fost Rainulf Drengot, care s-a
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
cel Viclean", "cel Hotărât", "Vulpea" sau "Nevăstuica". Între 999 și 1042, normanzii ajunși în sudul Italiei, sosiți inițial ca pelerini, au devenit în principal mercenari servind în slujba Imperiului Bizantin și a diferiților nobili longobarzi din regiune. Primul dintre acești normanzi care au acționat independent a fost Rainulf Drengot, care s-a stabilit în fortăreața Aversa devenind conte de Aversa și duce de Gaeta. În 1038, au sosit în Italia și primii membri ai familiei Hauteville, Guillaume Braț de Fier și
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
nobil sărac originar din Cotentin, în Normandia. Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Cei doi frați s-au raliat răscialei longobarzilor împotriva controlului bizantin asupra Apuliei. Până în 1040, bizantinii pierduseră deja cea mai mare parte a provinciei. În 1042, Melfi a fost ales drept reședință a normanzilor, iar în septembrie al aceluiași an normanzii și-au ales drept conte pe Guillaume "Braț de Fier", care a fost apoi succedat de frații săi Drogo, cu titlul de "Comes Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans in Apulia and Calabria"), și Umfredo, care
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Robert a părăsit Normandia cu numai 5 călăreți și 30 de pedestrași. După sosirea în Langobardia în 1047, el a devenit căpetenia unei cete de jefuitori rătăcitori. Tot Ana Comnena oferă și o descriere a lui Guiscard: Acest Robert era normand prin naștere, de origini obscure, având un caracter impunător și o fire extrem de ticăloasă; el era un războinic plin de curaj, foarte șiret în a-și spori averea și cu puterea unui mare om; în atingerea scopurilor sale [era] absolut
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
câmpul de luptă. Longobarzii și-au întors armele împotriva vechilor lor aliați, iar papa Leon al IX-lea s-a hotărât să îi alunge pe frații normanzi. Armata papală a fost însă zdrobită în bătălia de la Civitate în 1053 de către normanzi, uniți sub conducerea lui Umfredo. Umfredo a comandat trupele din centru, opunându-se trupelor din Suabia trimise în ajutorul papei. La începutul bătăliei, contele Richard de Aversa (din familia normandă Drengot), aflat la comanda flancului drept, i-a pus pe
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
solicitat lui Guiscard să distrugă două castele ale fratelui mai mic al acestuia, Guillaume, care uzurpa teritoriul lui Gisulf. Papalitatea, aflată în conflict cu Sfântul Imperiu Roman (lupta pentru învestitură) și cu nobilimea din Roma, a decis să recunoască pe normanzi și să și-i asigure pe aceștia ca aliați. Ca urmare, la conciliul de la Melfi din 23 august 1059, Papa Nicolae al II-lea l-a învestit pe Guiscard ca duce de Apulia, Calabria și Sicilia. Guiscard, devenit acum "prin
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic presat de către împăratul Henric al IV-lea, suveranul pontif a fost nevoit să revină la alianța cu normanzii, drept pentru care, la Ceprano (în iunie 1080) el l-a reînvestit pe Guiscard, asigurându-i stăpânirea și asupra părții de sud a Abruzzi, însă rezervându-și Salerno. În aceste condiții, Guiscard a pus bazele unui plan de a ataca
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
1078 și al cărui fiu se logodise cu fiica lui Robert. El s-a îmbarcat cu o armată de 16.000 de oameni, dintre care 1.300 erau cavaleri normanzi, pentru a ataca Imperiul în mai 1081. Până în februarie 1082, normanzii au ocupat Corfu și Durazzo, obținând victoria asupra lui Alexios în (bătălia de la Dyrrachion, din octombrie 1081. Cu toate acestea, el a fost rechemat de către papa Grigore al VII-lea, asediat în Castelul Sant'Angelo de către împăratul Henric al IV
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
să se afle în buni termeni cu Sfântul Scaun și a făcut gestul de a-și părăsi prima soție ca răspuns la modificarea dreptului canonic. Cu toate că papii erau adesea temători față de puterea sa crescândă, ei au preferat mâna forte a normanzilor catolici față de stăpânirea grecilor bizantini. Guiscard a primit învestitura pentru Sicilia din mîinile papei Nicolae al II-lea, care se temea de adversitatea împăratului romano-german față de politica sa reformistă. Guiscard a sprijinit reformele papale, venind în sprijinul lui Grigore al
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din urmă în fața normanzilor, singura stăpânire a sarazinilor din Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost prezent și la asediul asupra acestui oraș. El a fost numit senior de Noto și conte de Siracuza, loc în care a și murit de febră
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
familiei Capuano din Amalfi. El a avut titlul bizantin de "sebastos" atunci când a fost ales ca duce al Republicii Amalfi în 1096, în opoziție cu suzeranitatea normandă. Sub conducerea lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându-l să se ralieze și el cruciadei în Țara Sfântă. În ceea ce îl privește pe
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându-l să se ralieze și el cruciadei în Țara Sfântă. În ceea ce îl privește pe Marin, după obținerea victoriei asupra normanzilor, a întărit sistemul de apărare a orașului și a adăugat trupe de sarazini în număr de 20.000, destinate flotei. De asemenea, a luat măsuri administrative, creând "ordo curialium", o curte a justiției și a recunoscut autonomia și caracterul democratic
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
trupe de sarazini în număr de 20.000, destinate flotei. De asemenea, a luat măsuri administrative, creând "ordo curialium", o curte a justiției și a recunoscut autonomia și caracterul democratic al cetățenilor orașului. Marin a fost până la urmă depus de către normanzi, în alianță cu unii dintre nobilii amalfitani, cândva între 1100 și 1110.
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi către capitala Bizanțului, însă armata trimisă de împăratul Isaac al II-lea Angelos a reușit să îi înfrângă pe normanzi în bătălia de la Dimitrița, pe malurile râului Struma (7 noiembrie 1185). Salonicul a fost imediat abandonat, iar în 1189 Guillaume a încheiat pace cu Isaac, părăsind toate cuceririle din timpul campaniei. Regele Siciliei plănuia acum să convingă armatele cruciate care
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
În timpul cuceririlor din Italia de sud ale normanzilor, Sicilia a fost conferită lui Robert Guiscard (duce de Apulia și Calabria) în 1059 de către papa Nicolae al II-lea. La rândul său, Robert Guiscard a acordat-o cu titlu de comitat fratelui său mai mic, Roger. Dinastia Hauteville, 1071-1130
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
Roger al II-lea (n. 22 decembrie 1095, Mileto - d. 26 februarie 1154) a fost un normand din dinastia Hauteville, devenit rege al Siciliei, fiu al contelui Roger I și succesor al fratelui său mai mare Simon. El și-a început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Apulia și Calabria (1127), apoi
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Apulia și Calabria (1127), apoi rege al Siciliei (1130). Până la moartea sa, petrecută la vârsta de 58 de ani, Roger reușise deja să unească toate cuceririle anterioare ale normanzilor în sudul Italiei într-un regat unic cu o conducere puternic centralizată. Către 999, aventurieri normanzi au sosit în sudul Italiei. Spre anul 1016, ei erau deja implicați în complexa politică locală în care longobarzii se aflau în luptă cu
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
rămas în Sicilia, lăsând neajutorate garnizoanele de pe continent, sub comanda cancelarului Robert de Selby, în timp ce chiar și împăratul bizantin Ioan al II-lea a trimis subsidii lui Lothar. Salerno s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către sud, spre Apulia. Acolo, în iunie 1137, Lothar a asediat și capturat Bari. La San Severino, după campania victorioasă, împăratul și papa laolaltă l-au învestit pe Rainulf de Alife ca duce de
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
lui Roger, Guillaume "cel Rău" și nu au format niciodată o parte integrantă a regatului din sudul Italiei. Cruciada a doua (1147-1148) i-a oferit lui Roger o oportunitate de a reînvia atacurile împotriva Bizanțului, inamicul tradițional din răsărit al normanzilor. De asemenea, i-a acordat ocazia, prin intermediul cardinalului german Theodwin, să lege o corespondență cu Conrad al III-lea al Germaniei în efortul său de a rupe alianța regelui german cu împăratul bizantin Manuel I Comnen. Roger nu a participat
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
1147, amiralul s-a îmbarcat în Otranto cu 70 de galere, pentru a ataca Corfu. Potrivit cronicarului bizantin Niketas Choniates, insula a capitulat grație mitei oferite de George (ca și taxelor ridicate impuse de guvernarea imperială bizantină), primindu-i pe normanzi ca pe niște eliberatori. Lăsând acolo o garnizoană de 1.000 de oameni, George a navigat către Peloponez. El a jefuit Atena și a trecut imediat spre insulele din Marea Egee. Apoi, a devastat coasta de-a lungul Eubeei și al
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
unirea cu Regatul Neapolelui sub Alfonso al V-lea al Aragonului, noul stat a fost cunoscut sub titulatura de Regatul celor Două Sicilii. a fost un stat succesor al comitatului creat în 1071 în contextul cuceririi Italiei de sud de către normanzi. Până în 1282, regatul (numit uneori "regnum Apuliae et Siciliae") acoperea nu numai insula propriu-zisă a Siciliei, ci întregul sud al Italiei, precum și arhipelagul maltez. Insula a fost divizată în trei regiuni: Val di Mazara, Val Demone și Val di Noto
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]