1,758 matches
-
Epper despre fascinația unui asemenea narator, ea răspunde că „doar din perspectiva copilului am fost capabilă să redau toată imoralitatea și cenușiul poveștii (...). Mulți oameni și o parte a massmedia se așteaptă de la carte să-i transpună într-o lume nostalgică a circului. Cine citește însă romanul va observa imediat că acest lucru nu are nimic de-a face cu realitatea”. Din interviul apărut într-o revistă elvețiană reținem că problema autobiograficului presupune, întâi de toate, dubla problemă a libertății și
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
generală. Aceasta împreună cu arta dșumițtale sper vor da o intuire echivalentă unei simple lecturi sau a unei mici conviețuiri. Volumul cuprinde patru cicluri aproape egale ca piese: 1. Ev pur e o poezie de incantație și sonorități, ecou al unui nostalgic ev ancestral. Sunt piese de început. 2. Schimbare la față e poezia destinului în care o neliniște metafizică, o tristețe reținută și un, de asemeni, reținut zbucium, predomină. 3. Fata pe dealuri e poezia dragostei, ceva umanizată, discret exprimată. Chipuri
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
din Capitală. Continuând o respectabilă tradiție a vilegiaturii. Făcând drumul în contra aglomerației, îmi propun, în mici medalioane de vacanță, o revizitare a Bucureștiului din cărți. La 1944, când îi apare, la Editura Universul, Bucureștii Vechiului Regat, George Costescu e deja nostalgic. Cartea lui e un ceaslov frumos, cu poze și caricaturi peste care a trecut pana lui Jiquiditată l. O dare de seamă, din alte cărți, în bună măsură, despre un oraș care nu avea, nici pe departe, confortul deceniului patru
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
e lipsită de o anume ironie. Mari diferențe nu sunt între cele trei părți. Ar fi putut fi, la fel de bine, comasate. Căci, așa cum la începutul cărții nu se simte vreo presiune sau vreo angoasă, nici finalul nu înscenează vreun filon nostalgic. De altfel, capodopera volumului rămâne this is not a photo opportunity (pp. 46 / 49), în care dispunerea în versete ambiguizează până la ultimele consecințe ideea totalității: „în washington square o tipă pictează după peisaj. dacă ai așeza tabloul între kitsch-uri
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
piatra sculptată de către artist și nu avem un câștig mai mare de la cea care conservă un monstru străvechi decât de la cea care ne arată un zeu nou”9. Dacă mai adăugăm și că întreaga lucrare masonică stă sub semnul unei nostalgice căutări a „timpului pierdut”, a acelei umanități edenice care se cere în mod imperativ regăsită și retrăită de constructorii Templului Universal, vom înțelegea poate mai bine și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
pe ceilalți!“ (Dragomir se referea la cei care făcuseră parte din „lotul Noica“ la sfîrșitul anilor ’50.) În orice caz, cartea a luat-o, atras pesemne și de îndrăzneala de a vedea pe copertă cuvîntul (plin, pentru el, de conotații nostalgice) de „fenomenologie“, într-un context cultural oficializat ca „marxist“. Noica m-a anunțat într-o bună zi că vom merge „la Sănduc Dragomir“: „Gabi dragă, este un elev al lui Heidegger, tocmai a ieșit la pensie și vrea să se
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
religiile, nu e normal să nu conțină o sămânță de adevăr. În orice caz, știu ce îmi va lipsi: toate întâmplările vieții. Lupta dintre bine și rău. Care nu cunoaște învingător. Ce piesă de teatru! Da, asta mă va face nostalgică. Dar cine știe, poate că piesa se joacă și dincolo”.
După moarte () [Corola-journal/Journalistic/2994_a_4319]
-
unei lumi ieșite din țîțîni, a cărei evoluție întru progres se intensifica vizibil, în pofida anomiilor conjuncturale. Al doilea motiv, posibil a fi coroborat cu acel "mal du siècle" trăit în serie de spiritele atinse de aripa geniului ilustrează o predispoziție nostalgică, de tip platonician și gnostic, conform căreia temeiul profund, autentic al existenței s-ar afla într-o lume a "vîrstei de aur", iar aspirația inconștientă către conținutul mitului în cauză ar putea fi proba supremă a condiției blestemate pe care
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,// Purtat în rochii leoarcă de lături,/ }i-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, pp. 10-11). Întregul poem este o mică odă închinată inocenței ireversibil pierdute, o întoarcere nostalgică în timp la mirările unei vârste când totul părea posibil, pentru că întreaga viața era încă în față. În toate versurile din acest volum al lui Emil Brumaru bate un vânt de tristețe. Este nostalgia omului care constată că viața sa
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
schimbări inteligente de perspectivă. Odată ce prindem jocul serios al autoarei, nu ne mai surprinde atât de mult translarea celor două elemente, vechi și modern, pe care o realizează. Ritmul sincopat al jazz-ului interbelic împinge ,menuetul lui Pederaski" în literatură, nostalgică sau comică, după caz. O carte care se citește cu delectare și profit intelectual, datorată uneia dintre cele mai oneste și mai pregnante voci ale generației critice intermediare.
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A sosit. Prostia, sora mai mare a sărăciei s-a prostituat la o vârstă fragedă, într-un ocean plin cu venin. Gelu Negrea a clarificat multe aspecte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
rămas doar cu doruri stinse numai odată cu plecarea lor de pe acest Pământ. Generațiile venite după ei s-au obișnuit deja cu noile așezări, cu noile rosturi, iar casele de odinioară, de sub ape, nu mai par a fi decât povești și nostalgice rememorări. Și totuși... La Beliș, pe versantul vestic al masivului Gilău, în bazinul superior al Someșului Cald, citesc într-o astfel de scriere, când undele lacului de acumulare scad, din funduri de ape răsar turla și zidurile vechii biserici de
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
cu acel joc al unui adevăr gratuit, lipsit de instrumentul acțiunii în real, al sancțiunilor și al celorlalte măsuri ce se impun pentru curmarea negativului, pe de altă parte libertatea expresiei însăși se întîmplă să fie manipulată, devenind, în mîini nostalgice, revanșarde ariviste ori numai mercenare, o diversiune. Presa nu e decît o țeavă de eșapament, un mijloc de defulare relativ inofensiv. în loc de-a se delecta cu bancuri, la cozi, cetățeanul României de azi parcurge ziarele și ,în originala lui
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
Gheorghe Grigurcu Valeriu Bârgău aparține, evident, filonului rural al poeziei noastre. Filon foarte bogat, care a cunoscut o neîncetată evoluție, de la barzii nostalgici și revendicativi, care aduceau și un decor etnografic, precum Coșbuc, Goga, Cotruș, G. Rotică, Beniuc, la grandioasa viziune cosmică a lui Blaga, precum o cupolă a întregii noastre poezii naționale, trecînd prin caligrafia eseniană a unui Zaharia Stancu ori blagiană
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un caz particular al poetului damnat, exponent al unei damnări colective. Comunitatea satului se macină ireversibil, inspirîndu-i rapsodului său o nostalgică demonie. Aflat pe un teritoriu ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se înavuțește cu referințe culturale, semn că opoziția sat-oraș poate funcționa, paradoxal, și în maniera unei
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
care ei n-or s-o știe niciodată. Klaus vine să retrăiască acea poveste, nu ficțiunea lor răstălmăcită. O poveste de iubire, veche și străvezie ca o floare presată. O floare de tei. În el trăiește și altcineva decît miliardarul nostalgic sau decît copilul pentru care toate verișoarele sînt la fel. E îndrăgostitul de-un trecut palid și trist, amăgit, mereu, cu partituri. Jucate (și scrise...) de-adevăratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparența, fie-ți dragă - și ție, cititorule
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
să o fac și eu, în cele din urmă am lăsat computerul să intre în casa mea. Sub forma unui laptop primit cadou de la un prieten de departe. și iată cum acum, scriind la acest nou...condei, zâmbesc amuzat și nostalgic la amintirea încrâncenărilor și spaimelor mele din urmă cu nu prea mulți ani. Nu simt că s-a schimbat ceva anume în scrisul meu, așa cum, cândva, speriat din neștiință, credeam că se va întâmpla. Decât doar că am repetat și
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
urzit în rodul sincer al holdelor de-acasă...” Cu volumul Aleargă cu mine (2011), poetul se dorește ancorat în trecut, între tainice miresme de suflet, cu aromă simbolist-tradiționalistă, cu fior bacovian sau pillatian. Și-n această ipostază, preferă postura unui nostalgic trubadur, ținând la piept bătrâna vioară, ca un „violonist al nimănui, / un călător etern și-un pierde-vară”, „pururea absent, / pe strada ta cu felinare-aprinse...” (Eternul repetent) Recunoaștem, de asemenea, implantări ale simbolismului francez, prin valorificarea sentimentelor și emoțiilor (Baudelaire), prin
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
te uiți la Inter. Tot norocul... Tot norocul că Marinei (Dina, n.r.), care, de obicei, își desfășoară activitatea pe sticlă pendulînd axiologic între bine și rău, îi venise rîndul să fie bună. Bună nu atît cu noi, cît cu telespectatorii nostalgici care nu conteneau să reguleze antene colective de bulgari 1, 2 și cultural. Altfel spus, a fost o zi bună de ieșit pe terasa blocului dacă aveai norocul să locuiești în centrul Bucureștiului la căderea serii. Tot norocul că noi
Marina Dina @ Playboy octombrie 2009 [Corola-blog/BlogPost/96482_a_97774]
-
proză de reflecție melancolică, încorporată în povestiri ce vizionează cu uimire panorama vieții obișnuite. Dramele sociale și euforiile senzoriale, echilibrele și dezechilibrele unei provincii tihnite sunt ridicate la rang de evenimente ale întregului univers și derulate în viziunea unui realism nostalgic, feerie a vieții cu inserturi de coșmar, mult atenuat, al timpului devorator. Romanul începe cu visul premonitoriu al unei mame despre fiul său și totul se derulează apoi ca într-un vis al nu se știe cui despre o realitate
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
în primele cărți (schițe, povestiri sau microromane) Sorin Titel e proiectiv, abstract, oniric pe alocuri, experimental - adică, în general vorbind, evazionist, neimplicat în actualitate și nici în propria biografie decât tangențial, în romanele maturității, de la țara îndepărtată încoace, scriitorul e nostalgic, retrospectiv, concret în evocările prin intermediul povestirilor, realist, în bună măsură regionalist în recuperarea ținutului bănățean. Primul Sorin Titel e predominant vizual, autor de scenarii cinematografice, pe când al doilea Sorin Titel e predominant auditiv, un foarte bun povestitor, posibil autor de
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
că perspectiva socială a prozei lui Sorin Titel se deschide promițător spre ultimele romane. De asemenea, pactul autobiografic și regionalist (evocarea originilor familiei și reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei și utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. În Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, rămas neterminat, scriitorul chiar tinde să fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat în primele cărți (confesiunea, mărturia autorului despre sine și despre creație) se răzbună, iese la suprafață în ultimele. Povestirile și romanele scurte din anii ´60
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
lumea copilăriei Mașei totul avea sens, viața era clădită în jurul valorilor tradiționale deprinse din învățăturile Sfintei Scripturi și din poveștile încărcate de pilde, dar și de viață spuse de tatăl său. Reamintirea zilelor senine ale copilăriei dobîndește sensul unei priviri nostalgice, dureroase spre un paradis definitiv pierdut. Oamenii care luminau acel univers au dispărut, iar de respectivul mod de viață s-a ales praful: , Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, în care timpul curgea tumultos, amestecînd de-a valma
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
etichetarea Herthei Pătrășcanu (soția lui Lucrețiu) drept prostituată de lux și, în fine, indulgența surprinzătoare față de Nae Ionescu, pe care îl avusese patru ani profesor la liceul de la Mînăstirea Dealu, profesor pe care îl evocă în lumini de-a dreptul nostalgice. În rest, pana surescitată a diaristului face ca volumul să fie pătruns de o atmosferă grea, de promiscuitate generală, viața bucureșteană aducînd cu o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
cei patru povestitori, cititorul fiind lăsat să-și proiecteze propriul fundal textual, coeziunea romanului nu este în pericol, fiind asigurată de elementele compoziționale. Ceea ce atrage atenția încă de la început este polisemia, păstrată și în română, a adjectivului din titlu. Tonul nostalgic al fiecărui narator legitimează interpretarea primă: romanul este evocarea cu variațiuni a unei epoci și a unei vîrste apuse, recuperabile doar prin povestire. Însă, la fel de bine, se pot găsi argumente în text și pentru cealaltă decodare - mai pragmatică, tristețea trădînd
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]