586 matches
-
să mă plâng. Chiar dacă Zach fusese rece cu mine toată seara, încă eram nebună după el. Apoi am început să mă gândesc cum ar fi, teoretic, să fii logodită cu cineva mai sufletist, dar mai puțin atrăgător, ca regizorul ăla nostim. Bineînțeles, imediat mi-am alungat din minte gândul ăsta, așa că rămâne un simplu gând care chiar nu contează. Ν — Iâh! Un regizor? Îți bați joc de mine? E mult, mult prea creativ pentru mine. Reacția lui Julie, când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e doar o sugestie, dar poate ar trebui să te gândești și la alte posibilități. Vreau să spun, ar putea să-ți scape oameni cu adevărat interesanți, am sfătuit-o. Iar tipul ăsta pe care vreau să-l cunoști e nostim și dulce. Vreau să spun, dacă nu aveam un PS, cred că l-aș fi vrut pe el drept PS. Evident, asta era o minciună sfruntată - în ciuda celor întâmplate, eram înnebunită după Zach. Nu încercam decât să-i lărgesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai întâi cu Zach. —Nu-mi place chiar așa, Julie, doar mi-e simpatic. Vreau să spun că, dacă n-aș fi fost logodită - iar eu sunt logodită -, Charlie e genul de bărbat care mi-ar plăcea. E-atât de nostim și adorabil. O să te așez lângă el la petrecerea de logodnă. —E drăguț? —Daphne spune că-i incredibil de drăguț. —Ei bine, dar tu ce zici? Nu știu, i-am răspuns. Sincer, nu aveam nici cea mai mică idee dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spun ceva. Ascultătoare, mi-am aruncat pe umeri blana absolut mortală de șinșila pe care o împrumutasem de mai bine de un an de la Valentino. Zach se așeză pe canapea. Odată, demult, haina de blană i s-ar fi părut nostimă. În seara aceasta de-abia mi-a aruncat o privire. Mă băga în boale. Pot să mă uit la DVD cu tine? mă întrebă. Dumnezeule, era deconcertant. Eu credeam că s-a-ntâmplat ceva grav, iar el nu voia decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
el. Nici măcar nu-l cunosc. Uite, aici e prezentarea filmului, îmi zise Jazz. M-am uitat pe bucata de hârtie pe care mi-a dat-o. Scria: Jurnalul Comedie Scrisă și regizată de Charlie Dunlain Charlie? Charlie nu făcea filme nostime, de succes. Făcea filme deprimante, intelectuale, cu buget redus, la care nu se uita nimeni. Îmi era de ajuns că fusesem trezită din morți de un regizor fără viitor, darămite de copilul răsfățat al festivalului de la Cannes. —Jazz, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prea târziu să mai dea înapoi. Hai că te ajut, i-am zis, deși nu prea aveam mult timp liber. Mai aveam de finisat la articolul despre Jazz. Am auzit de tipul acesta, noul decorator de la TriBeCa. O să facă ceva nostim și nebunesc, de-o să-i lase paf pe toți. Să-l sun? —Bine. Poți să-l aduci într-o oră? Ν Înainte să-l pot contacta pe Barclay Braithwaite, tânărul specialist în decorațiuni interioare, venit tocmai din Alabama (toți organizatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dezamăgită. Poate, la urma urmei, nu eram Julia Roberts, ci doar moi... Nu mai fi atât de distrusă! Ești adorabilă chiar și când mă scoți din minți. Te scot din minți? Da, dar nu ca celelalte fete din New York. Ești nostimă și nici măcar nu știi că ești nostimă. E drăguț. Adesea mă gândesc că te-ai născut special pentru mine, spuse Charlie, sărutându-mă pe buze. Jur că nu exagerez, dar sărutul a fost până peste poate. Serios, a fost sărutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julia Roberts, ci doar moi... Nu mai fi atât de distrusă! Ești adorabilă chiar și când mă scoți din minți. Te scot din minți? Da, dar nu ca celelalte fete din New York. Ești nostimă și nici măcar nu știi că ești nostimă. E drăguț. Adesea mă gândesc că te-ai născut special pentru mine, spuse Charlie, sărutându-mă pe buze. Jur că nu exagerez, dar sărutul a fost până peste poate. Serios, a fost sărutul săruturilor, sărutul care te face să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aleile codrului s-au priceput a fi foarte drăguți... Ce mai vrem? Iar în timpul acesta, Profesorul s-a dedicat științei... Făcu cu ochiul către un tânăr, care, totdeauna, lansa niște glume atât de reușite și niște quiproquo-uri atât de nostime, încât devenise liderul spiritual al băieților și al fetelor din autocarul Marii Companii Turistice. Fata făcu iar cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcu sete, măi Suflețel? îi aruncă Mâțu în treacăt. Măcar ai după ce? Cam subțire...dar ce să faci? Ridică din umeri, zâmbind timid: Asta e. Poate mâine va fi mai bine. Cu ochii nevinovați, tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond cârlionțat, pare mai degrabă un înger la Poarta Raiului, în nici într-un caz soldat. Un băiat bun, vesel și foarte mărinimos, poreclit "Suflețel". Mic și firav, vestonul uniformei face cute mari în jurul centurii, iar pantalonii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zbanghie... și în loc de vița de vie clasică acoperind sexul,... un strugure, dom^le, un ciorchine negru cam două-trei kile, un Hamburg frumos care astupa locul unde de obicei arată bărbăția... Era un tablou splendid. Chestia cu muzicuța era o idee nostimă. Simbolul artei kitsch în plină virilitate. Nu e mai interesant decât o bestială împreunare?... Ce zici?... - O fi, am zis; dar F. alta voia. - Vezi, spuse, totdeauna iese altceva...
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
spre distrarea preocupațiunilor d-lui Sim. Mihălescu. N-am mai cita acest argument daca n-ar fi atât de hazliu. Iată dar un milionar plîngîndu-se de {EminescuOpX 225} câteva sute de ruble cheltuite pe vinuri și pe lumânări. Tare-i nostimă și cu duh și strașnice vorbe dau din "Cobză". Repetăm încă o dată, că suspendarea imediată din funcțiune a d-lui Sim. Mihălescu e unicul mijloc pentru a abate bănuiala publică de pe clina pe care a apucat, căci ea merge cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iresponsabilă față de buzele guvernantei mele, o țigancă veselă și-apetisantă: erau călduțe și miroseau bine, a nu mai știu ce. Le-am ciupit și le-am sărutat atâta, până m-am ales la patru ani cu-o mononucleoză. Boala părea nostimă, mă îngălbenisem și umpleam oala de noapte cu un lichid roșu, ca Bem-Bem-ul. Febra mă răsfăța ușurel. Sigur că nu puteam privi înăuntru, să-mi văd ficatul acoperit cu plăci negre și fărâmicioase: n-aș mai fi râs atâta. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poți distinge plăcerea de durere și desenul minții de carnea realității. Părea un vis curat și bălos, o fantasmă cuprinsă într-un algoritm care-ar fi explicat totul, pe înțelesul cerșetorilor de la Universitate și-al matematicii lui Mihnea. Iar partea nostimă venea din faptul că nu știai nici ce cauți, nici de unde să pornești. Te îmbărbătai doar cu gândul că soluția se-află chiar sub nasul tău, ca atunci când vrei să te miști în timpul unui cutremur și îți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Să nu-l deconspire.“ „Observ că ești în temă...“ „Mă, du-te-n chiloți! Vezi că se răsucește bunică-tu-n mormânt. Apropo, de ce-l urmărea Securitatea pe tipul ăsta al tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând circuite și detonând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al ideilor altora, decât o persoană care-și e sieși stăpână, manifestându-se ca un om „devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împăca și mulțumi cu lucruri și mijloace, cărora, s-ar părea, un om cumsecade și subțire nici n-ar fi trebuit măcar să le admită existența. Într-adevăr, dacă, de pildă, Nastasia Filippovna ar fi dat din senin dovadă de o nostimă și grațioasă ignoranță, cum ar fi, de pildă, faptul că țărăncile nu pot purta lenjerie din batist de care poartă ea, se pare că Afanasi Ivanovici ar fi fost foarte satisfăcut de asta. Spre asemenea rezultate înclinase inițial întreaga educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țăranilor care se duceau la târg, și care credeau că se află într-o escapadă amoroasă. Se simte total întinerită în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu“. Privind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Ziua Independenței, și puțin Godzilla, Războiul lumilor, King Kong, având în plus multe locuri comune din filmele SF, de acțiune, „de tineret“ etc. Filmul coprodus de Steven Spielberg n-are metafizica lui Spielberg, dar are în rest de toate: poante nostime, mașini „supertari“, „gagici mișto“, avioane de luptă de ultimă generație, dar și un soi de inocență care nu vine numai din felul în care se apropie de mașină căutându-i sufletul de tinichea și sinapsa afectivă cu omul, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cu ce fel de oameni avem de-a face. Atenție, ni se descrie contextul, ni se spune cum arată trăsura, ni se dau o mulțime de detalii minuscule care fac trimitere la erou, ba chiar aflăm o mulțime de lucruri nostime despre vizitiul Selifan și lacheul Petrușka. Asistăm, încă de la prima pagină, la o discuție shakespeareană de tipul „a fi sau a nu fi“, legată de roata de la brișca eroului: „Ce crezi: la o adică, ar ajunge roata asta la Moscova
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
James realizată de Lubbock, ca rezumat și scenă (Lubbock, 1921). Pe scurt, cadența este accelerată printr-o comprimare textuală a unei anumite perioade a istoriei într-o formulare relativ scurtă a trăsăturilor sale esențiale. Rimmon-Kenan (1983:53) citează un exemplu nostim de rezumat nabokovian, un joc de prim-plan cu așteptările noastre convenționale legate atît de durata romanului cît și de ceea ce Barthes numește catalizatori (sateliți), indicii și informatori: A fost odată ca niciodată un bărbat pe nume Albinus care trăia
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de partid și de stat, extinderea schimburilor de experiență în diferite domenii de activitate, lărgirea și diversificarea legăturilor între instituțiile și organizațiile din cele două țări, precum și colaborarea pe plan internațional"101. Ca fapt divers, doresc să menționez o întâmplare "nostimă" din timpul vizitei la București, la 26-30 mai 1972, a delegației guvernamentale cubaneze conduse de Fidel Castro Ruz, care a demonstrat relațiile apropiate dintre membrii delegației cubaneze. Unul dintre însoțitorii români a fost martorul întâmplării care a avut loc într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
zahăr, rezultând o băutură delicioasă și înviorătoare. Muzica indiană te însoțește pretutindeni, cântată de renumitul cântăreț Ravi Shankar la instrumentul indian renumit din vechime, numit sitarul cu 6-7 coarde; același instrument este întâlnit la orice pas și în Pakistan. Partea nostimă a călătoriei la Mumbay și Calcutta și masa la un restaurant de specialitate a constat în efectul pe care puiul și curry l-au avut asupra ministrului nostru, care a simțit, la un moment dat, după ce a consumat o porție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu bucluc Cine nu a comandat în viața lui un taxi sau nu a oprit unul pe stradă când se grăbea să ajungă mai repede sau în condiții mai comode la destinație? Oare gestul ca atare poate etala o parte nostimă care ar merita o atenție deosebită? Mă îndoiesc, fiindcă gestul acesta nu reflectă altceva decât o acțiune obișnuită ce se practică din când în când în viața de toate zilele. În rândurile ce urmează doresc să relatez două întâmplări cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a terminat cuvîntul. Îl aplaudăm. Bătrînul se ridică vioi, se îndreaptă spre vorbitor, îi ia mîna, i-o strînge, îl bate pe spate, îl mîngîie pe creștet, pe chelie. Domnul ex-prim-ministru nădușește, scoate batista și-și freacă exasperat chelia. După nostimul incident, în sfîrșit, se pornește armata de chelneri. Bătrînul pleacă puțin capul și spre uimirea noastră își pune cu mare dexteritate proteza. Pișicher, ne zîmbește, pune o mînă pe mîna doamnei ministru și cu un deget îi saltă sînul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]