2,642 matches
-
este o combinație de memorialistică și jurnal. Cea mai mare parte a cărții reproduce textul volumului Amintiri și portrete literare, la care autorul adaugă câteva texte inedite și un eșantion de 60 de pagini dintr-un jurnal, a cărui primă notație este din 3 ianuarie 1992. Textele de evocare din prima secțiune sunt, în cea mai mare parte, exerciții de admirație, dar și mostre de chibzuită judecată asupra faptelor unor oameni, într-o perioadă foarte complicată a istoriei. Astăzi totul se
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
convențională și scrisă fără convingere, de banalitatea peisajelor, mai ales a celor nocturne, de didacticismul lecțiilor de istorie administrate de poet. Veritabila sa vocație se afla în altă parte. Denigratorul consecvent al lui Alexandrescu, Heliade, are o singură (una singură!) notație relativ favorabilă dușmanului său, notație ce sugerează că vocația hulitului "ingrat" era poezia de idei, adică acea poezie pe care vechile tratate de retorică o numeau "didactică": Alexandrescu rămîne unul dintre puținii poeți români ce au scris o astfel de
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
de banalitatea peisajelor, mai ales a celor nocturne, de didacticismul lecțiilor de istorie administrate de poet. Veritabila sa vocație se afla în altă parte. Denigratorul consecvent al lui Alexandrescu, Heliade, are o singură (una singură!) notație relativ favorabilă dușmanului său, notație ce sugerează că vocația hulitului "ingrat" era poezia de idei, adică acea poezie pe care vechile tratate de retorică o numeau "didactică": Alexandrescu rămîne unul dintre puținii poeți români ce au scris o astfel de poezie. Faptul că el continuă
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
rafinare, frazele încărcate de poezie ale memorialisticii acesteia septentrionale nu depun, în ciuda unui anumit fundal suprarealist, mărturie asupra vreunor exerciții de spontaneitate. Arareori consecutive, zilele trecute în pagini de Gabriela Melinescu sunt, în mod neîndoielnic, decupaje dintr-un calendar de notații sensibil mai consistent. Ca să nu mai spun că, iată, însemnările corespunzătoare perioadei cuprinse între 1997 și 2002 apar abia acum, după ce-au fost parcurse - e de presupus - toate etapele unor drastice remanieri stilistice. Faptele sunt clare, iar ceea ce scriu
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
ne-o dovedește, de pildă, Russell, care încredințat că Cercetările sînt simple colecții de observații comune, fără relevanță speculativă, le-a etichetat drept niște exerciții gratuite care fac din lenea mentală o virtute. Oricum, dacă trecem peste controversele privind adîncimea notațiilor din Cercetări, Mircea Flonta ține să ne împărtășească o certitudine amară: că genul de gînditor pe care l-a reprezentat Wittgenstein nu a avut urmași. Așadar, avem de-a face cu un filozof a cărui posteritate nu cuprinde continuatori. E
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
peremptorii asupra suferinței, comune celor ce încă n-au cunoscut adevărata suferință, expresii ale stării de așteptare a ceva inefabil ce trebuie să vină etc. Totuși, toate acestea sunt mai curând reziduuri ale unei vârste depășite. La 21 de ani, notațiile Marianei Șora atestă o rapidă maturizare și iau distanță față de genul romanțios, patetic-clamoros. E perceptibil acest spor de calitate îndeosebi în acele notații unde, fără a se angaja într-o direcție sau alta, ea își exprimă opinia și adoptă o
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
vină etc. Totuși, toate acestea sunt mai curând reziduuri ale unei vârste depășite. La 21 de ani, notațiile Marianei Șora atestă o rapidă maturizare și iau distanță față de genul romanțios, patetic-clamoros. E perceptibil acest spor de calitate îndeosebi în acele notații unde, fără a se angaja într-o direcție sau alta, ea își exprimă opinia și adoptă o atitudine principial corectă, căreia, cum se va vedea din jurnalul de senectute, îi va rămâne fidelă toată viața. In anii '39-'40, bunăoară
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
a scrie - fără subiect precis și fără muncă ordonată, tendința spre introspecție, tăierea firului în patru, orgoliul intelectual, aceeași bucurie exaltată văzând strălucirea soarelui, visul dragostei totale- care să fie prietenie, înțelegere pe multe planuri, tandrețe și acord în senzualitate." Notația datează din decembrie 1991, când Mariana Șora avea 74 de ani, și se referă, evident, la vremea când scrisul ei se remarca printr-o „voinicie caldă", cum inspirat l-a caracterizat doamna Lia Ghimpu, îngrijitoarea ediției și semnatara postfeței. Dar
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
aparține, alături de Emil Brumaru și Petre Stoica, unei triplete de aur a lirismului nostru contemporan. Dacă Brumaru cultivă un angelism ironic prin saturație stilistică iar Stoica un provincialism tematic ca o formă de ironie obiectivată, Genaru propune un jurnal în notațiile căruia ironia constă în detașare morală. Voiajor pe valul fluxului temporal, turist pe traseul clipelor în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă, poetul își recomandă devenirea cu o elegantă aplicație. Frecvent precizate ca atare, timpul
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
disimulare am discutat pe larg. Am examinat concepția narativă a lui N.Breban. Nu m-am ocupat atunci de primele romane (Francisca și În absența stăpânilor). Încerc să umplu aici un gol în trasarea unei evoluții. În acest scop folosesc notații din anii trecuți, care-și mențin, actualitatea. Cine vrea să ghicească adevărata lor înfățișare de "posedați" ai Forței trebuie să aștepte deci zvîcnetul de autoritate. Nu ne lasă însă autorul să anticipăm dezvăluirile? Nu găsim și în perioada mutei și
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
categoric: Avem un titlu, un act de nominalizare. În opinia mea, nu-i vorba de o efuziune, ci de un proiect de scriitură în toată puterea cuvântului". La rându-i, Maurice Nadeau, directorul de la Quinzaine littéraire, ține să nuanțeze lucrurile: "Notația nu este încă o scriitură. Am putea doar să ne imaginăm ce ar fi putut deveni șacest jurnalț". Și unii și alții îl consideră mai degrabă un fel de scriere-palimpsest: nu atât o "ciornă" a Camerei luminoase, cât arhiva unei
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
multele ei talente, a pus libertatea și flexibilitatea mai presus de bunurile materiale și de "opera așezată", dragostea pentru clipă, aventură, experiență și călătorii mai presus de o carieră academică sau scriitoricească (în sensul obișnuit al cuvântului). Nu înseamnă că notațiile curg la întâmplare - încă din primele lecturi se vede interesul pentru modul de a scrie jurnal: "Gide tânăr descoperă lumea și se descoperă pe sine, deci mare prospețime a intuiției, notație foarte vie... Gide bătrân, perfecție, mai puțină spontaneitate, se
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
scriitoricească (în sensul obișnuit al cuvântului). Nu înseamnă că notațiile curg la întâmplare - încă din primele lecturi se vede interesul pentru modul de a scrie jurnal: "Gide tânăr descoperă lumea și se descoperă pe sine, deci mare prospețime a intuiției, notație foarte vie... Gide bătrân, perfecție, mai puțină spontaneitate, se simte că știe că-și va publica jurnalul. Mă încurajează infinit să-i constat tulburarea, nesiguranța, tatonările, toate combătute cu voință și disciplină...ť (21 octombrie 1939). Crescută în multiculturalul spirit
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
a cărui diagramă o constituie o alternanță de secvențe ale elanului și decepției, un balans între cei doi factori ai vieții umorale, înfățișat ca atare, fără a se alcătui un rechizitoriu împotriva realului resimțit ca advers, ci cu mijloacele unor notații spontane. Transcrierea stărilor afective dobîndește condiția unei identificări, meditația, de-o convingătoare simplitate, își vădește mai totdeauna prospețimea. Avîntul meditabund e coroborat de dezamăgirea la rîndu-i analitică și invers: "Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
vicioși" (ibidem). Dar cum se vede Mircea Petean pe sine? Cum își reflectă figura în textul emis? Chipul d-sale apare sub pavăza unei poze neoromantice, cu procente egale între asumarea vechimii organice și a unei fantezii contemporane pentru care notația "plată" e o manieră a libertății. Autopersiflarea elegiacă ni-l prezintă în postura unui iluzionist confruntat cu "proza" satului actual, străbătut în același timp de autovehicule și de care bătrînești, beneficiar al unui "cămin cultural": "îmbrăcat în veșmintele colorate ale
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
scris foarte greu. Era muzician performer. Trăia cântând. Trăia din ce cânta. A fost apreciat prioritar ca violonist. Apoi, scriitura lucrărilor enesciene este extrem de densă, de complexă, abundă în indicații multiple. Există măsuri în care poți găsi peste 20 de notații. Sonata a 2-a de violoncel și pian i-a fost dedicată lui Casals, bunul său prieten. Acesta nu a reușit să o cânte niciodată! I-a fost teribil de dificil să intre, "să sape", în densitatea indicațiilor partiturii. Este
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
și gând". "În Iubind în taină, I Violet (2001), carte prin care poeta își celebra cincantenarul, sângele (ca vehicul al pasiunii) e puntea între Paradis și Infern, un elixir sacru prin care îndrăgostiții se cuminecă vampiric cu foc". Dincolo de aceste notații temerare prin care eul hiperemic sparge platoșa pudorii, temperamentul torid se exprimă prin ricoșeu, prin viziuni cosmogonice ample ce sugerează erotismul universal, ai cărui actanți sunt principiul masculin și cel feminin". Versurile ce urmează (o mostră: "marea/ la picioarele mele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
unui joc de-a literatura evident inteligent, dar mort, mort ca o pisică neagră în mjlocul unei autostrăzi. Vreau, așadar, povești bine scrise. Nu contează subiectul: poate fi o narațiune de dragoste, o cronică istorică, un roman-eseu, o proză de "notație intimistă". Mă interesează doar ca story-ul să fie bine articulat, fraza expresivă și adevărul revelat să nu-mi dea impresia unei "lipituri" artificiale, născute din simțul estetic sau parti-pris-ul ideologic al autorului. Ar rezulta, din descrierea de mai sus, că
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
și cu o expresie fulgurantă) devoalează condiția poetului, legată indisociabil de cea a artei sale. Ale-gându-și cu infinită grijă termenii lirici, autorul reflectează constant asupra capacității lor de iradiere semantică. Visează la "poemul dintr-un singur cuvânt", revine frecvent asupra notațiilor mai vechi, corectând sau nuanțând cele deja spuse. Vrea să scrie "cu concepte senzitive/ deci cu lucrurile/ în starea lor cea mai pură". Din această perspectivă, poemul perfect apare ca un "obiect spiritual", o "monadă senzitivă", una dintre materiile pe
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
sale. Traducătorul lui Shakespeare, Conrad, Blake, Whitman sau Tagore, omul care adaptează pentru teatru Procesul lui Kafka e un mare cititor cosmopolit, desigur, dar întrecut la acest capitol de o figură altminteri minoră că Valery Larbaud. E de crezut ca notațiile dure ale călătorului nu l-au făcut niciodată popular în Bulgaria și mai ales Turcia, țara pentru care nutrește aversiune și dezgust ("poporul e urît: drojdia lăsată de civilizații"). Din punct de vedere fizic, pentru Gîde pare a exista o
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
de vedere comun și popular, cel al boiernașului care se identifică cu aspirațiile marelui public. Ca și la Ghica, sensul primordial documentar al scrierii nu este niciodată scăpat din vedere; distanțarea de prezent creează, în viziunea autorului, spațiul primordial al notației. Cînd evocă Moldova din prima jumătate a secolului, Sion își ia anumite precauții: "Boierii și cocoanele noastre vechi aveau niște datine și deprinderi cari astăzi s-ar părea ridicole, dar pe atunci erau foarte comune. Între asemine obiceiuri era și
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
între cei doi rămîne indiscutabilă, tipologia lor creatoare este comună - mari poeți, mari prozatori, dramaturgi interesanți, jurnaliști de vocație. Macedonski a înceercat să construiască și o teorie literară proprie pentru a explica publicului literatura pe care el însuși o scria. Notațiile eminesciene risipite pe marginea cărților, glosele dezordonate ale lui Eminescu despre fenomenul literar vor fi mereu infinit mai interesante decît articolele literare ale lui Macedonski; ambițiile de teoretician ale acestuia nu erau susținute de o cultură corespunzătoare, așa că manevrarea abstracțiunilor
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
el. Oferind-o spre publicare Editurii Schocken din Berlin, antologatorul scria că a renunțat deliberat la note și lămuriri bio-bibliografice, "pentru a lăsa efectul integral în seamă expresiei poetice". Ulterior însă, pe alte variante ale manuscrisului rămas nepublicat au apărut notații în germană sau română privind biografiile și opera. Poeții selectați scriau toți, în acea perioadă, numai în germană (Kubi Wohl fiind singurul care publicase și în idiș). Diferitele variante ale selecției, dosarele și comentariile pe marginea manuscriselor sunt descrise și
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
arătându-se, rând pe rând, natura degradării și categoria de teren degradat, etajul fitoclimatic, forma de teren degradat, altitudinea, panta, expoziția, tipul de sol, profunzimea și textura solului, gradul de înierbare, roca subiacentă, iar caracterizarea se va realiza cu ajutorul notațiilor prezentate, stabilind pentru fiecare unitate stațională câte o formulă stațională, formată din trei litere mari și o cifră referitoare la criteriile metodei, care arată specificul ecologic și potențialul productiv al terenului respectiv. Unitățile staționale se încadrează în tipuri staționale, în
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
-se, rând pe rând, natura degradării și categoria de teren degradat, etajul fitoclimatic, forma de teren degradat, altitudinea, panta, expoziția, tipul de sol, profunzimea și textura solului, gradul de înierbare, roca subiacentă ș.a, iar caracterizarea se va realiza cu ajutorul notațiilor prezentate, stabilind pentru fiecare unitate stațională câte o formulă stațională, formată din trei litere mari și o cifră referitoare la criteriile metodei, care arată specificul ecologic și potențialul productiv al terenului respectiv. Unitățile staționale se încadrează în tipuri staționale, în
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]