1,329 matches
-
japoneze”, lui Ovid Densusianu i se neagă calitatea de poet, acesta rămânând „un filolog sârguincios și cu scrupule științifice”. Sunt însă apreciate broșurile Izvorul vieții și Lupii ale lui Pavel Crușevanu („român basarabean de limbă rusă”) în traducerea lui Alexis Nour, care „deocamdată e poate singurul care să mai subțieze ignoranța noastră în literatura poloneză, ucraineană și chiar rusească”. A.-M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288221_a_289550]
-
a unor personaje malefice. De aceea, el le refuză accesul în lumea bestiarului moralizator, care este oglinda perfecțiunii divine. VII. BESTIARUL Motto: Vouă, celor din zodii, pecetii și herburi, fiarelor nepăscătoare de ierburi, nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour, nearse de soare: Pajură, Bour, cu schiptru și tiară, mă rog să vă iviți! Pre voi, fiare heralde: alde Pardosu', alde Irog-inorogu', vă rog să vă iviți! Fiarelor de bună sau de rea priință cari pe vânătoriul ăl de-o să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
afară și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea!» Și vremea se îndrepta 8după râsul meu... Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei...” Ea „știa a faci multe și mari minunății: alunga nourii cei negri de deasupra satului”, „abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușii: închega apa numai cu două picioare de vacă; ... bătea pământul sau păretele sau vrun lemn” când odorul i se „pălea la cap, la
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Sonata umbrelor este centrată pe o problematică aproape uzată încă de atunci: soarta artistului de geniu într-o societate puțin dispusă ori inaptă să-l înțeleagă și să-l prețuiască. Autorul se pricepe să-și însuflețească personajele, compozitorul orb Ivan Nour, soția acestuia, Elena, șovăitoare, nedreaptă, și îmbogățitul de război Traian Pandrea, necinstit, abuziv. Dialogurile, vii, incitante în mare măsură, însă lipsite de un gram de umor, succesiunea aptă pentru scenă a evenimentelor explică suficient interesul oamenilor de teatru pentru acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
De la Suceava: Traian și Vasile Coriciuc, Marcel Cazacu... De la Tulcea: Constantin Iorgulescu, Vanghele, Stamu, Gândea... De la Brașov: Neagu, Luca Călvărăsan, Roșca... De la Focșani: Bandrabur... De la Sighet: Nistor Man, Radu Costian, Ștefan Deac, Dunca, Codrea, Bogdan... De la București: Aurel Obreja, Mihai Nour, Gheorghe Gorunescu, Negoiță... De la Călărași și Slobozia: Nicu Bardac, Vasile Ichim... De la Târgu Mureș: frații Pop, Florian și Lucian... De la Făgăraș: Țepiu, Pârvu, Nițu, Comșulea... De la Bacău: Dan Staicu, Dragomir... De la Craiova, Slatina, Constanța, Ploiești și Timișoara și din toată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Constantin Lupoaie, Dumitru Neagu, Septimiu Râmboiu, Aurel Obreja, Ion Rațiu, Constantin Iorgulescu, Nistor Man, Ion Fulea, Nicolae Bardac, Constantin Voloșniuc, Constantin Bandrabur, Gheorghe Dipșe, Vanghele D. Vanghele, Ilie Popa, Octavian Balaban, Dumitru Daina, Vasile Popescu, Traian Coriciuc, Vasile Coriciuc, Mihai Nour, Victor Encea, Constantin Negoiță, Dumitru Stamu, Dumitru Străchinaru, Virgil Maxim. Deși fusese cu noi tot timpul la izolare, Daniel Roman, Nilă, cum îi ziceau colegii, a fost reținut la Târgșor pentru că dosarul nu i s-a găsit. N-am aflat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îl detestau pentru atitudinea slugarnică pe care o avusese față de Antonescu și rege. Nici unul dintre ei nu stătea de vorbă cu dânsul. Dar având peste 60 de ani, bolnav, copiii îl ajutau, mai ales cei care dormeau lângă dânsul: Stamu, Nour, Vanghele. Într-o zi a început să le povestească întâmplări din viața de militar, aventuri galante, cuceriri făcute în timpul cât fusese în Transnistria. S-a referit și la lagărul de legionari de la Moghilev, unde fusese deportat Titi Stoica în 1942
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă refac? Ce v-ar trebui, domnule general, a întrebat micuțul Stamu. O friptură de vițel în sânge, un păhăruț de Cotnari și o fetiță de 16 ani, râdea zgomotos domnul general. Copiii s-au uitat unii la alții iar Nour i-a răspuns: Vă compătimesc, domnule general. Nu credeți că v-ar trebui mai degrabă o rugăciune de pocăință pentru aceste gânduri necuviincioase? Generalul Iliescu, ca și alții de teapa lui, considerau că în viață îți poți permite orice îți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
arată disponibilitatea față de resursele mitice și magice ale cântecului vechi, ludicul și fantezia lingvistică lucrând în sensul folclorului magic, cu infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia, cultivată cu predilecție în multe dintre versurile de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse combinatorii. Simpleroze (1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie și, nici măcar abureală de vânt... Miriștile și imașul, cât bate ochiul e ars de soare. Zăpușeala era mare, nici o fărâmă de nour, cerul parcă blestemat, rămânea gol și uscat, și după asfințitul soarelui. „... Oari cât’ a mai țâni săcita aiasta.. ?!”, se întrebau cu îngrijorarea întipărită pe chip, oamenii ogoarelor... Dar, tot trăgeau nădejde, măcar într-o bură de ploaie... o bură măcar
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu duceam lipsă de nimic. Era un om cu judecată, un om chibzuit, nu risipea nici un leu. Toți banii erau aduși acasă și destinați familiei. Se părea că era liniște și pace. Dar, din nefericire, ambele erau doar aparențe înșelătoare. Nourii amenințători ai războiului se profilau la orizont. Începea cea mai mare conflagrație mondială din secolul al XX-lea. Apocalipsa nazistă și comunistă: holocaust, genocid, gulag, pogrom, deportări, lagăre de concentrare. Milioane de vieți nevinovate suprimate planificat, cu sânge rece, criminal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din țara lui Brâncuși. Dar timpul a trecut și mărturisesc cu părere de rău că n-am făcut-o niciodată. UN FLORENTIN CIUDAT Am să rămîn veșnic cu convingerea că Bruno Valetti căzuse în clipa aceea din cer, de pe un nour sau de pe coada unei comete, ca să mă salveze pe mine de insistențele exagerate ale italianului deșirat, famelic și beat care mă urmărea de cînd coborîsem din tren. În orice caz, cu o clipă mai înainte, Bruno Valetti nu fusese acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de la granițele noastre, României - mărită prin recucerirea Basarabiei - îi rămân larg deschise toate posibilitățile pentru viitorul nostru național”. Împreună cu Stere, la „Viața românească” s-au situat pe aceeași poziție Radu Rosetti, s-au situat pe aceeași poziție Andrei Corteanu, Alexis Nour, Axente Frunză ș.a. Colaborator al revistei și exponent al poporanismului, Radu Rosetti - boier de viță veche, din marea familie a Rosetteștilor, cum remarcă G. Călinescu în a sa Istorie a literaturii române - era cunoscut atunci pentru articolele din „Revista nouă
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
vieți omenești s-au produs în aproape toate zonele țării. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu, maică, pentru că prea suntem păcătoși! - spune câte o bătrână care se află în relații mai apropiate cu divinitatea. Doar în câteva clipe se întemeiază un nour aparent nesemnificativ dar care, cât ai zice ploaie, se transformă într-o perdea de apă ce cade vijelios pe pământul saturat de umezeală. Recoltele care nu au fost luate de puhoaie au rămas nestrânse pe câmp din cauza precipitațiilor frecvente și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă această deplasare pentru a revedea satul bunicilor după
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
polare", „boitele de smarald ale palatului", „portalele înalte de la hale / Cu lungi coloane de zăpadă, cu arcuri de nea argintie" și „lampe mari ca niște albe lune" fascinează prin „infinitatea de cuburi de cristal" . „împărăția fascinanului Odin", descrisă în Toma Nour sau Odin și poetul exprimă astfel „un sentiment dominant de evaziune ", iar eroul, <citation author="M. Eminescu">„cuprins de brațele albe ale zeului nordic, are sentimentul de a frânge condiția efemeră, atingând eternitatea prin integrarea în inerția polară " . </citation> Acest
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
penală din Țara Românească: judecata avea loc într-o odaie mobilată cu o masă veche de brad și câteva scaune. Iarna se făcea focul cu trei ore înaintea sosirii judecătorilor și după ce se încălzea odaia se deschidea ușa, ca să dispară nourii de fum ieșiți dintr-o sobă veche și dărăpănată. Acoperișul, rupt prin toate colțurile, lăsa să se scurgă toată apa de ploaie înăuntru. Aici era reședința departamentului al III-lea al vinovaților, care judeca toate crimele și delictele săvârșite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mare emoționalitate: "Au dat foc cetății mândre și din cranii ei ciocnesc. Arderea în stâlpi de flăcări mai cu cerul se unește, Grinzi se sparg, murii se clatin', fumu-n muri negru izbește. Focul prin ferești pătrunde ... / ... / ... Muntele-și aruncă-n nouri sângele de foc și lavă Frânt stejarul cade-n vale după cel din urmă dac..." Poetul a mutat accentul de pe distrugerea zidului spre moartea omului, care e una cu zidul construit de el: " Se sting una câte una faclele mirositoare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are mai mult o natură de "revoltat", deși nu e un om de acțiune (sub chipul unui Toma Nour nu se conturează atât un "personaj" cât o ideațiune). El pare să fi avut războiul său cu îngerul divin. Acum are un pact de neagresiune cu el. Un pustiu se întinde între ei. De aceea nu are decât cenușa arderii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și este poezia Limba noastră a lui Mateevici și a noastră: „Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere ce spintec' Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și,citindule 'nșirate Te'nfiori adânc și tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă 'n ceruri, Să ne spuie 'n hram ș'acasă Veșnicele adevăruri. Limba noastrăi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai sus, pe aceea care corespunde mai mult idealului nostru de înălțare națională.” * Junimea literară, revistă literară, științifică anul VII, nr.10, editori și redactori responsabili dr. Iancu I. Nistor și George Tofan, începe cu poezia „Bucovinei”, semnată Natalia NegruIosif: „Nouri te-au cuprins întreagă. Nu văd „pomi” nu văd „grădină”, Țară scumpă, țară dragă, Bucovină, Bucovină!... Iarnă-i, și de dimineață, Soarele nu se arată. Toată te ascunzi în ceață, Când eu plec îngândurată!... Însă pân' ce vremea - drumul Și-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acestor, poeți? Proză de: Octav Desila, V. Hâim și , Victor Brătulescu (un minunat subiect ratat și vrednic de Damian Stănoiu de odinioară). Documentare, critice, note: A. Davidescu, Caterina Popovici, Iulian Giurgea, Paul I. Papadopol (bine intenționat, însă...), Nec. Răduleanu, A. Nour, C. Bradu, V.Odobeșteanu și C.D. Pantazescu”. (Din Iconar nr.1.6.1936, Cernăuți, reeditat și în Iconar nr.6/1997, p.24, Rădăuți) * Muguri (19241926), scrisă și editată inițial la șapilograf, de un grup de elevi de la Liceul „Eudoxiu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca o movilă nemărginită. Sf. Ilie obișnuiește să iasă cu carul său, ba la plimbare, ba cu treburi de-ale casei. Carul lui e lucru sfînt, dumnezeiesc, nedat lumii să-l vadă, și de aceea, cînd iese, acopere cerul cu nour. Acest car, spre a nu răpaga* în mersul să u, are pe talpa roții cuie mari ce-i slujesc la înțepenire. Aceste cuie, găurind bolta cerească, lasă să curgă ploaia. Sînt șepte ceruri succesive - și ploile tot succesiv cad. în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se întorc e semn că va fi o furtună mare. Cînd visezi șerpe, are să fie vînt. Dacă mîțele sar și se joacă prin casă e semn a furtună. Cînd fulgeră fălăind*, are să fie vînt și ploaie mare. Cînd se roșesc nourii la apusul soarelui e a vînt. Cînd vitele mugesc și se uită în sus e semn de cumpănă* mare. Dacă dimineața, în perdea*, oile se bat cap în cap, are să bată vîntul în acea zi. Se crede că dacă se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]