9,057 matches
-
c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când, dar tot sper să n-ajung la iubite venindu-mi pe coada măturii, prin fereastră, dinspre Vamă. Marți Trec pe lângă nucul din care-au tăiat în vara aceea o creangă, cea mai groasă, ajungea peste gard alături, la Mălăchioaia, și ținea umbră straturilor de ridichi și de ceapă. A tot venit la poartă, „domnu’ Negru... domnu’ Negru, chiar nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
câinele, alergând de-a lungul sârmei... „se usucă toate și eu n-am putere”... până la urmă s-a enervat ăl bătrân, a luat toporișca din magazie, „hoo, îl tai, cu tine-n vârf, numa’ lasă-mă”, s-a urcat în nuc și l-a ciopârțit. - Nu-l tăia, tată, lasă-l... mă milogeam dedesubt. - Nu pișa ochii, aschimodie, c-o să-i dea o creangă pe partea ailaltă. Nu moare el, nu vezi că nu-i crește ceapa și cacadâru’ babei? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bucur și dă tare, se-aude „De ce m-ați dat de lângă voi...”. Zicea c-o să-i cheme într-o zi s-asculte cu toții. Și-a trecut într-o sâmbătă Bucur cu aparatul sub braț și cu plăcile pe la noi pe sub nuc, la Mălăchioaia-n curte, a pus muzica la intrare, s-audă toți cei veniți să cinstească și mai ales s-audă Lili, care apăruse și ea într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
12C. Sunt un idiot care-și lipește cu prenadez, când e să iasă în lume, moțul. Ar trebui să fac curățenie. L-am nimerit pe Zagan cu o piatră trasă cu praștia. Nu știu de unde a apărut, încercam să țintesc nucul. De fapt, asta ne speria pe toți, îl vedeai dintr-odată lângă tine și te lua de gușă, ți-o răsucea între degete, te străfulgera durerea. - De ce mi-ați crestat bostanii? Am găsit și harbujii cu țencușe-n ei! - Zagan-bolovan-coadă-de-curcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe tanti Clara, era în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea zonă abruptă și primejdioasă, Oberlus Își obținea „bogățiile”: lemn, butoiașe, nuci de cocos, saci, ba chiar și bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și mai tainică dintre peșterile sale. Marea, veșnică furnizoare din care adeseori credea că s-a născut, căci de ea erau legate primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe toate cîte sînt în Vladia dacă nu știi ce se petrece în lume. Și nici pe cele din Vladia nu prea le știi, dom'le adjutant, nu prea le știi! Mai bine scoate o cană cu vin și niște nuci. Și să nu ne zgîrcim, scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește omătul, ce rost, ce chichirez mai avea prințul? Numai să tulbure, să contrarieze, să zăpăcească și mai ales să trezească în sufletele și trupurile celor din Vladia, atît de împăcate pînă atunci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care țîșnește din locașul lui, dar nimic nu se mai poate întîmpla în ceea ce privește linia sa de zbor. Această "imagine balistică", în fiecare primăvară efectua tragerile conform regulamentului și tocea regulamentele de unul singur, în odaia lui mirosind a frunze de nuc uscate, alungă orice gîză, orice musculiță și primăvara roiau nori de muscărime deasupra viilor, tocea și manualul de balistică al domnului inginer militar Botnărescu de la Arsenal, această "imagine balistică" era imaginea vieții omului, a sorții, cum le plăcea celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cocos, domnule Popianu". L-a impresionat plăcut faptul că, deși era în uniformă, i se adresa în această formulă civilă, însemna că vizita era foarte personală și nu protocolară, după cum se arătase la început. Nu gustase niciodată prăjiturele cu nuci de cocos. A gustat și nu i-a plăcut. Dar nu i-a arătat domnișoarei. S-a străduit și a zîmbit cu toate că știa că felul lui de a zîmbi nu-l avantajează deloc. "Și ceai, domnule Popianu, e ceai verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai tarziu,îl certă Maiana, așezându-se pe nisip și privindu-l în ochi. Palmierii cei mai înalți dau de obicei fructe amare. — Da, dar laptele nucilor amare ține cel mai bine de sete, replică el. Eu nu tânjesc după nuci dulci și nici după munci ușoare.Eu visez să devin Mare Navigator și să descopăr ce se gaseste dincolo de Al Patrulea Cerc. —O sa ma mărit cu tine, îi șopti dulce față, în timp ce se așeza pe coapsele lui. O spusese fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de kilograme. Pe insula își petrecea timpul inspectând, împreună cu dulgherul, fiecare încheieturăa vasului, călăfătuindu-le sau strângând nuci de cocos sau fructe ale arborelui de pâine, cu care umplea camarile, iar Tapú Tetuanúi nu putea să nu se întrebe dacă se simțea în stare să devină vreodată măcar pe jumătate din ceea ce eroul lui demonstra a fi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înfrunte încă o dată infinitele dificultăți pe care părea să le presupună profesia dura pe care și-o alesese. — Dac-ar fi ușor, îi spuse, până și ultimul pescar de toni s-ar consideră navigator și până și ultimul culegător de nuci de cocos ar aspiră la mâna frumoasei Maiana. Îi mângâie obrazul cu tandrețe. Gândește-te la ea! Amintește-ți ochii ei, pieptul ei, mirosul pielii ei și fii convins că, dacă la întoarcere o să primești titlul de Mare Navigator, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi că navighezi printre spirite și demoni. Dacă agită în afara bordului un tăciune aprins, de îndată o pereche de ochi uriași, de mărimea unor nuci de cocos, îi răspundeau cu o lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care se ridicau până aproape de suprafață în nopțile foarte întunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dacă sunt periculoși. Îi amenință cu degetul. Și să nu vă asumați nici un risc inutil! Băieții se aruncară de îndată în mare, împingând în fața lor o pluta rudimentara, pe care femeile așezaseră mai multe vase cu apă și vreo zece nuci de cocos. Pe masura ce se apropia de țărm, lui Tapú Tetuanúi începu să-i bată inima tot mai puternic, ca și cum ar fi urmat să treacă însuși pragul infernului, nu să pună piciorul pe țărmul unei insule. Doi dintre străini intraseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fiind că la întoarcerea acasă vor găsi ființa cu pricina așteptându-i în poartă. Debarcarea la destinație nu mai ținea cont de nici o regulă. De la poartă, Dan și Luana nu știau spre care dintre "minuni" să se mai îndrepte. Spre nucul bătrân din mijlocul curții ce sta, gata-gata, să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răspunzi printr-un gest care să-mi demonstreze că în somn tu știi că ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt nevoia să iasă și să mă exprime într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
triști, mai îngândurați. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Toamna Cu hlamida plină de frunze multicolore, a venit pe meleagurile noastre frumoasă, harnică și îmbelșugata toamnă. Vremea este arareori frumoasă. La noi, în luna octombrie este chiar frig. În nucul din poarta bătăturii, au rămas puține frunze. Iată deci, doar câteva semne ale sosirii toamnei. Cerul gri s-a acoperit cu o perdea de nori plumburii. Soarele este palid și nu-și mai trimite cu bucurie razele ca astă vară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își leapădă haina verde, iar în vii, ciorchinii grei și dulci așteaptă mâinile harnice care să-i culeagă. Și în grădinile de zarzavaturi, Toamna, cu paleta de culori în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar putea dovedi că bătrânețea e molipsitoare ca scarlatina și pojarul... Orice se poate dovedi. Totul e să ai argumente. Și interes, firește. E drept că oamenii sunt atenți cu el. Nu serviți o cafea, domnu' Sebastian? O dulceață de nuci verzi? O țigară bună? Azi am primit pachet de la copiii. Luați, vă rog, sticla asta de vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul. Și toți Îl roagă să nu le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
albaștri și limpezi pe orice vreme și rotunzi ca floarea-soarelui. Camera lui nu era prea mare dar era luminoasă, cu covor moale pe un parchet ca oglinda și cu mobilă puțină. Lângă geam se găsea o etajeră din lemn de nuc cu patru rafturi. Cel de sus era gol. Acolo și-a așezat el Biblia, singurul său obiect personal dacă lăsăm deoparte cufărul și hainele. Cărțile domnului Andrei ocupau celelalte rafturi și purtau pe copertă numele lui Marx, Engels și Lenin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate de Întemeiată, dat fiind faptul că, ori de câte ori Își sprijinea bărbia În piept și Întindea picioarele, tot mai obosite și neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de ciuperci. Aceasta trebuie să fie culbuta Întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dezvoltate. În momentele de inspirație precum acesta, Încerca chiar scurte discursuri pentru Judecata de Apoi. Uneori se Întreba dacă autocritica și căința sunt același lucru și dacă În fața Cântarului divin acestea mai aveau greutate... În atelierul doamnei Koblicska mirosea a nuci verzi. Fiică de croitor „bărbați și dame”, ea a ales aceeași meserie. Și nu a greșit deloc, căci nici un atelier din oraș nu era mai căutat ca al ei. Rolul său era simplu. Cam la două luni Îmbrăca un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]