36,901 matches
-
deschidere a realului (descris cu minuție și aplicație) spre vis, adică spre acea "poezie involuntară", cum ar fi spus Jean Paul, care-l corectează precum un factor aparent neutru. Independent de cel ce visează, visul e o speță de poezie obiectivă. Prin mijlocirea sa, subiectivitatea pătrunde cu sfială, aparent fără a atenta la crusta realului de la suveranitatea căruia, în tradiție caragialescă, producția în chestiune se revendică mereu. E o subiectivitate care nu se mărturisește, ci fantazează. Adică am putea spune că
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
pe parcursul întregului secol care s-a scurs. Odată ce dispune de o bază de informații globale fiabile, electorul va putea clădi pe ele o opinie care să confere valoare reală votului său. Dacă personalitățile apte să răspundă competent nevoilor de informare obiectivă ale opiniei publice nu vin din proprie inițiativă înspre presă, presei îi revine îndatorirea de a-i identifica și de a le solicita concursul. O pagină consacrată zilnic în marile cotidiene sintezelor de economie, drept, politică culturală, educație, civism, istorie
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
și pînă la orientarea spectatorului. Prof. univ. dr. Odette Blumenfeld și Tom Erskine au sugerat interesante unghiuri de abordare teoretică, dar și practică a ofertei repertoriale referindu-se la ""Celălalt" în dramaturgia americană" și respectiv "Corespondențele teatru-film". Dacă din motive obiective nu a fost posibilă "prezența" lui Sam Shepard mediată de lectura textului său True West, în schimb Little Shop of Horror, spectacol montat de McClinton la UATC, s-a transformat într-o demonstrație de vitalitate a unui gen prin excelență
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalității în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. în mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională.
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
n-am să mă-ntorc niciodată/ în nici un atom/ al trupului meu/ Dar ce se transmută-n/ adîncul ființei/ privind-o trecînd pe sub ramuri/ e un monad migrînd/ ca o globulă de sînge/ în fericia/ lui Dumnezeu" (Trec). La modul obiectiv, contemplă un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
inteligenței. Pentru Pessoa, contradicția e o terapeutică a eliberării. Fragmentele se referă la realitățile politice contemporane poetului, la instaurarea dictaturii lui Oliveira Salazar îîn 1932, la aberația bolșevică, persecuția Masoneriei în Portugalia sau la regia tutunului. Sunt tot atâtea pretexte obiective de dezvoltare a unor raționamente analitice foarte subtile ce aduc în discuție principii generale de politică, economie și sociologie. Adevărurile paradoxale ale lui Pessoa țâșnesc din analiza doctrinelor politice fundamentale, din teoria liberalismului și conservatorismului, a teratologiei comuniste, discuție în
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
Constantin Țoiu 1954 A alege. A ieși cu orice preț din dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează eforturile în momentul în care își dă seama că e pierdută cauza
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
convenții constitutive ale lumii în care trăim. Aparentul paradox este lesne rezolvabil, iar soluția nu-i aparține lui Hacking, ci lui John Searle. În cartea sa dedicată construcției realității sociale (atenție!, nu construcția socială a realității), Searle distinge între faptele obiective din punct de vedere epistemologic și cele obiective din punct de vedere ontologic. Regulile unui meci de fotbal, de exemplu, sînt obiective din punct de vedere epistemologic în măsura în care gestul marcării unui gol este socotit drept avantaj pentru echipa marcatoare de către
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
din punct de vedere epistemologic în măsura în care gestul marcării unui gol este socotit drept avantaj pentru echipa marcatoare de către oricine privește jocul, nu doar de către jucătorul care a marcat. Cîtă vreme mingea a intrat în poartă, marcarea golului e o chestiune obiectivă, nu dependentă de părerea cuiva (chiar dacă arbitrii și jucătorii își dispută de atîtea ori părerile proprii în domeniu). Dar jocul de fotbal în sine nu are obiectivitate ontologică pentru că existența lui depinde de existența noastră, a unor jucători și spectatori
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
și a lui Florin Ciubotaru (în ceea ce-l privește pe cel din urmă ,,absența" are și o componentă dramatică - o bună parte din opera sa a dispărut fizic într-un incendiu devastator -), poate duce lesne cu gîndul la o discreție ,,obiectivă", adică la un impas al creativității. Conștient sau nu, ,,joaca" artiștilor are o țintă foarte înaltă și, într-o bună măsură, ea este o luptă cu percepția stereotipă, cu prejudecățile și cu privirile opace. Intenția lor de a face altceva
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
OTV și au atacat în trei valuri în acea noapte. N-am mai fost lăsată să văd cum s-o fi comentat infirmarea predicției, ai mei decretînd că au lucruri mult mai interesante de urmărit decît trăncănelile cuplului Cristoiu-Diaconescu. * Hazardul obiectiv a făcut ca, imediat ce am terminat de scris cele de mai sus, cineva să-mi restituie o carte învelită într-un ziar vechi. Era o foaie din Evenimentul zilei din 23 august 2001, cu un articol despre Marian Munteanu, acționarul
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
poeta cultivă o stare de aparentă confuzie cu realul, o frenezie participativă la condiția acestuia, ca și cum (rețetă suprarealistă) ar dori să șteargă granița dintre ficțiune și empirie. Poezia însăși se prezintă definită ca o contopire cu ingenuitatea supremă a materiei obiective, extraumane: "Aș intra într-o picătură de ploaie/ în violența ei/ m-aș ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
cu formele arhitecturale, adică marmura, Simpozionul de la Bogați, o localitate care își confirmă numele într-un mod evident, și-a ales, drept material de lucru, lemnul de stejar. Și aici, ca și în primul caz, a funcționat un anumit determinism obiectiv pentru că elementul dominant al locului, al dealurilor subcarpatice acoperite cu mari suprafețe silvice, este chiar lemnul. De fapt, și într-un caz și în altul, printr-o subtilă dialectică lăuntrică, s-a făcut un transfer evident din utilitar în simbolic
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
sculpturile în lemn de la Bogați au un numitor comun în ceea ce privește concepția și un scop unic în ceea ce privește intenția: 1. reconsiderarea materialului și a tehnicilor aferente în chiar civilizația lor specifică și 2. acțiunea solidară în comunicarea aceluiași mesaj, în pofida tuturor adversităților obiective. Faptul că anumite împrejurări determină reacții unice, că fiecare experiență este irepetabilă indiferent de formula consacrată a unui artist sau altul, poate fi ușor verificat în cadrul Simpozionului de la Bogați prin lucrarea lui Aurelian Bolea. Deși, în general, este un sculptor
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
voia bună, pătrunsă de irizările umorului care o feresc de morozitate. Vorba de duh apare ca o detentă naturală a muncii aplicate, răbdătoare. Preocuparea de căpetenie a exegetului e cumpănirea "defectelor" și "calităților", astfel încît rezultanta să fie cît mai "obiectivă" (personalitatea criticului configurîndu-se din picanteriile discursului individualizat, mai mult decît din actul valorizării ca atare, care doar rareori e cu totul surprinzător, intrînd în conflict cu "orizontul de așteptare" al cititorului avizat). Prin finețea scriiturii transpare finețea judecății critice, strădania
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
are nevoie de justificări" pentru că lipsa seducției verbale și imaginative, limba săracă evidențiază că "după faimosul banchet al lui Eminescu, al lui Caragiale, al lui Creangă, Slavici ne invită la un ospăț mai sărac". Socotea totuși că, după această ierarhizare obiectivă, Slavici - pentru multiplele însușiri ale operei sale - merită să fie așezat în același mare capitol, chiar dacă spre sfîrșit. Aceasta nu înseamnă o diminuare a operei lui Slavici ci o dreaptă prețuire a unei arte adevărate care a izbutit să ne
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
funcție publică și își asumă înevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat, în mod tacit, o anumită abordare formală și expresivă care situează lucrările într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce, prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier. Aceste caracteristici, la o primă
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
în opera lui Lovinescu - ambiguitățile sînt nenumărate, ele apărînd chiar în interiorul aceleiași scrieri. Alte surse ale confuziei sînt opoziția modernism/ tradiționalism (preponderent tematică, după cum spune criticul), înțelegerea diferită a prozei și a poeziei (Lovinescu susținea sincronizarea poeziei și... recuperarea laturii obiective a romanului), neacceptarea istoricității modernismului, văzut ca un act aflat încă în desfășurare (exemplul dat este volumul Modern, modernism, modernitate al lui Adrian Marino). Urmează o secțiune în care autorul analizează cîteva efecte nefaste ale acestei ambiguități care plutește în jurul
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
nici un adevăr nu dețin nici o certitudine" (Atotsfîrșitul), asigurîndu-ne că: "de-acum nu mă mai las urnit, nimeni nu mă va mai clinti din inima prăpădului" (ibidem). Stilul său e direct catastrofal. Dubiul e înlăturat în beneficiul unei certitudini a dezastrului obiectiv și deopotrivă subiectiv: Vorbește prisosul unei inimi oricînd pe punctul de a se sfărîma:/ iată ziua mea a trecut, răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
dicționare mai vechi (DLRM 1958). E posibil să fi fost inspirată de lucrări lexicografice străine (în Petit Robert, unul dintre sensurile cuvîntului soirée e limitat de "momentul cînd adormi"). Oricum, dicționarele aleg perspective diferite: fie o mai exactă și mai obiectivă determinare temporală (fr. soir e definit în Larousse - Lexis 1977 ca "timpul cuprins între apusul soarelui și miezul nopții, dar mai ales momentele care precedă și urmează imediat apusul soarelui"), fie o legare de practicile sociale cotidiene: it. sera este
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
înțelege cu adevărat decît o dată cu trecerea timpului, sperînd naiv că diplomația engleză și americană, dacă nu cumva chiar armata americană, îi va asigura continuitatea politică și independența față de Moscova, ea începe să plătească din greu atît fatalitatea geografică și situația obiectivă de țară mică, exclusă de la marile decizii și de la construcțiile geopolitice, cît și comportamentul, inițial ostil și mai apoi duplicitar, din timpul războiului. Trecută la învinși, ea recuperează, totuși, nordul Transilvaniei, dar pierde definitiv, în beneficiul URSS și al Bulgariei
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
cîteva pagini, dar care reușesc să trăiască literar o viață de roman. Observațiile autorului sînt atît de strînse, de economicoase și de precise încît reușesc performanța incredibilă de a promite pe spații mici personaje de neuitat. Procedeul nu e descrierea obiectivă, ci, s-ar putea spune, contrarul ei, naratorul care le prezintă e un cîrcotaș molipsit el însuși de un comportament verbal tipic femin: "Cealaltă, T., spre care mă îndrept acum, o blondă vaporoasă extrem de bine îngrijită și răspîndind mirosuri de
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
înțelegerea țării sale așa cum este, spre justificarea stării ei de inferioritate; conștiința lui de european însă îl face rigid și neînduplecat cu păcate ale căror resorturi adînci nu le mai vede". Să reținem această surprinzătoare contradicție a condeiului noician: analiza obiectivă a defectelor propriei nații ar fi o probă de "înstrăinare", spiritul critic în act ar fi, într-o atare situație, antinațional! Conștiința europeană ar fi o probă de "rigiditate"! Nu cumva "rațiunile" inimii filosofului, pentru a apela la un concept
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
pînă în prezent cultura românească în tot ce a avut ea mai bun. Lor li s-au adăugat, firește, și alții, dar rolul lor a fost cel de coloană vertebrală, de armătură esențială. Toți trei au fost moderni și liberali, obiectivi și cu spirit critic. Criticii naționaliști, sectari, ideologizați nu au lăsat urme importante și influența lor s-a pierdut în bună măsură. O mare șansă ar fi ca și perioada de la revoluție încoace să poată produce un critic esențial. Urmăresc
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
că mai sunt foarte multe lucruri de făcut în ceea ce privește succesul reformei curriculare, în special în partea ei de aplicare. Nimeni n-ar avea însă de câștigat dacă am lua-o iarăși de la zero, după un model românesc falimentar. Orice analiză obiectivă a principiilor care au stat la baza elaborării noului curriculum ar arăta că acestea sunt în concordanță cu direcțiile novatoare ale învățământului de pretutindeni. Revizuirile continue sunt normale și binevenite, ca și discuțiile în cunoștință de cauză. începând cu anul
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]