1,007 matches
-
viziunea lui Caragiale este și critică, ironică, în timp ce a lui Creangă este umoristică, jovială, cu influențe folclorice. Tot astfel, realismul se concretizează întro viziune moralizatoare în opera lui Slavici, în vreme ce viziunea sadoveniană se deschide spre mitic și arhaic. Viziunea realist obiectivă dură, necruțătoare, din Ion și Răscoala lui Liviu Rebreanu se deosebește și ea de viziunea detașată, ironică sau parodică, cu care George Călinescu privește „comedia umană“ a lumii de parveniți pe care o surprinde în Enigma Otiliei. - O viziune despre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
formă complexă de artă, în care operei literare scrise cu scopul de a fi reprezentată scenic i se adaugă elemente/modalități de expresie specifice artei teatrale, spre a deveni un spectacol. Viziunea despre lume, ideile, concepțiile, sentimentele scriitorului dramatic sunt obiectivate prin intermediul personajelor, al acțiunii scenice și al modalităților spectacolului. Discursul direct al scriitorului se limitează la didascalii - text nonliterar cu funcții pragmatice care are rol directiv în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de opoziție cu imaginea dezolantă a lumii trecătoare, fiindcă detaliază destinul creator ce sfidează limitele. Reluând sintagma din titlu, strofa a doua pune existența poetului sub semnul unicității, prin adverbul de excepție numai. Acesta precede substantivul poetul, prin care se obiectivează eul liric. Prin creație, poetul se sustrage limitelor spațiotemporale ce definesc condiția umană imperfectă, înălțânduse Deasupra valurilor, peste nemărginirea timpului. Mișcarea ascensională echiva lează cu o sublimă evadare din lumea de jos, în care oamenii comuni sunt iremediabil captivi. Accederea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
imaterial/material, uman/nonuman, subiectiv/obiectiv, interior/exterior, abstract/concret. Apoziția de intitulare creează astfel o metaforă simbol pe care se structurează întreaga viziune poetică. Identitatea iubire- leoaică reliefează perfect mecanismul neomoder nist al construirii imaginarului poetic. Sentimentul erotic este obiectivat, proiectat în afară, materializat, corporalizat, ca o realitate palpabilă, copleșitoare ce înalță eul la dimensiuni demiurgice, așezândul în centrul lumii. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Apare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Liviu Rebreanu este primul scriitor român care populează teritoriile vaste ale romanului interbelic cu personaje complexe, înscrise în regimul realismului obiectiv. Un asemenea personaj este Ion Pop al Glanetașului, protagonistul primului roman publicat de Rebreanu, în 1920. Ilustrând proza realist obiectivă de observație socială și de problematică morală, romanul Ion este considerat de autorul său „o epopee a vieții românești“. Surprinzând existența satului transilvănean de la începutul secolului XX, universul diegetic este centrat asupra unor destine tragice, cum sunt cel al lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
principiului hermeneutic al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l ajuta pe Dilthey să-și obiectiveze demersul epistemologic. Hufnagel mai aduce un argument în favoarea tezei unei obiectivări treptate, afirmând că "abia în conceptul de <<spirit>> își dobândesc științele spiritului obiectul lor specific", astfel încât "tărîmul lor de activitate este constituit din obiectivări ale spiritului, și nu din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comuniune necesară lumea sensibilă nu mai este o simplă lume de umbre pe pereții unei peșteri platoniciene -, fără ca sensul clasic, descendent, să fie totuși abandonat. Am spus necesară, pentru că la Hegel lumea sensibilă este indispensabilă ca materie în care se obiectivează forma reprezentată de Idee. Comparațiile anterioare ne-au pus în fața unei evidente deplasări de accent în cazul lui Hegel: de la "gândirea pură", statică, suficientă sieși, capabilă să legitimeze fără doar și poate existența unică 118, la gândirea imanentă, care "crește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția obiectivată prin raportare la ceilalți (Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul caută în acest fel să împace încă o dată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
așa cum am arătat -, deoarece ea "crește prin sine și din sine". Socotim necesară această adăugire pentru că și la istoriști, inclusiv la Dilthey, apare ideea unei "unități conceptuale". Izvorâtă însă din imanența vieții, aceasta nu intervine din exterior, spre a se obiectiva în planul empiric, ca la Hegel, ci primește în cazul de față forma unei "unități structurale" sau a unei "structuri sufletești", care include deopotrivă intelectul, afectivitatea și voința, angajând deci toate componentele vieții sufletești. În condițiile în care funcționează ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că la Hegel istoria filozofiei este derivată, în fond, dintr-un preconcept al spiritului, exterior "vieții" în înțelesul pe care Dilthey i-l dă acesteia din urmă. Când spunem exterior avem în vedere transcendența Ideii hegeliene. La el, Ideea se obiectivează pentru a se cunoaște pe sine, se întrupează în istorie, însuflețește "viața" care trebuie "citită" prin grila spiritului absolut, și nu este o imanență a realității ce se exteriorizează sub forma diverselor manifestări ale spiritului individual, așa cum se întâmplă în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt ele însele <<obiectivări ale vieții>> și participă la toate schimbările vieții. Chiar și conștiința istorică, a cărei analiză psihologică Dilthey a pus-o în locul teoriei kantiene despre <<conștiință în genere>>, este lăsată să intre în șuvoiul vieții care se obiectivează în istorie, iar faptele acestei conștiințe par totuși să se schimbe permanent în șuvoiul vieții."38 Am înfățișat deja modul în care Dilthey înțelege să se protejeze față de acuzațiile de psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma unității structurale a sinelui nostru), iar pe de altă parte, o relativizare care i se impune autorului drept concluzie în urma repetatelor constatări cu privire la ceea ce Mircea Flonta numea "imposibilitatea metafizicii ca știință universal-valabilă"92. 4. Corelațiile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui astfel de sistem, și activitatea intensă, dar efemeră a indivizilor" (s.n.)101. Cu alte cuvinte, trăinicia sistemelor culturale este întreținută de capacitatea de integrare conștientă a indivizilor în paradigmele acestora. Se poate observa și de aici că trăirile se obiectivează abia prin corelație și expresie, ceea ce trimite încă o dată la relativizarea caracterului transcendental al conceptului de "trăire", despre care am vorbit în subcapitolul precedent. După cum am arătat deja, Dilthey propune în opoziție cu apriorismul static o abordare istorică dinamică, vizând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
generală". Arta, mitul și religia își creează "propriile configurații simbolice" . Ele au în comun cu cunoașterea faptul că, îndeplinind "autentice funcții spirituale fundamentale", dețin "o forță originar-formativă, și nu doar una pur imitativă" (s.n.). Urmând aceste căi spre "a se obiectiva" în fond spre "a se autoreleva" -, spiritul ajunge la "moduri de concepție specifice", autonome, nederivabile unul din altul (cf. Philosophie der symbolischen Formen. Erster Teil: Die Sprache, Berlin, Bruno Cassirer Verlag, 1923 subcapitolul "Noțiunea de <<formă simbolică>> și sistematizarea formelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Formarea individualității moderne și dorința indivizilor de a se distinge prin formarea lor culturală, socio-mentală sunt posibile tocmai prin cele două reprezentări (lingvistică și plastică), aflate într-o poziție de hegemonie cu o evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe ea însăși. Realitatea obiectivă a discursului pozitivist, a gândirii lui Einstein a fost posibilă prin acest proces epistemic, unde reprezentarea lucrurilor ocupă o suverană poziție în raport cu datul istoric. Funcțiile creației originale, autentice se bazează pe această reprezentare care se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
parcul solitar (solitudinea), "doliu", "funerar" (moartea). Acumulările de enunțuri nominale au câteva mărci particulare: laitmotiv (alb, negru), refren; câmpul semantic al ideii de moarte (repetiția "Decor de doliu"); repetarea obsesivă a adjectivelor "albi", "negri"; planul naturii ("decorul" parcului); planul uman obiectivat prin epitetul calificativ "Decor de doliu funerar", care simbolizează agonia sufletească. În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe, pene negre" dintr-un coșmar existențial, populat cu fantome. Natura primordială a romanticilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ar fi existența unei victime minore, agresarea sexuală în grup, practicarea perversiuni lor sexuale, consecințele patologice asupra victimei, rezultarea unei sarcini, posibilitatea ca agresorul să fi avut un rol în educarea sau îngrijirea victimei etc. Pentru a fi cât mai obiectivă în aprecierea delictului sexual, instanța are nevoie de martori, de probe, precum prezența spermei în vaginul victimei, durata spitalizării pentru refacerea victimei etc. Viol, abuz sexual Violul este situația în care, împotriva consimțământului victimei sau profitând de faptul că victima
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
lăsa în seama haosului și a-ți păstra totuși credința în ordine și sens." Dilema tragică a istoricului n-a rămas neobservată. O recunosc cei mai de seamă slujitori ai istoriografiei, pentru care munca în acest domeniu, dincolo de finalitatea ei "obiectivă", e și un mijloc de autocunoaștere, un mod de a fora în noi înșine. Durata e pusă sub observație integrală, studiată deci tridimensionalitatea ei inextricabilă. Retroistoria, pentru a relua noțiunea propusă de P. Chaunu, are ca pandant firesc prospectiva, legenda
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
visul, Dumnezeu, dreptatea, absolutul: "despre asta am scris mereu și cred că asta face fiecare care se folosește de artă ca să-și salveze viața și pe cea a cititorilor săi"15. În persoana lui Fernando Vidal Olmos, Sábato și-a obiectivat credință proprie în literatura, scriitorul, în opinia sa, putând fi deosebit de util umanității. Plecând de la o obsesie personală, Sábato scrie Darea de seamă pentru orbi, ca, de altfel, toata opera să, din nevoia de a-si alunga neliniștile, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu s-ar fi prăbușit dacă ar fi putut să scrie. Starea de spirit este începutul unui gând, al unei idei. Cine nu este filosof obiectiv, pornește de la propria să experiență. Iar experiența sa este el însuși. Poți s-o obiectivezi sau poți s-o ascunzi. Dar de ce trebuie s-o ascunzi? Trăirile mele au devenit cărți, ca și cum s-ar fi scris de la sine."87 Că și Cioran, Sábato scrie când se simte singur, când este nefericit, așa cum o mărturisește unul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
maxim prin mijloace cât mai avantajoase, iar clienții sau consumatorii caută să obțină produse sau servicii la momentul și în locul oportun, la o calitate conformă cu dorințele sale, dar la un preț cât mai mic. Concurența este o lege economică obiectivă specifică economiei de schimb. Ea exprimă relațiile dintre producători și consumatori, în vederea dobândirii unor condiții cât mai bune în desfășurarea activității. Concurența normală este esențială în menținerea echilibrului pe piață și are următoarele funcții: • stimulează evoluția tehnologiei și a spiritului
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
în general, dar mai cu seamă al meleagurilor moldovene, al Iașului și al împrejurimilor sale, al vechilor cititorii și noilor construcții din această ilustră cetate, Mihai Cămăruț le surprinde și redă atmosfera caracteristică, inconfundabilă, în tablouri de o frumusețe revelatoare, obiectivându-și emoțiile pe care le trăiește în fața lor printr-un colorit echilibrat, fără stridențe, cu rezonanțe adânci și prelungi, intens picturale. Peisagistica sa abordează lumea în toate ipostazele determinate de succesiunea ciclică a lunilor anului, surprinzând de fiecare dată ceea ce
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Influența aceasta persistentă asupra sufletului nu incită oare la recunoașterea faptului chiar dacă doar ipotetic că aceste fabulații absurde posedă un fond veridic de inspirație? Aceste inspirații, produs al funcționării psihice, mișcă permanent sufletul, deoarece, grație lor, psihicul s-a putut obiectiva și a fost capabil să prefigureze supraconștient singurul lucru pe care îl putea el cunoaște pe calea inspirației, lucru care îl interesează cel mai profund: propria sa funcționare. Miturile constituie indiciul că omul și-a pus încă din timpurile cele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
această explicație imaginativă este bazată pe un adevăr psihic: sugestibilitatea. Explicația nu este fondată la modul obiectiv, ci veridică din punct de vedere subiectiv. Ca orice explicație veridică, ea contribuie la depășirea spaimei. Ea nu este de natură să o obiectiveze, să o sublimeze, ci o imploră și îi conferă în cele din urmă o valoare reală, o putere transformatoare asupra constelației motivante a vieții psihice. Aceasta este însăși definiția puterii imaginative, nemagice și magice. Cultura aceasta, oricît de primitivă ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
animism și mit își află însă condiția prealabilă într-o altă trăsătură distinctivă, care îi conferă simbolizării întreaga ei amploare. Spaima magică a epocii animiste și implorarea ei vizau pericolele mediului înconjurător interpretate subiectiv, în timp ce în epoca mitică spaima se obiectivează. Atenția emotivă învinge spaima față de ambianța imediată. Eliberîndu-se de aceasta, ea se îndreaptă spre un mediu mai vast și mai îndepărtat. Nu este vorba numai despre pămînt și despre viermuiala lui, ci și despre firmament și despre manifestările reglate ritmic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]