492 matches
-
versuri în fiecare seară înainte de culcare: "Înger, îngerașul meu, Ce mi te-a dat D-zeu, Eu sunt mic, Tu fă-mă mare" ... (Parte cu care Pulcheria nu era deloc de acord, ar fi vrut să rămână etern mică, sub oblăduirea bunicii și, eventual, a îngerului ei.) Cu toate că incanta rugăciunea cu regularitate, fără prea mare convingere, Pulcheria, în modestia ei, nu cerea niciodată nimic. Totuși, într-o zi, când era foarte supărată de duritatea și lipsa de afecțiune a mamei, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în sos picant”, Editura Rocad Center, Iași, 2012. capitaliste! Purtătorii „relelor de vindecat” au proliferat. Nu mai este unul singur, plus una, sunt cu sutele (a se vedea cei 300 români aflați în fruntea bucatelor), cu zecile de mii, sub oblăduirea democratică a unui guvern ales în „neștiință de cauză”. Ce se întâmplă sub această umbrelă de vreme rea a celor ce și-au cumpărat fotoliu „bunului huzur,” constituie tocmai terenul de vânătoare al epigramiștilor (excluzându-l de la sine pe cel
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să mi le arate Melanie, la timpul potrivit, spuse Philip Cantley, ripostând, în mod evident la cele spuse de mine. Nu s-ar cădea să-mi bag nasul până atunci. Schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înseamnă mai întâi de toate trecerea de la homo sapiens la homo hygienicus. Trebuie să remarc că fatalitatea a fost totuși mai puternică decât caracterul lui Jean: emisiunea Toaleta duminicală luă ființă în cele din urmă. În cadrul ei se regăsiră, sub oblăduirea parfumată a doamnei Renata Georgescu-Bălin, politica românească, arta balcanică, moda internațională și taraful Fâneața din Ususău. Și astfel, pe nesimțite, țara deveni dependentă de transmisiile astea insolite. Oamenii începură să strângă rândurile: români lângă români, unguri lângă unguri, țigani lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cere altceva decît să nu fie asuprit. Dar acela care ajunge principe împotriva voinței poporului și prin favoarea celor mari, va trebui să caute să cîștige de partea lui poporul, ceea ce îi va fi ușor dacă îl va lua sub oblăduirea lui. Și deoarece firea oamenilor este astfel încît, dacă binele le vine din partea aceluia de la care se așteptau să primească numai rău, devotamentul lor față de binefăcător este mai mare decît altfel, poporul la rîndul lui îl va iubi pe principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dacă la acea vreme exista o judecată între doi negustori pentru acest han, apoi vechimea lui cred că scoboară cu mult în adâncul istoriei. -Acum dă-mi voie să spun, vere, că, până la secularizarea averilor mănăstirești, hanul se afla sub oblăduirea mănăstirii Socola. Apoi a trecut în stăpânirea Primăriei Iașilor, care la 23 octombrie 1892 îl vinde lui Anton Andreescu. De la acesta, tot prin vânzare, ajunge la Toader Luca, din satul Păun. Acesta, om gospodar, îi schimbă înfățișarea, scoțându-l în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să se infiltreze în rândul vocilor care urmau să conducă obștea satului, care pe atunci își avea opinia proprie după care se conducea. În casa și în prăvălia domnului Tachi și au făcut apariția unele rude feminine care creșteau sub oblăduirea sa și se înfruptau copios cu câștigul ce se realiza, încât, de la o vreme, domnul Tachi tot mai bătrân și mai obez a trebuit să cedeze locul altcuiva care a dus un timp prăvălia pe umerii săi și a trebuit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
masivă a creștinismului în nordul Dunării, în regiuni încă păgâne până atunci. Restaurarea scaunelor episcopale pe malul drept, înființarea altora în Scythia Minor (Dobrogea), reorganizarea bisericească a Illyricumului, prin înființarea, în 535, a arhiepiscopiei Justiniana Prima, dependentă de Roma, sub oblăduirea căreia se aflau comunitățile din nordul Dunării, statuarea, în 545, a poziției privilegiate a patriarhiei de Constantinopol în Imperiul creștin.46 Arhiepiscopia de Justiniana Prima Domnia împăratului Justinian (527-565) a fost o perioadă de relativă pace religioasă la Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se să umble cu turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea relativ blândă a gepizilor, romanicii vor fi încercat o coborâre din munți în văile mănoase, dar năvălirea slavă, întinzându-se cam în același timp (cca 600), atât asupra teritoriilor romanizate de la nord de Dunăre, cât și asupra celor din sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a acționat călugărul Eftimie, la mijlocul secolului al XI-lea, pentru creștinarea pecenegilor lui Kegenes. În secolul al XII-lea, istoria politică, ca și cea bisericească, a Dobrogei a continuat pe cea din secolul precedent, sub autoritatea mitropoliei de Dristra și oblăduirea patriarhiei de Constantinopol, ea avea cinci episcopii dependente, cum aflăm dintr-un text din 1143-1144. O episcopie subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp, mitropolia Dristrei întreținea relații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de episcopii, printre care cele de la Dârstor și Bodinis (Vidin). Această arhiepiscopie avea jurisdicție și asupra vlahilor din Bulgaria ("vlahii care sunt răspândiți în toată Bulgaria"). Episcopia vlahilor Pr. Păcurariu consideră că așezarea tuturor vlahilor din sudul Dunării (Bulgaria) sub oblăduirea duhovnicească a arhiepiscopiei de Ohrida era necanonică. Ca urmare, "s-a simțit nevoia" întemeierii unei episcopii proprii pe seama lor. Conform unei liste din secolul al XI-lea a eparhiilor supuse Ohridei, ultima dintre ele (XXIV) era "Episcopia vlahilor". Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tributare, dar și-au păstrat propria organizare. În ceea ce privește statutul teritoriilor românești stăpânite de tătari, locuitorii din regiunile împădurite și muntoase de la sud și est de Carpați, adică cea mai mare parte a lor trebuie să fi rămas, spune Panaitescu, sub oblăduirea voievozilor români, în schimb, ei au fost siliți să ia parte cu cete proprii la expedițiile de pradă ale dominatorilor. În sensul acesta, călugării minoriți (franciscanii) notau că în oastea mongolă erau și "creștini din cei răi" sau "trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
către domnul țării, Nicolae Alexandru, prin care-i aducea la cunoștință hotărârea sinodală. În scrisoarea patriarhală se arăta că domnitorul "a cerut nu o dată, ci de mai multe ori, prin scrisorile sale" ca biserica din țara lui să fie sub oblăduirea canonică a scaunului patriarhal de Constantinopol. În acest scop, Nicolae Alexandru "a și chemat cu câtva timp înainte" pe mitropolitul Vicinei, "aflat în apropierea sa", Iachint. Pe temeiul hotărârii amintite, noul mitropolit urma "să hirotonească preoți", iar "toți clericii din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jugul turcesc, să rămânem supt protecția (subl. ns. L.B.) Rosiei, care aceasta au poftit și pro-strămoșii noștri”. În proclamațiile sale către popor, mitropolitul Gavril al Moldovei se autocalifică, pe el și popor, ca supuși ai Rusiei, dar invocă patria, slobozenia, oblăduirea împărătesei, care va garanta în „bună pază toate hotarele Moldovei, după vechea stăpînire a domnilor ce au fost de sineși oblăduitori (subl. ns. L. B.)”. În notele sale critice la studiul lui G. Severeanu, Bucureștii sub răzmerița din 1769, și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
idealul. Datorită femeilor, mijlocitoare ale Divinității de o bunătate infinită, este posibil a crede în întronarea unei societăți mai bune. "Oh, voi Femei, surori ale Năzuinței, mirese ale Desăvârșirii, mame ale Milostivirii, exclamă autorii, luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate și extatice închinate femeii mântuitoare. Imaginea semi-virginei prostituate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în față unui client țîfnos aflăm mai curînd ura de rasă decît de clasă. Lee îl prezintă în scena următoare pe Malcom intrînd într-o lume a infracțiunii, unde întîlnește un lord al crimei din Harlem care îl ia sub oblăduirea sa, sugerîndu-i că ura de rasă și nu opresiunea de clasă îi împinge pe negri la crimă. Lupta de clasă nu este nicăieri explorată în mod adecvat de către Lee. Malcolm, cel care se convertește la islamism, își însușește în mod
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Și de la cine deține, în cadrul religiei noastre ortodoxe, o școală dreptul și delegația de a învăța pe alții? Nu de la Biserică? Atunci? Atunci suntem raționaliști protestanți și trebuie să constatăm că aici ne-a dus patronajul statului român modern și oblăduirea Ministerului de Instrucție asupra facultăților noastre de teologie". 12 Ibidem: Faptul că cea mai înaltă școală de teologie scapă de sub controlul și supravegherea Bisericii era, în adevăr, ilogic și dureros. Dar nu putea face altfel. Și atunci a încercat o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
numai o bază materială, ci, în egală măsură, și una "morală" de pe care să relanseze, cu mai multă eficacitate, politica să orientala. Căci, este de presupus că a putut avea în vedere că un alt "stat moldovenesc", aflat sub directă oblăduire a țarinei pravoslavnice, putea constitui o atracție puternică pentru românii rămași în "vechea" Moldova care ar fi dorit să se "integreze" celei dintâi și, în consecință, să devină instrumentele active ale politicii orientale și, poate, chiar general europene, ale Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
spațiul românesc, în rândul preoților, este aceea a deschiderii Sfintei Scripturi. Se oferă "sfaturi" și "consultații" tuturor credincioșilor cu privire la viitor, căsnicie, în probleme financiare, juridice, familiale, socio-profesionale, în caz de boală sau de nenorocire. Și toate acestea se desfășoară sub oblăduirea unei Biserici ce nu se sfiește să califice din când în când practicile divinatorii ca fiind satanice și conducătoare la pierderea sufletului. Dar asupra acestor fapte merită să ne oprim într-o secțiune specială. Deși izolat, bibliomanția (divinația cu ajutorul Bibliei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
rol important în determinarea cu care a ales și a îmbrățișat scriitorul cariera preoțească. Urmărind parcursul evolutiv al preotului, observăm încă din copilărie orientarea, nevădită însă, spre cele sfinte. Astfel, în primii ani de școală din Humulești, se află sub oblăduirea morală și spirituală a preotului Ioan Humulescu. Elevii primesc aici învățătură creștină, dat fiind faptul că învățătorul era preot, cărțile de pe care învățau erau Ceaslovul și Psaltirea, iar școala însăși era într-o chilie de la poarta bisericii. Școlirea lui Nică
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fie parte din suflet. Prin această scrisoare se dovedește încă o dată că Ion Creangă a fost confidentul lui Eminescu și în probleme de amor, căci relația lui cu Veronica Micle, dar și cea cu Mite Kremnitz au avut parte de oblăduirea și sfătuirea înțeleaptă a humuleșteanului ce s-a constituit drept catalizator și protector al dragostei adevărate. Astfel, două cupluri, unul al iubirii, altul al prieteniei se transformă, completându-se în arta creatoare. Creația a fost liantul și declanșatorul prieteniei, nefiind
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ținutul Palestinei aparținînd acestui rege. În anul 192 î.e.n. Palestina cu Iudeea trece sub controlul sirian a lui Antiohos lll, iar iudeii l-au primit ca pe un mare eliberator și i-au propus o mare și sfîntă afacere sub oblăduirea lui Iahwiță. Ivriții să se elenizeze pînă la ultimul iar ariminii macedoneni să primească în regatul lor ca religie unică mozaismul, fiind slujită numai de preoții iudei, care toți sînt tăiați la abajur și fac parte dintre cei aleși de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
erau circumciși doar preoții și numai după o îndelungată pregătire, terminată cu un sever examen al cunoștințelor, pe cînd la iudei era veselie mare la tot pîrlitul, ba chiar îi ,,fericeau” și pe cei care disprețuiau asemenea apucături. Ajungînd sub oblăduire siriană și auzind riga de năravurile josnice ale ivriților de a ,,colecta” de la masculicii Neamurilor cît mai multe prepuțuri, le-a oprit ne-mernica prădăciune printr-un decret dat în anul 170 î.e.n. Mare supărare a stîrnit zapisul sirian în lumea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sinodul din ianuarie 1753 prin care scaunul mitropolitan să nu poată fi ocupat decât de ierarhi români. Această hotărâre avea să contribuie nu numai la apărarea și consolidarea Bisericii naționale, dar și la crearea în mănăstiri și episcopii, sub directa oblăduire a mitropolitului, a unor centre de cultură și de rezistență (unii episcopi și mitropoliți de mai târziu - de pildă Leon Gheuca - se vor afla, alături de boierii instruiți, în mișcarea masonică ce pregătea înlăturarea domnitorilor fanarioți). Pe lângă aceasta, I. a jucat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]