1,702 matches
-
mai putea gândi la nimic, visase că scria pe o tablă neagră cifra 8 și presimțea că e ceva important în legătură cu acest număr, poate că ar trebui să joace la loterie, dar nu era de-ajuns doar un 8. Pe la Obor, Garoafă își făcea planuri amănunțite cum să bage cuțitul în Vivi, iar pe Calea Moșilor, Rățolea își luase o cutie de valori la BCR. Până când a terminat Giulia cursurile, Zogru străbătuse orașul în lung și-n lat și se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai plecat și nici ai ei n-au putut să vină. Mergeau împreună peste tot. Cristi vindea țigări pe care i le aduceau frații lui. De fapt, nu le vindea, ci urca în Mégane și trecea prin diverse locuri, prin Obor, prin piețe, pe la chioșcuri și dădea marfa unor vânzători. Apoi avea întâlniri, în restaurante și pe la cafenele, unde schimba bijuterii, bani, marfă fină, de furat. Seara mergeau pe la petreceri, la prieteni de-ai lui, ori într-o garsonieră de la Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un mileniu, o eră geologică, în trecut, în viitor, în orice direcție, iată-ne din nou pe vremea Ghiculeștilor ctitorindu-și ba mănăstire ba palat la țară, printre sălcii și dumbrăvi cu stârci și coțofene, vremea lui Anton Pann, a oboarelor de vite, a căruțelor, a bisericilor, a livezilor, acum iată-ne altundeva pe vremea codrilor nepătrunși, pe vremea goților, a sciților, într-un nor de praf, se aud urlete de lupi și țipătul sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-vă muma voastră de americani! Pizdă! de patruzeci și unu de ori. Curvă! de o sută trei ori. Băuse, ce-i drept, vârtos. După ce s-a dat jos din 135 la Moșilor și a luat-o așa prin mâzgă spre Obor, a poposit la birtul din piață, printre ultimii bețivi. De acolo a trecut mai departe spre Ziduri Moși unde a cinstit încă una mică și încă una la colțul cu Doamna Ghica. Și apoi încă una lângă sifonărie, în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ci un fel de vis al meu, făcut din mai nimic dar uite că-mi făcusem umărul zob! Înțelegi ce vreau să spun? Râdeam în mijlocul străzii de mă cocoșasem. Și în tot timpul ăsta, că doar e ceva drum de la Obor până la mine, n-am întâlnit țipenie de om, animal, mineral, orice-ar fi, nimic. Totul parcă se topise, numai din loc în loc ardeau felinarele. Ba nu, mint, ceva am văzut totuși. Un taxi staționa în fața unei porți de fier forjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fărĂ nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau În piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă În zona Pieței Bucur obor. Eu Însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale de fum. Pentru că, odată ajunse afară, cuvintele se propagă sub formă de unde, rezonând cu orice ființă sau lucru pe care le Întâlnesc În cale, modificând fiecare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
haosul gri‑colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și cântecul măturătoarelor de străzi. Lumea a Început din nou să curgă. O presimțire de primăvară a Început să adie prin București În acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să‑mi fac cumpărĂturile, simțeam din ce În ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă În grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fără nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau în piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă în zona Pieței Bucur obor. Eu însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale de fum. Pentru că, odată ajunse afară, cuvintele se propagă sub formă de unde, rezonând cu orice ființă sau lucru pe care le întâlnesc în cale, modificând fiecare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iubesc haosul gri-colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și cântecul măturătoarelor de străzi. Lumea a început din nou să curgă. O presimțire de primăvară a început să adie prin București în acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să-mi fac cumpărăturile, simțeam din ce în ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă în grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sau, cu totul eufemistic, "macedoneni". - Moșii mei au fost negustori, oameni de acțiune, de la eiam eu groaza de a sta pe scaun, la un birou. Jos funcționarismul! Raza operațiilor acestor moși se deducea din vorbele lui Stănică a fi fost Oborul. El vorbea câteodată, copleșit de amintiri, de cuptorul plin cu pâini, de șuri cu saci de grâu, de cai, de harabale, de câmpul lui Eliade. Se putea presupune, fără greutate, că părinții și moșii lui fuseseră brutari. Apoi rămăsese orfan
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ceea ce murmurase Stănică era adevărat. Agripina vânduse casele ca să-și crească progenitura, și acum trăia din ajutorul pe care i-l dădeau cu regularitate copiii și chiar celelalte rude. Din casa ei însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns în fundul curții, Stănică văzu două trăsuri luxoase. Căută cu ochii prin curte și descoperi unul din vizitiii particulari. - A venit și văru-meu Panait, măi Vasile? - A venit numai conița, explică vizitiul." Sigur, își zise Stănică, e bine când ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești idealist!), însă-ți spun, are avere. Nu pretinde de la ginere nici o meserie; îi ține pe amândoi tinerii ca pe niște cănărași în colivie. Oh, Doamne, fă-mă iar tînăr! Văru-meu are moșie, îl știe Pascalopol, moară mare mecanică, la Obor, e senator, e putred, dă-l dracului. Eu ți-aș spune dumitale un lucru, dacă m-ai înțelege bine. Un tânăr sărac, cum ești dumneata, în definitiv, căci prea bogat nu ești, cu inteligență, cu capacitate de muncă, e dator
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Când se strica timpul, se culcau devreme, osteniți. Rămânea singur cu baba lui. Plecau și gunoierii în județ la ei, să se pună pe trai. Până primăvara nu-i mai vedeai. Aglaia strângea ce mai avea pe afară, cumpărau de la Obor un sac de faină și unul de mălai, două sute de chile de cartofi, așezau murături la butoi și așteptau ammdoi iarna. Salcâmii rari ai Cuțaridei îngălbeneau. Frunza lor rotundă suna trist seara. Câmpul învinețea. Ierburile opărite în vipiile verii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcea mai bătrân. I se păru mai frumos și, o clipă, u veni să plângă. Din spate, nașul îi apucă brațul și o purtă peste pragul curții, aducînd-o în fața lăutarilor. Se încinse jocul. Duduia curtea. Dogarul își chemase rudele de la Obor, o liotă de oameni cu copii și cumnați, veniți cu nevestele, firi iabrașe, se vedea bine, toți meșteri, duși pe la ospețe, gătiți, încălțați în cizme, cu fețele pline și roșii, să le tai cu firul de ață: finul Tache, un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În regulă. 61 Starostele cercetă gloabele, le pipăi rănile proaspete și clătină mulțumit din cap. - O să ne mai odihnim și noi până le-o crește părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul, Nicu-Piele. - Leagă cățeaua, moară neferecată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu orz și, înainte de a pleca la târgul Oborului, băgase și câte o vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii, împletite, să nu le deoache careva. Crescuse și mânzul. Cârlanul bătea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de Vidin, tu-i cerul mă-si! Când au plecat, Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile! a strigat la Paraschiv. Câte doi, câte doi, au luat drumul Oborului. Cu caii, veneau mai în urmă Cocîrță și ai lui. Iepele grele se mișcau alene, vesele, mâncate bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la umbră, și făcuseră focuri la care coceau porumbi lăptoși. Împrejur, mirosea frumos până departe. Toată omenirea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Starostele a umplut țambalul cu poli. Lăutarilor le era mai mare dragul să cânte. Când s-a întunecat bine, au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după ei spre Trei Coinaci, la casa Didinei, gagica Stăpânului. Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe î! căra în spinare pe Nicu-Piele, care se afanisise. II înjura și-l smucea: - Mă, scoal', mă, trezește-te! Lunganul călca în străchini, dus de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prea mare bătaie de cap. Dar tâmplarul îl mai lovea pe-al lui! - Învață și tu, Petre, o treabă! Fă-te, mă, om! Pe-o ureche-i intra, pe alta-i ieșea. -La dus o dată legat la meșterul lui, la Obor. Ăsta avea atelier încăpător, scosese calfe multe, priceput, priceput, mulți u pupau mâna. Dar ce-a stat Petre? După o săptămână s-a trezit cu el la ușă! Plângea de i se rupea sufletul lui tat-său. Matei ar fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț. De mulți auzise: Arsene, de-o omorâse pe mă-sa, Mantă, unul de trosnea la Obor, Mula, care umbla cu gura de lup, Gătitu, ginitor în Rahova, Ilă-Plic, Vizante-Garagață și alții. Codoșul vorbea, vorbea: - Bă, voi știți cine o să-l termine pe staroste, cine-o să vă-nvețe pe voi ce-i aia hoție și cîștig
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă plâng. Mi-ai plătit chiria la timp, ba încă și înainte, dar sîntem la mare nevoie, înțelegi? - Înțeleg, răspunse Procopie cu inima ușoară. Studentul se mutase într-o luni. Pe Veta o trimisese maică-sa încă de dimineață în Obor, la niște cumetri, cu treabă. Procopie plecase pe la patru, încărcînd într-un camion cele câteva lucruri pe care le avea. Muierile încă vorbeau pe la porți: - Se duce. Se mută mai la centru, că a ieșit doctor. Ei, ce vrei, acu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea după cum pune mâna. Nu se înșelase nici de data asta. Paraschiv vorbea îndîrjit, privind groapa adâncă, sălbatică: - Mi s-a făcut sete, Treanță, să stăpânesc numai eu peste hoți, să călăresc Grivita și Filantropia, să văd ce e-n Obor și Mandravela și să-i fur Stăpânului pe Didina, să v-o dau vouă s-o mârliți și s-o batjocoriți, că 1-a lăsat pe Sandu și s-a dus după ăl puternic! Caiafa 9 privea fără să spună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]