1,688 matches
-
de care tânărul Steinhardt este efectiv luat în stăpânire: tramvaiul, termometrul, taxiul, cosmeticele, cinematografele, cofetăria, fabrica, muzica jazz, seratele, societățile de binefacere, saloanele literare - toate acestea măsoară febra unei lumi și întregesc portretul burgheziei bucureștene a anilor ’30. Descrierea dorinței obsedante de călătorii exotice și a goanei după senzațional, dar și a ifoselor, a ipocriziei și a afectării de care dă dovadă tânăra generație, lasă să se întrevadă ideea unei asumări critice a modelului burghez și amintește, totodată, de experimentele parodice
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
de mama/ fratele intra în cîrcel/ spune: acolo crește piciorul tatălui nostru” (gîndul mamei trece gîndul tatălui). Legătura cu realul e dată nu atît de trup în întregul său, cît de piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare, între cele de tăcere și de
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
Poetul merge mai departe (Ed. Eikon, 2013, copertă realizată de Daniela Sticlaru) conține eseurile despre iubire ale unui autor maturizat înainte de vreme, cu o bogată experiență de viață, dar și cu lecturi fundamentale, bine digerate. Două teme par să fie obsedante pentru tânărul poet: cea a „sincerității” brutale (al adevărului rostit fără precauții diplomatice) și cea a „singurătății în iubire”. Flaviu George Predescu își invită lectorii la o atentă scrutare a sinelui, dar și la deloc facila posibilitate de a medita
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
destul să vezi cine este cel recenzat și cine este exegetul. La fel ca și în politică, vei ști imediat dacă vei citi o odă sau un rechizitoriu. Însă arma cea mai puternică a criticii este tăcerea. Ca și în obsedantul deceniu, X și Z nu este bine să apară pe foaie. Sau măcar nu prea des. Deosebirea este că în anii terorii fizice, X și Z erau reținuți de „organele puterii populare”, pe când azi nu le face nimeni nimic. Pentru ca
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
intelectuali eminenți ai epocii gândeau ca el. Caracteristic lui Paul Georgescu a fost faptul de a nu-și abandona convingerile niciodată și cu niciun preț. Lucrurile inavuabile erau ocolite. Nici un cuvânt în Convorbiri despre închisori, industrializare și colectivizare forțată din „obsedantul deceniu”, deși romanele ridicaseră tabuul. Democrația populară avea și lipsuri, dar, în linii mari, era superioară sau măcar comparabilă cu democrația burgheză! Și romanele lui Paul Georgescu pun clar în evidență această echivalență. Discuțiile noastre politice lăsau loc destul și
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a austriacului, elogiul adus hazardului în La Monj sau fragmentul de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele, cea mai obsedantă imagine cu cai citită de mine vreodată. Plus această frază ce pare dedicată lui Holban: ,Orice scriitor bun naște și provoacă situațiile lui în real", nu întîmplător urmată de verbul a sebastianiza. Comparativ cu alte volume ale seriei, Pe vremea
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
Liviu Rebreanu vrea să se despartă definitiv de trecutul său, pe care îl consideră împovărător și detestabil, încărcat cu multe situații nebuloase greu de mărturisit. Din trecut îi vin numai vinovății sau amintirea stăruitoare a acestor vinovății. Mama îi reamintește obsedant, periodic, datoria neonorată față de ai săi. Conștiința acestor culpabilități multiple este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic din Amalgam va recunoaște că se sfiiește să scrie la
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță? O a doua sugestie concentraționară e de constatat în reluarea cuvîntului luni: Ťși mereu a fost ziua întîia/ și mereu luni și mereu luni și mereu luniť. Obsedanta propagandă era sistematic contrazisă de realitate, viitorul fericit necontenit promis se îndepărta o dată cu linia orizontului. (ŤStăpînul ne gonește cu biciu'n paradisť, scria mai tînărul Dan Laurențiu.)" Fără să fi trecut prin temnițele comuniste, dl Ilie Constantin s-a manifestat
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
și să încrucișeze, în egală măsură, cuvinte, chipuri, animale, nume și întîmplări. Tensiunea și așteptarea dezlegărilor din ,enigmistica" fiecărei zile este istoria sa, de la misterul adînc al monoverbului în 2 părți și 10 litere pînă la peste cele trei decenii obsedante, de neostoită ,insisificare".
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
fi reparate și actualele omisiuni. O altă chestiune controversată ar putea fi dată de modul în care sînt redactate articolele dedicate diverșilor scriitori. Ele sînt scrise de oameni cu mărci stilistice și de gîndire diferite, provenind din culturi diferite. Dincolo de obsedanta problemă a numărului de rînduri dedicate fiecărui scriitor (în care mulți văd o implicită judecată de valoare), realmente există abordări care se deosebesc fundamental. În unele situații focalizarea cade pe biografia personajului, alteori pe operă. Chiar și operele sînt analizate
De la Osman Pașa la Robert Șerban by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11178_a_12503]
-
fățișă, solidară, de proporții. Episoade sporadice, da, au fost, ca, de pildă, faptele de arme ale unor luptători din Munții Muscelului, ajunși și prin sudul țării. Importantă rămâne însă strădania autorului de a desprinde din mult exploratul filon epic al obsedantului deceniu, fire narative aparent disparate, apte totuși, prin ineditul lor, să restituie atmosfera epocii și climatul psihologic, datele vieții reale aflate parcă sub apăsarea unei fatalități străine de experiența de până atunci a personajelor. Care personaje se vizitează neîncetat, fie
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
Lewis Carroll. Costache Olăreanu reușește să evite acest risc, folosind două instrumente diferite. Unul are, mai degrabă, consacrarea unei arme: ironia (când benignă, îngăduitoare, moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele și a scriitorilor ,de mare tonaj". Obsedantele probleme ale romanului politic, transfigurările și arhetipurile, barocul, călcătura grea a romancierului abisal sunt prinse în câte un fragment malițios și savuros. Biet scriitoraș de schițe și povestiri, Victor Testiban (și, citim în filigran, Costache Olăreanu) nu se poate compara
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
Convorbiri literare”, X, nr. 5, 1 aug. 1876, p. 168). Acest nobil îndemn l-a urmat Mihai Cimpoi. Plecând de la sensul originar, grecesc al cuvântului „enciclopedie” (înăuntru, cerc), exegetul își concentrează întreaga trudă pe cercul emines cian, întrucât „cuvânt-cheie, metaforă obsedantă, simbol existențial fundamental, cercul reiterează, la poetul nostru, cu note originale, proprietățile comune simbolismului universal: mișcarea eternă, care nu cunoaște variații, început, sfârșit, cerul, timpul («uriașa roată a vremii»), cosmosul (văzut ca o sferă), lumea spirituală, divini tatea imuabilă (Centrul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sau intenționalitățile oblice ale cărții pot păli, dar rămâne revelația unei profunzimi umane, despre agresiunile istoriei care nasc monștri în conștiințele tulburate de frica schimbării. Forțând nota politică a cărții, am putea-o considera deschizătoare de drum în seria romanelor obsedantului deceniu, acelea care fac un proces subtil al schimbărilor brutale din perioada stalinistă și imediat post-stalinistă (deceniul șase) - o serie continuată de Păsările lui Al. Ivasiuc (1970), Marele singuratic de Marin Preda (1972), Fețele tăcerii de Augustin Buzura (1974) și
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
vagă amintire. Deși deducem că raporturile dintre oameni sunt alterate de noile structuri ale puterii comuniste discreționare, în ofensivă împotriva rezistenței țăranilor la colectivizare, romanul nu e niciodată tezist politic. Dacă includem romanul F într-o categorie sau alta (romanul obsedantului deceniu, roman-anchetă, roman politic), o facem pe baza unor speculații ce nu-și au suficientă motivație. Incertitudinea lecturii (despre care vorbea N. Manolescu) derivă din însăși incertitudinea unei lumi în schimbare, o lume al cărei sens nu se întrevede, poate
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
-l cunoaște cu adevărat. Nici ieșenii, nici bucureștenii, nici cei din Budapesta. Iar dacă se vor confirma și speculațiile lui Călin Andrei Mihăilescu, din recentul interviu dat în "Observator cultural", s-ar putea să mai adăugăm un cerc de nevroze obsedantelor întrebări de până acum. Într-adevăr, cum să înțelegi comentariile sale? Că am putea avea, în curând, un al treilea șoc? Că Sorin Antohi a fost mai mult decât un colaborator al Securității? Că a fost chiar ofițer?! Iată cum
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
Constantin Virgil Negoiță, le-ați făcut degeaba. Puteți să vă luați gândul. Pentru că în imaginarul naratorului acestei cărți Concert la Carnegie Hall, sintagma atât de familiară melomanilor americani și nu numai, are o cu totul altă semnificație: ea îi aduce obsedant în amintire o manifestație de protest a românilor din Statele Unite, îndreptată împotriva președintelui Emil Constantinescu, ce își anunțase participarea la un concert la Carnegie Hall. Protestul sancționa tergiversarea de către autoritățile de la București a restituirii proprietăților abuziv confiscate de statul român
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
regim care a pierdut simțul măsurii, nu este nouă în cinematografia estului. Maghiarii au chiar un clasic al genului - filmul Martorul (A tanú), realizat în anii '80 de Péter Bacsó. Și acolo e vorba de peripețiile unui umil funcționar în obsedantul deceniu, și acolo simpla dorință de a avea o viață liniștită a unora este zădărnicită de elanurile ridicol-grandomane ale altora, existînd permanent amenințarea cu persecuțiile politice. Conducerea județeană de partid decide acolo că viitorul agricol al Ungariei stă, numaidecît, în
Despre alta revolutie by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10162_a_11487]
-
munți sau au fost arestați". "Acte de omenie", "subtilități" demne inclusiv de "epoca de aur" pe care destui autori ai noștri s-au grăbit a o zugrăvi în culori luminoase, precum o salutară descotorosire de practicile staliniste! Romancieri binecunoscuți ai "obsedantului deceniu", care s-ar cuveni să se documenteze din cărți precum cea de care ne ocupăm aici, în eventualitatea (extrem de puțin probabilă) că n-au știut pe ce lume trăiesc. Ca și cercetători care preferă a se opri prudent la
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
în viziunea poetului, zidul care ne desparte de aproapele nostru, locul și timpul cînd fiecare rămîne singur și puțini mai speră să (re)descopere fanta, sufletul năzuind spre lumină "printre crăpături": locul și clipa cînd aburul întîlnește sîngele. Cîteva metafore obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
pe o plită încinsă/ apropie-te cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău" (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă). Metafora obsedantă a cărții este, de această dată, oglinda care nu se închipuie, însă, ca o suprafață reflectorizantă și care nu restituie nimic; nu e nici oglinda care înșală și ucide: în poezia lui Varujan Vosganian, oglinda este un "instrument", cel ideal
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
rusă nesovietizată, plus ,paradisurile" teoriei de bună calitate. Toate astea, devenite (mai) accesibile prin '82-'83, îi vor fi lăsat indiferenți pe șaizeciștii ceva mai puțin filologi, interesați în primul rînd să explice ce-a fost cu viața lor în obsedantul deceniu. Sau asta se înțelege din justificarea, years after, a inițiativei pe care, ținîndu-se deoparte, o vreme, de canonul autohton, a avut-o un tînăr cronicar, aceea de-a populariza ,surprize", nestăpînite bucurii de lectură, rămase dincolo de formalități. Stilul cronicilor
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
printre stele”. Dicțiunea acestui tip de erou este una eclectică, reflectând elanul foarte tănărului autor autodidact și, totodată, patosul lui cognitiv. Dincolo de acest tip de proză, de cele mai multe ori fragmente specioase prin lipsa de consistență epică în favoarea ilustrării unor concepte obsedante, poetul abordează marile idei ale poeticii visului romantic (Mortua est, Memento mori etc.). Cititor pasionat al filosofiei lui Kant și Schopenhauer dă viață unui personaj precum Ieronim (în nuvela Cezara), un tânăr și fascinant ascet sceptic, al cărui crez este
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
ingeniozitatea aneantizării formale a obstacolelor. În jocul cu multiple nuanțe al ironiei, întrevedem trăsăturile unui destin supraindividual: „Bineînțeles/ s-ar putea face ceva/ cum s-a mai și făcut/ în tot felul cum/ zicerea asta antică/ Panem et circenses/ cu obsedantul ei (sub)înțeles - / să zicem ea/ poate fi actualizată/ decojită de crusta-i de acum peste/ două mii cinci sute de ani/ ce s-ar auzi căzînd/ ușor pocnitor pe dușumea ca/ dintre dinții rozători ai veveriței/ o coajă de alună
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
Dacă doriți să rememorați, sau să vedeți pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus județele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Națională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aș spune cel mai urât, cel mai trist și cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de *Legea nr. 5 din 1950*, cea care desființa județele României, și o făcea sub conducere sovietică
Dinu C. Giurescu: Manifest către români - "Mergeţi la vot în număr mare!" () [Corola-journal/Journalistic/41323_a_42648]