6,675 matches
-
identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă și la fracturiștii ale căror povești de viață hiper-erotizate urcă la suprafața narativă tocmai ca expresii ale neadaptării la o realitate ce minimalizează individul și aneantizează elementele de diferență, de specific
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
scriitorilor din aceeași familie spirituală, a mucaliților ce flagelează existența la modul cinic, arborând un zâmbet larg, dar cu gândul la inserții subversive ce dinamitează inexistentele armonii universale. Acesta este, de fapt, nucleul paradoxal în jurul căruia gravitează romanele Ego. Prozei: obsesia neantului, eșecului, vidului existențial populat de spectre și fantoșe ale adevăratelor vieți. Hazul de necaz funcționează asemeni unei cortine coborâte asupra realului, care, la ridicări succesive, lasă să se întrezărească tarele unei nații bântuite de fantasme individuale și colective. Drumul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
care te privește disprețuitor de la înălțimea tejghelei, colegului său din Grecia, Turcia, Croația sau Bulgaria, care a învățat demult că un surplus de solicitudine face din orice turist un posibil client de lungă durată. Cu minime excepții, în România domină obsesia "tunului", a loviturii pe care "investitorul" vrea, musai, să o dea în cele trei-patru luni de exploatare intensă. Turistul trebuie nu doar umilit, ci și jupuit. După zece zile sau două săptămâni petrecute cu nervii întinși la maximum, a-i
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
30 noiembrie din Republică Moldova. În intervenția să, unul dintre coordonatorii conferinței, cercetătoarea Mioara Anton, a precizat că "Basarabia își revendică europenitatea folosind argumentul identității pentru a se pune la adăpost de potențială agresiune a unei Rușii bântuita încă de obsesia brâului de securitate. Discursul identitar înseamnă nu doar o trimitere simbolică la tradiția istorică, ci și asumarea unei poziții strategice care să pună în echilibru Estul cu Vestul". La rândul său, Daniel Șandru a circumscris importanța alegerilor din 30 noiembrie
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ia în serios număr de număr; sau Șt. A. îl socotește pe A. Șt. un critic adevărat, și atunci nu e limpede de ce nu-l ia, măcar din două în două numere, în serios. Să fi făcut Șt. A. o obsesie textuală pentru A. Șt.? Aici o îngrozitoare greșeală de tipar... Mirabile cuvinte La o emisiune 100%, domnul Mihai Tănăsescu, fostul Ministru de Finanțe, a rostit această memorabilă frază: ,Guvernul lucrează cu sabia lui Zamolxe deasupra capului". Sună bine, nu? Fiindcă
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Împărăția cărora se reîntoarce după moartea fizică. De ce lumea literară devine receptiva, mai ales, la evenimente literare rodite în America Latină, Asia, parte din Africa sau în țările europene asupra cărora se resimt încă tentaculele sovietice? Desigur, un răspuns ar fi obsesia exotismului. Să stârnească într-atât potențialul lector? Un altul ar fi evenimentul dramatic, ambele teme cu influență revelatoare în (re)defi nirea, chiar, (mulți)dimensionarea fenomenului literar. Oricât de incitative sunt asemenea subiecte, ele, totuși, nu au produs o mutație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care riscă să-l lipsească de conținut specific (,Căci ce reprezintă un brand dacă nu un cuvânt cu o semnificație mai mare decât el însuși?", brandacademy.ro). Oricum, cuvîntul brand e o emblemă a succesului actual al publicității și al obsesiei comunicării. Cu trecerea timpului se poate urmări cum în istoria ideilor schimbarea etichetelor e și o schimbare de atitudine: de la obsesia specificului național se trece la cea a imaginii României și, în fine, cu o formulă tehnică, aparent obiectivă și
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
mare decât el însuși?", brandacademy.ro). Oricum, cuvîntul brand e o emblemă a succesului actual al publicității și al obsesiei comunicării. Cu trecerea timpului se poate urmări cum în istoria ideilor schimbarea etichetelor e și o schimbare de atitudine: de la obsesia specificului național se trece la cea a imaginii României și, în fine, cu o formulă tehnică, aparent obiectivă și neapărat pragmatică, la brandul de țară. Iar chestiunea construirii personalității renaște în formule destul de șocante: "Ce ar trebui să faci pentru
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
ale trecutului. În fine, cred că mai e un motiv - deloc neînsemnat - pentru folosirea actuală a lui precum: adverbul apare ca un substitut pentru ca înzestrat cu avantajul de a nu produce cacofonii. Evitarea cacofoniilor a ajuns în ultimii ani o obsesie națională, exagerată și absurdă, în măsura în care duce la utilizarea distorsionată a unora dintre cele mai frecvente instrumente gramaticale, inevitabile în română: conjuncțiile că, ci, adverbul de comparație și prepoziția ca. Pentru a nu provoca temutele alăturări de litere și sunete (ca
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
paranteză - cu cel al lui Anton Holban: amîndoi au murit de tineri, amîndoi au apucat să scrie cîteva cărți importante, omogene, care se continuă una pe alta și care le salvează memoria literară, dar, în timp ce Holban a avut toată viața obsesia morții, murind însă stupid din cauza unei peritonite, Sorin Stoica a dus pe picioare o boală incurabilă, stingîndu-se însă cu seninătate. Jurnalul pune, așadar, cap la cap e-mailurile pe care în ultimul său an de viață scriitorul le trimitea unui grup
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
de Tania Radu, editat de Asociația ECUMEST la sfârșitul lui 2005), iar cealaltă, tocmai apărută (O biografie, Editura Polirom) este scrisă de Andrei Șerban însuși. Diferite ca structură și ca intenții, ele vorbesc, în adâncul lor, despre una și aceeași obsesie a marelui regizor: căutarea sinelui. Într-o lume a masificării, a standardizării și a anulării identității, demersul seamănă a donquijotism de cea mai pură extracție. În realitate, e vorba de tulburătoare experiențe existențiale, de urmărirea obstinată a unei vocații și
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
lui Andrei Șerban este confesiunea francă, fără inutile împăunări și excluzând răzbunările retrospective - așa cum se întâmplă în suficiente cazuri de creații confesive. Tot ce-a avut de decontat Andrei Șerban s-a petrecut strict în relație cu arta și cu obsesia de a înțelege și a crea. Te-ai fi așteptat, probabil, din partea cuiva care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în America, la o autobiografie de tip hollywoodian. Din contră, personajul pe care-l descopăr aici e
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur, băiatul adormise, ca într'o anecdotă cu proști, obosit de obsesii. El fu deșteptat la mijlocul unui solo ca de violoncel, care-și dete seama că venea din insul lui și pe care îl auzi isprăvindu-se degradat. - Ce-ai fi făcut, tu Mnir? Te-ai fi explicat? - M'aș fi sinucis
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
ar iluziona autorul) fără lipici, la paginile de poezie autentică ale volumului, e de remarcat raportul cu totul special pe care păcătosul protagonist îl întreține cu propriile păcate și cu înaltul lor Judecător. Simțurile îi sunt atât de aprinse, iar obsesiile, atât de prezente și manifeste, încât sensul însuși al moralității se deplasează. Moral este să iubești cât mai mult și, implicit, să păcătuiești cu gândul și cu fapta. Din povestea biblică a Mariei Magdalena, poetul a reținut parcă numai parcursul
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
avut multe de câștigat dacă aș fi știut să pun câțiva bemoli articolelor mele, înțeleg la perfecție mecanismele care-l conduc pe Dorin la atâtea excese și al atâtea nedreptăți flagrante. Textele sale se nasc, de regulă, dintr-o irepresibilă obsesie etică, din înțelegerea lumii ca spațiu al onestității. Dorin Tudoran nu e ranchiunos, ci hiperreactiv. Riscând să facă mari nedreptăți, el nu amână niciodată ceea ce are de spus, lăsând, însă, deschisă posibilitatea împăcărilor, sau măcar a nuanțărilor. Chiar dacă uneori e
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
dau seama, dintr-o extraordinară capacitate de a miza pe propriile idiosincrasii. E o performanță unică în publicistica românească de azi, bogată, de altminteri, în voci și scenarii ce acoperă o gamă infinită, de la pitorescul amoral, la încrâncenarea irigată de obsesii ideologice. În ce mă privește, așa cum am mai spus-o, prefer să fiu alături de Dorin Tudoran chiar atunci când greșește, decât alături de adversarii săi, fie și când au dreptate.
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
Împărăția cărora se reîntoarce după moartea fizică. De ce lumea literară devine receptiva, mai ales, la evenimente literare rodite în America Latină, Asia, parte din Africa sau în țările europene asupra cărora se resimt încă tentaculele sovietice? Desigur, un răspuns ar fi obsesia exotismului. Să stârnească într-atât potențialul lector? Un altul ar fi evenimentul dramatic, ambele teme cu influență revelatoare în (re)defi nirea, chiar, (mulți)dimensionarea fenomenului literar. Oricât de incitative sunt asemenea subiecte, ele, totuși, nu au produs o mutație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Tismăneanu să "tot promită": el chiar a făcut lucruri extraordinare pentru foarte mulți români. Ne-a pus în mână cărți, ne-a mijlocit contacte internaționale, ne-a "deschis la cap" - cum se spune - cel puțin în măsura în care ziarul "Scânteia" avea drept obsesie să ne tâmpească. A făcut pentru cultura și politica din România mai mult decât ar fi făcut zeci de institute specializate în opere de binefacere spirituală. A-l reduce la postura meschină a unui "Don Quijote" care cerșește adulația slugilor agitând
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
însuși, în special acela feminin, a cărui sursă directă o constituie icoanele populare și pictura țărănească din zona Olteniei, în special aceea de pe cruci, pe care Mitroi le-a studiat îndelung și profund, deși pare mereu același, reluat pînă la obsesie, este, în fond, obiectul unui comentariu cu totul special asupra Genezei, asupra nașterii umanității din sursă unică, asupra revărsării lui Unu în Multiplu. Ceea ce pare a fi un chip feminin este, de fapt, un chip generic, un fel de androgin
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
aventura sa eroică îi sînt atribuite altuia cu numele de Ulise, se simte ,un fel de relicvă, un mort prematur, o amintire a lui Hades", un ,deposedat, un paria al propriei persoane". În monotonia vieții cotidiene din insulă și cu obsesia unui trecut glorios, Odiseu simte irepresibilul impuls de a pleca din nou pe mare pentru că își vede destrămată propria identitate, pentru că vrea să descopere adevărul și să-și regăsească ,identitatea pierdută în epopei și hexametri". Cu aceste expectative, Odiseu întreprinde
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
în același timp, ca determinanta în asigurarea unui viitor că și context, justificare și legitimare valorice. În cazul postmodernității termenul slăbire ar putea să semnifice și relaxare că și consecință a vindecării de "febră" ideologică (aproape religioasă), dar și de "obsesiile" totalizatoare ale modernității. Într-un mod cât se poate de evident, mentalitatea postmodernă nu presupune un viitor în virtutea căruia și-ar putea legitimă hegemonia, exclusivitatea, precum și supremația valorica după modelul mentalității moderniste. În postmodernitate este de-legitimată însăși imaginea temporalității
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
revenit la Onești și-n apartament/ păianjenul blond i-a șoptit la ureche:/ ŤAzi acasă nu te mai duciť./ Arătându-i culcușu-n tavan: leagănul unei cruci". Pelerin între lumi, între real, tărâmul spiritual al morții și artelor, Gheorghe Izbășescu are obsesia unui sfârșit mereu amânat prin recurs la experiențe extreme, mentale, semantice, psihice: Chiar și tu, mică Evă, semeni cu Bacovia/ cel ieșit din cavou,/ scârbit că i s-au realizat profețiilor politice/ într-un timp indecent și fără ecou./ încât
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
fundamentale privind locul și rostul Eu-lui poetic în construcția proteică, atotcuprinzătoare și uneori contradictorie a Universului. Sinele față cu lumea, uimirea în fața măreției (chiar și în rău) Universului, căutarea propriei identități într-o lume agitată, în continuă transformare, sunt principalele obsesii ale poetului. Iar pentru a afla răspunsuri se raportează la înțelepciunea lumii vii, la faptele și lucrurile pe care le vede în jurul său, dar și la învățăturile din cărți. Explicit sau implicit, poetul trimite la judecăți filosofice de mare notorietate
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
fapt ce conferă mai multă consistență mesajului. Se întâmplă adesea ca, citind din creația unui scriitor care a murit tânăr, să fim tentați să căutăm în operă semnele morții. În cazul lui Radu R. Șerban, acestea abundă, constituie o adevărată obsesie. Fapt cumva surprinzător, pentru că nimic nu anunța sfârșitul prematur al scriitorului. De altfel, într-o Artă poetică, publicată în volumul Lumina și uitarea, Radu R. Șerban susține că poezia se naște din combinația apei cu moartea și lumina. Apa poate
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]