2,067 matches
-
cursa pentru viață a lui Rică Venturiano urmărit de puști și săbii amenințătoare, teama nevrotică de scandal a coanei Joițica acordînd valoare malefică unei banale scrisori de amor, substratul paranoic al zeului cu care junele Lache ("O lacună" - 1900) propagă obsesiv necesitatea pedepsei capitale pentru a împiedica definitiv "să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspirații, cu comploturi și asasinaturi...", faptele terifiante atribuite anarhiștilor bulgari din "Boris Sarafoff" (1900) și încă altele. Cel mai adesea, însă
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
cu pluta ca întotdeauna la ora aceea a amiezii și poate nu numai atunci, poate îți rescriai ultimele versuri ce te-au dezamăgit într-atît încît ai renunțat la ele de sute de ori, dar ele nu și nu îți sunau obsesiv în cap ca o iarbă rea și adîncă într-un pămînt fertil, prea tînăr să mori așa sub pneuri fierbinți, sub cămașa cu mînecă scurtă de vară inima s-a oprit pentru o clipă apoi brusc te-ai rostogolit la
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
Sub cascadele frazelor ce-și rostogolesc tiradele în gol, repetând la nesfârșit aceleași formulări, uneori cvasitautologice, într-o dispunere adesea bipartită între afirmație și negație, ca o permanentă opoziție, se consumă originalitatea stilului lui Thomas Bernhard. Limbajul simplu, nemetaforic, ritmat obsesiv ca un contrapunct muzical, învăluie cu mecanica sa alternativă. Verva țâfnoasă se amplifică în mii de nuanțe, la toate palierele proastei dispoziții. Este forma bernhardiană de rezistență împotriva lumii. Stifter îmi amintește mereu de Heidegger, de acest ridicol filistin național-socialist
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
al tipului de lectură teologică, fundamental nou față de 1965. Acum, în 2004, Dumitru Micu are un principiu unificator pe care în 1965 nu l-a avut și, dacă l-ar fi avut, nu l-ar fi putut etala: raportarea continuă, obsesivă și variabilă în tensiuni sau forme de manifestare, a lui Arghezi la Dumnezeu, considerat motivul liric determinant. Criticul decide: ,sursa întregii opere a lui Tudor Arghezi este atracția spre principiul generativ absolut, metafizic, spre Tatăl" (p. 185). Ideea nu e
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
privește poezia cea mai tînără (las^că nici optzeciștii nu erau, în această privință, foarte diferiți), ea se arată doritoare foarte a-și exagera noutatea, avînd aerul a-și uita mai mult decît evidenta-i filiație avangardistă. Căci în pofida copioasei, obsesivei pigmentații porno ce-o caracterizează (devansînd cu mult insolitul Jurnal de sex bogzian), ea nu e decît un capitol care continuă, fie și cu energii proaspete, resurecția poetică începută în primele decenii ale veacului anterior. N-o putem înțelege, n-
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
apăruse voga minimalismului, POL nu-l ocolește. Așa se face că, probabil, primul dintre cei mai buni autori POL este Marie Redonnet, o scriitoare atipică pentru ,scriitura feminină" din zilele noastre, cu un discurs compact, consecvent în ambiguitatea referențială, articulat obsesiv. În a doua jumătate a anilor '90, nici moștenirea Noului Roman, nici aparenta modestie minimalistă - de fapt o acedie - nu mai interesau atît de mult cititorul care fusese pînă atunci să vadă în literatură un discurs contra-establishment, anti-societatea de consum
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
subiectul acesta esențializat, sustras lumii nu zăbovește prea mult în text, se hotărăște să iasă în lume și o face umanizîndu-se, îndrăgostindu-se, avînd uneori prieteni - deși rareori familie -, loc de muncă, etc. Dar între el și lume se interpune obsesiv membrana de celuloid a ,bulei gîndurilor", astfel că realitatea mundană se află mereu în altă parte, ca o maya pe care cu cel mai mic gest o spargi, desființînd-o. Acest Dasein, care în romanele lui Echenoz trece prin tot felul
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
și primejdios de puțin politicianul care își folosea însușirile personale pentru a cîștiga. De cînd a ajuns nr. 1 în stat, Băsescu e tot mai nemulțumit să descopere că una vrea și alta poate. Conflictul cu premierul Tăriceanu îl macină obsesiv și îl face să greșească tot mai des, tactic. Prietenia lui Tăriceanu cu Dinu Patriciu pe care ministrul n-a denunțat-o, chiar dacă Dinu Patriciu îi stă în gît lui Băsescu, l-a împins pe cel din urmă să declare
Becali la pachet cu Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10729_a_12054]
-
copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
decantată o frumusețe ascunsă, dar terestră. Iar bătălia interioară este nu atât o sublimare cât o etalare a luptei cu insignifianța și cu vidul. Totul poate continua și totul poate reveni la început, în acest armistițiu al duratei. Se revine obsesiv spre la origini, acolo unde cuvintele, s-ar putea presupune, încă mai erau niște oglinzi pentru inima ,surprinsă" a omului. Saba întreprinde periodic expediții în vârsta copilăriei și a inconștienței, când lumea era un amestec de lumini și mirosuri (vezi
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
celebra ,citire" a desenului de pe covor, elogiul acelei facultăți de a uita de sine aflată la îndemâna oricărui copil visător, reverie ce deschide ușa spre labirintul interior. Saba revine mereu pe unde a mai fost, el este o adevărată natură intensivă, obsesivă. Revine, de pildă, la binomul esențial al rimei dolore/amore, despre care atât de just afirmă că rămâne o temă inepuizabilă, sub aparenta ei banalitate. Poetul crede într-un soi de mister...vizibil, un mister conținut în această indefectibilă capacitate
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
să-i expună pe unii poeți la ne-literaturitate. Stângăciile din unele texte bacoviene sau narațiunile umile din unele poeme de Saba par să indice că autorii lor au dat laoparte, în anumite perioade, orice urmă de solemnitate literară. Sinceritatea obsesivă va fi fiind non literară? Sau inhibitoare pentru produsul literar? Iată, oricum, o temă de reflexie. Insă, mai degrabă, s-ar putea zice că această aparentă absență de imagini și tropi, această indiferență atătată efectelor ce se obțin prin potențarea
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
are pielea scrisă ,cu vechi cîntece de moarte", iar aripile lui ,bat încet de dorul / dus al unei alte lumi". În final fata îi netezește coama ,cu-un piaptăn" din chiar osul ei. Nu altceva este șarpele - simbol ce revine obsesiv prin multiplele deschideri către zonele obscure ale conștiinței : ,șarpele își luase hamul și praștia / tîra înapoi sania-n care sta / sufletul meu pregătit de plecare". Sufletul este despărțit de trup în același mod nefiresc și brutal în care se produc
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
Pavel Șușară Teodor Moraru, marele premiat al Uniunii Artiștilor Plastici pe 2005, nu este un furnizor de concepte, el nu scrutează analitic, spre a-l defini, un obiect asupra căruia și-a fixat interesul sau, dimpotrivă, pe care îl interoghează obsesiv pînă cînd acesta își epuizează substanța. Lumea sa nu este, în consecință, una exterioară, însușită discret prin succesive tatonări, ea nu se naște după un scenariu prestabilit - căruia artistul îi rămîne mai mult sau mai puțin fidel -, ci una care
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
dovedesc că își merită banii, Kong fiind mai sensibil decât restul actorilor principali. Pardon, personaje. Care, la urma urmei, cam fac figurație printre efecte. Excepția notabilă e Jack Black care reușește să dea carne și oase lui Carl Denham, cineastul obsesiv care a pus la cale toată expediția. Revin la scenariu pentru că debordează de iregularități: are secvențe de acțiune din cauza cărora amețești - nu e o figură de stil - dar și Ťburțiť pe măsură. Ultima secvență sigur e una, dar unii ar
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
imposturii și al escrocheriei. Ion Pogorilovschi este, indubitabil, un amator în spațiul artelor plastice și nu are cum să știe lucruri care țin de intimitatea profesiei, dar știe foarte bine ce urmărește cu manipularea imaginii numitei Figuri, de ce o publică obsesiv, de ce strecoară, așa, în treacăt, și o guașă penibilă care se vrea o schiță a Rugăciunii din cimitirul buzoian, aflată, evident, într-o colecție particulară etc., etc. Ceea ce știe el, de asemenea, dar se pare că nu dă importanță acestui
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
care grădina, lumea vegetală în general, și interioarele monumentale sînt forme de experimentare a picturii totale, Horea Paștina s-a aplecat și el asupra grădinii în varianta ei lirică și crepusculară, iar Florin Niculiu, în ultimii săi ani, a pictat obsesiv, cu o voluptate insațiabilă, aproape de trăirea panteistă, arhitectura sălbatică a propriei sale grădini. Și lista ar putea continua și cu alte nume importante din pictura noastră de astăzi. însă, dintr-un anumit moment al acestui interes pentru natură sau pentru
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
Maculata concepție, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat ca limbaj, aproape de viziunea eterică a Extremului Orient, în care ideea exorcismului, a luptei cu fiara, a cuplului care visează tenace recuperarea unității androgine este prezentă în nenumărate variante, obsesivă și, pe cît se poate, dar fără pericolul căderii în patetic, imperativă. Și iarăși, nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde tot aici, pe hîrtii obosite sub un laviu de tuș, cu un scris caligrafic de puber care nu și-a
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
mai ales în suflet, ceea ce ai tradus cândva, poate să-ți placă sau poate să nu-ți mai placă. Cartea aceea, traducerea ta, rămâne prietenul tău într-o permanentă schimbare, transformare. Plurivalența unei expresii din textul original poate deveni apăsătoare, obsesivă, dilematică. Plurisemantismul, cu nenumăratele lui trimiteri, în progresie geometrică uneori, joacă renghiuri. Eugen Evu spunea: „rezultă deci, că trepidația cvasi-empatică a traducătorului între cuvântul poetului (de) tradus (de echivalat transfigurativ-semantic, vezi procedeul Sorkin), în triunghiul Bermuda al conjucturii, al travaliului
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
nimic altceva decît secvențe intuitive echivalînd cu leit-motivele imaginației unui om. Sînt reprezentări și imagini ce ne revin deseori în memorie, dar reprezentări care, înlănțuite în secvențe scurte, apar ca porțiunile tematice dintr-o peliculă de film, sau precum temele obsesive și recurente din cursul frămîntărilor noastre. Ceea ce le definește cu precădere este frecvența cu care revin în imaginație sau în structura unui text literar. Și astfel, cu cît recurența unei fantasme este mai deasă cu atît însemnătatea ei literară e
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
Exact ca și partidul. Faptul că Ion Iliescu n-a ieșit la bătaie - în spijinul sau împotriva lui Năstase - arată confuzia, disperarea și, de ce nu, dezamăgirea ce domnesc în rândul neocomuniștilor români. Dedublarea, mimarea milei față de cei săraci subminată de obsesiva îmbuibare au dus la implozia actuală a partidului. Din punctul de vedere al structurilor interne, important nu e că PSD stă prost în sondaje și că nu există suficiente funcții pentru clientelă. Important e că oamenii cu nume din partid
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
unite într-un sărut mort, ne-a rostogolit trupurile purtate de păcat, într-un blestem etern... Sângele meu otrăvit, ce s-a scurs învolburat în toate visele omenirii, memorându-ți formele și implantându-le în gândurile tuturor îndrăgostiților lumii... Aproape obsesiv, visez că, într-o altă viață vom muri împreună sub o ploaie rece de toamnă..., îndepărtați, prăbușindu-ne în pulberi de stele cu coada... Doi oameni înfrânți de dorință, trudind în dragoste și păcătuind în puștiul ce ii înconjoară... Trec
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de asocieri. În mai 2009, apărea în presă informația că Geoană s-a întâlnit cu Vântu în Deltă, pe un ponton al omului de afaceri. Tema era reluată personal de Traian Băsescu, în 12 noiembrie, la B1Tv. Președintele a repetat obsesiv atacul la adresa ”mogulilor”, Vântu, Voiculescu și Patriciu, care s-ar afla în spatele candidatului PSD. De asemenea, în aprilie 2009, Băsescu a spus că Geoană îl atacă pentru-i dovedi soacrei că e suficient de bărbat. Era lansată ideea că Mircea
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]
-
semnele unei vocații a tragicului, punctul lor de fugă fiind moartea, sinuciderea, lumea în cădere, agonia. Oprite de la rostirea publică, ele se vor transforma într-o povară sufocantă. Cariera lui Cornel Nistea stă toată sub semnul rupturii, aceasta fiind metafora obsesivă care informează, într-un fel sau altul, tot scrisul său suspendat între un înainte și un după. Tudorel Urian vorbește chiar despre un laitmotiv al șocului, al bruscării unei conștiințe. Noul roman, Întâlnirile mele cu Orlando, poate fi citit și
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
de informație vehiculată, de cât de șocantă este. E la fel de important modul în care presa se raportează la informație. De exemplu, filmulețul cu copilul a fost difuzat aiurea: prea aproape de alegeri, dar nu în ultimul moment. Presa l-a reluat obsesiv, obținând efectul contrar, de saturație, prin supraexpunere”. Obiectivul PDL ar putea fi descurajarea nehotărâților, care s-ar putea decide în ultimul moment să voteze USL. Nicio dezvăluire nu poate atinge electoratul dur, fidelii partidelor. Pur și simplu nu vor crede
De Ce ar folosi stenograme PDL și Traian Băsescu, în campanie () [Corola-journal/Journalistic/41621_a_42946]