799 matches
-
voluntară. Un personaj al lui G. Călinescu, Gavrilcea, își instigă camarazii să bată un gradat care înjosește recruții. Al doilea război mondial nu are parte la noi de literatura consacrată primului din cauză că realitatea lui a fost falsificată cu hotărâre și obstinație. Partea de luptă în Est a fost practic trecută sub tăcere, de am zice că armia română a intrat în răzbel la 23 august 1944. În copilărie nu înțelegeam prea bine de ce cărțile și filmele nu relatează momente despre care
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Din același motiv pentru care mi se pare că neputința de a te concentra este un defect cognitiv. Acțiunea și cunoașterea necesită o anumită stabilitate a dorinței sau a concentrării. Atât cât e nevoie, pentru că, dacă exagerezi, se transformă În obstinație sau obsesie. Ribot a dedicat „Împărăției capriciilor” un capitol din cartea sa despre patologia voinței. E un tip de caracter, spune el, În care voința nu prinde contur sau se conturează numai sub o formă oscilantă, instabilă și ineficientă. E
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
motivațiile celorlalți și să se lase eroic Învinsă de certitudine, deși aceasta Îi poate fi potrivnică. Cu alte cuvinte, să treacă dincolo de bariera spațiului său privat. Fără această concesie, dreptul la libertatea conștiinței se poate transforma Într-un protector al obstinației și al fanatismului, importante bătălii pierdute ale inteligenței, după cum am văzut. Folosirea publică a inteligenței implică ieșirea din universul certitudinilor private, locul unde Își pot găsi adăpost mofturile, lipsa de clarviziune sau egoismul, pentru a căuta universul certitudinilor pe cale de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
actualmente pe această planetă, descoperim că lumea În care trăim devine pe zi ce trece din ce În ce mai periculoasă pentru fiecare dintre noi. Se dezvăluie astfel adevărul zguduitor despre fenomenul așa numitelor „dâre ale morții“ (chemtrails-uri), pe care mass-media Îl trece cu obstinație sub tăcere, iar În SUA efectiv li se Închide gura tuturor acelora care cer În mod insistent explicații, ei fiind acuzați nici mai mult, nici mai puțin decât de... propagandă teroristă antiguvernamentală. Dârele morții (chemtrails-uri), ce constau atât din felurite
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ne înfruntăm, marele pericol vine din partea lui. Noi, patrioții și unioniștii, suntem buni, în orice caz bine intenționați, chiar dacă se întâmplă să mai și greșim... Se pare că, deocamdată, nimic nu este de făcut cu această mentalitate, care refuză cu obstinație să vadă și să-și măsoare faptele - atunci când ele există - în lumina și dimensiunea lor adevărată. Ea interzice, într-un mod vulgar și clamoros, și altora s-o facă, invocând și de această dată interesele națiunii. „Nu e momentul să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
câtre popor, în care să se sugereze pe cine trebuie să voteze bietul și atât de derutatul basarabean. De la descrierea acestor ipostaze ale inadecvării, să revenim la temele literare și la dialogul cultural, pe care scriitorul basarabean îl refuză cu obstinație. Până la urmă, după ce vom trece prin actualul sos electoral și politic, tot ne vom întoarce la masa de scris, deși, presupun, într-un număr considerabil diminuat. Vom putea prelucra artistic perioada de tranziție, adică epoca scenariilor, ordinelor și medaliilor, numai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
implacabilă de fapte cotidiene. Zi-de-zi-ul devenea, pe neobservate, ambasadorul absolutului. Bolile lui Stendhal se identificau cu Însăși Boala, iar neliniștile cotidiene ale lui Camus - cu simptomele metafizicului, zbaterile Virginiei Woolf nu erau decât eșantioane din marea Nevroză a secolului, iar obstinația unui Radu Petrescu de a nu publica nimic - o formă implicită a Rezistenței scriitorului. În vremea din urmă, și mai ales În Europa Centrală și Răsăriteană, accentele s-au modificat. Ele nu mai cad pe viața intimă a scriitorului. Experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ignora și posibilele sale antecedente istorice, lunga listă a răzvrătiților cuvântului și a contestatarilor impenitenți, gândirea știe că Își poate permite luxul de a se comporta firesc În Însuși spațiul nefirescului. Soluții parțiale sau non-soluții Statisticile sunt Întotdeauna relative, Însă obstinația lor de a pretinde că spun adevărul nu poate fi ignorată cu desăvârșire. Cifrele arată că bătrânii și tinerii sunt categoriile cele mai expuse gestului extrem. Nici autorii de jurnale nu se sustrag acestei reguli. Matematica sinuciderii spune că marii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinuciderea Într-un text, Într-o realitate validabilă literar? Actul sinuciderii nu e niciodată un act În sine, rupt de personalitatea celui care-l comite. „Persoana globală”29 a sinucigașului nu dispare Înghițită de rețeaua carnivoră a confesiunii practicate cu obstinație. Ea Își dezvoltă o nouă personalitate și ia un chip cu totul nou tocmai În procesul zbaterii, al luptei acerbe pe marginea prăpastiei care desparte viața de moarte. Teatralitatea comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însumare a tuturor acestor eșecuri, viața scriitorului va deveni biografia unui personaj fictiv, greu de recunoscut chiar pentru cel care scrie. După cum se știe, există o expresivitate involuntară a oricărui text, o ieșire de sub control a imaginii pe care, cu obstinație, vrea să o propună. În laborator Pentru o Întreagă categorie de autori, jurnalul intim e locul În care se produce transformarea „reprezentării-idee” În „ființă fictivă”24. Acceptând existența acestei dualități, acceptăm și existența unei tensiuni (greu definibile, altfel) la limita
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să trăiască mereu În prezent (situație, de altfel, relativă: În chiar momentul scrierii sale, el vorbește despre un trecut), autorul este Întotdeauna legat de o existență anterioară. El nu poate accede la această utopie a jurnalului: de a refuza cu obstinație trecutul și de a ignora cu trufie orice depășire a limitelor zilei. Claustrat Între două date, uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a timpului. Eșantioane de real Dincolo de astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim se debarasează de servituțile câtorva dintre genurile clasice. El e mult mai mult decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prezențelor străine, a "alterității care trebuie integrată în ființa națională înainte de a putea contribui la divizarea sa" apare și în istoria de uz școlar din Franța (vezi Jean-Pierre Rioux, op. cit., p. 133), de exemplu; dar, fără îndoială, cu mai puțină obstinație. 256 Neagu Djuvara, Cum s-a născut poporul român?, p. 5. 257 Pentru lămurirea termenului "valah", autorul face un interesant excurs lingvistic european, prezentând mai multe variante și semnificații din spațiul fostului Imperiu roman. Este unul din puținele cazuri în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Eastern Europe, Center for Democracy and Reconciliation in Southeast Europe,Tessaloniki, 2001, p. 20. 121 Ibidem, p. 19. 122 Tinerii occidentali aveau foarte puține ocazii de a cunoaște alte țări estice în afară de U.R.S.S. O elevă din Franța își amintea obstinația cu care i s-a cerut să învețe, încă din gimnaziu, o întreagă litanie de mari fluvii, uzine, zone agricole, exploatări de petrol ș.a. din Uniunea Sovietică. În schimb, ceea ce se afla între țările occidentale ("noi") și U.RS.S.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
populară se bazează pe schema genezei (tată-fiu) și continuă pe cea a evoluției (aventurile celui din urmă spre satisfacția celui dintâi), narând "peripețiile" lui Gargantua, fiul uriașului Grandgousier, Rabelais decide să "alcătuiască" (acesta este verbul pe care îl folosește cu obstinație, parcă pentru a semnaliza și faptul că scrierea lui s-a ivit, de fapt, din cele vechi, remodelate) o continuare a continuării, istorisind geneza și evoluția lui Pantagruel, fiul lui Gargantua. Un alt șiretlic: numele eroului, care dă naștere seriei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parte, construite după tipicul lui "Cum s-au luptat", "Cum era alcătuit", "Cum am ajuns la" etc., obținerea efectelor comice din descrierea detaliată, având un caracter hiperbolic, a enormelor cantități de mâncare și băutură pe care le îngurgitau "eroii" și obstinația cu care naratorul face precizările numerice atunci când produce un discurs enumerativ cu privire la vestimentație, alimentație ș.a.m.d. ("șapte sute treisprezece colți de mătase albă, o mie cinci sute nouă piei și jumătate de câine") sau integrarea modului specific folcloric de narație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
funcționat mai târziu drept literaritate va putea fi făcută, așadar, doar printr-un limbaj de specialitate, adecvat, rezervându-și marje de eroare cât mai reduse. În cadrul acestui limbaj, parodia și parodierea sunt fenomene asupra cărora formaliștii s-au aplecat cu obstinație, motivați de faptul că dezvoltarea literaturii ar fi, practic, incompletă (dacă nu chiar imposibilă) în lipsa textelor parodice importante. Interesantă și din punctul de vedere al inspirației, al abordării subiectelor vechi într-o nouă lumină, parodia reprezintă, o dată cu Școala Formală rusă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a suferit fisuri lăuntrice"358. De aici încolo intervin și diferențele parodice în raport cu originalul. Fixarea cronotopului se petrece mult mai târziu, după ce evenimentul propriu-zis s-a consumat. Ea este realizată de personaj în vederea transcrierii datelor în log-book, termen folosit cu obstinație și pentru a aduce în discuție vechiul limbaj marinăresc, fiind așadar o strategie de asigurare a "veridicității" livrești a celor relatate. Abia la pagina 59 aflăm că "naufragiul avusese loc la 30 septembrie 1759, pe la două din noapte. Robinson se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
delictului până la alegerile din 2008) ar fi elocventă. Practic nu a existat un episod de cronică violentă la care au participat românii să nu fi fost reflectat cu asiduitate pe toate canalele de informare în masă făcându-se referire cu obstinație la matricea etnico-naționalitară. În plus ca un laitmotiv a fost adusă în discuție presupusa înclinare spre delincvență a acestei comunități 39. Paginile ziarelor a programelor de știri au fost pline cu nume de români, de multe ori realizându-se o
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Secret de Informații trebuia să le facă față, explică firesc acest fapt. Eugen Cristescu remarca, în mod plastic, că în această perioadă Serviciul Secret de Informații „a circulat între Marele Stat Major și Ministerul de Război”. Considerația rezulta și din obstinația cu care acționa Mihail Moruzov în a se menține la conducerea acestei structuri cu rol informativ și contrainformativ. Celebrul personaj apela la orice mijloc și dorea cu orice preț să rămână directorul Serviciului ca astfel să nu fie „deconspirate” situațiile
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ale acestuia. Regulamentul de funcționare, intrat în vigoare la 20 aprilie 1934, stabilea că Serviciul Secret de Informații era direct subordonat Ministerului de Război și nu Marelui Stat Major. Aflat în fruntea Marelui Stat Major, generalul Ion Antonescu urmărea cu obstinație instaurarea unui control riguros asupra structurii informative a Armatei Române, atât din punct de vedere al disciplinei financiare, cât și al conținutului și calității ei operative. De evidențiat în acest sens este raportul nr. 1.433 din 19 mai 1934
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
profitabile. Aaa, deci aici era buba! Și noi habar n-aveam. Cei de la PDL, oameni cu un simț al observației dat dracului, s-au prins imediat că spitalele nu produceau nimic, dar absolut nimic iar pacienții refuzau ferm și cu obstinație, să iasă la muncile câmpului, la împletit coșuri de nuiele, la cules cartofi, sau la săpat șanțuri. Așa că recomandarea PDL pentru pacienți este clară și fără echivoc: în lipsă de spital, n-au decât să se ducă la bal. Și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Este normal, că alta ar fi fost situația, dacă toți cei de mai sus ar fi fost să zicem fotbaliști. Ehei, altă făină s-ar fi măcinat la moara lor. Poate de aceea copiii minunatului nostru popor refuză chiar cu obstinație să devină Dostoievski, Tolstoi, Balzac, Goethe, Pitagora, Arhimede, Newton și părinții îi feresc, pe cât pot, de o asemenea catastrofă în viață. Despre mine, ce să mai zic, am depășit demult stadiul de mers la grădiniță și, până voi da în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
eșua, după caz. În una dintre cele mai consistente lucrări dedicate problemei, Paul Ricoeur sublinia faptul că efortul reamintirii stă la baza oricărei activități intelectuale, care, dusă la bun sfârșit, celebrează starea de jubilație a unei memorii "fericite"18 (oare obstinația lui Lovinescu de a scrie literatură, în ciuda opiniilor descurajante și a piedicilor de tot felul, nu va fi fost tot o formă de căutare a fericirii propriei sale memorii?). Însă memoria și imaginația, zice tot Ricœur, "au drept trăsătură comună
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imperativ de prognozele sumbre. În urma calculelor făcute de experții în domeniu, în maximum 50 de ani situația va fi devenit deja ireversibilă. În ciuda acestor pericole, însă, există și facțiuni care neagă complet până și realitatea încălzirii globale, ripostând cu violentă obstinație la orice încercare de a li se dovedi cu argumente științifice eroarea în care se află. Este limpede, cred eu, care ar trebui să fie calea de urmat în această situație. Sunt de părere că dovezile privind ireversibilitatea degradării la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]