592 matches
-
la astfel de gesturi!" - iată o mostră de evaluare a posteriori a unei largi clase de indivizi ce știu să-și folosească însușirile pentru a profita de naivitatea, bunătatea sau indiferența altora. Proștii, în schimb, te enervează de cum îi vezi: obtuzi, greoi, încruntați, încăpățânați, ei poartă cu sine precarul univers de gânduri și spaime. Există, desigur, și prostul vesel, ce plutește deasupra lucrurilor cu un soi de grație tembelă. E o categorie mai rară, de-a cărei tâmpenie îți dai seama
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
literară din 17 martie 1966, a fost să arate "cum trăiesc spiritele academice vremurile furtunoase". Sub raport epic, romancierul se servește de mitul folcloric al meșterului Manole pentru a analiza încă o dată soarta creatorului de geniu într-o societate meschină, obtuză, incapabilă de a promova valori. Se pare că avem de-a face cu o alegorie.În 1941, G. Călinescu publicase Istoria literaturii române de la origini până în prezent, operă monumentală, de o valoare inegalabilă și inestimabilă, care a dat loc totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oprit în fața mea, și atunci, confuz, mi-am dat seama că sânt de înălțimea ei, că ne privim ochi în ochi de la același nivel al vârstei de zece ani, pe când zidurile crescuseră teribil, iar moara, peste gard, era un castel obtuz, mare cit un continent, înghesuind bucățica de cer nocturn de deasupra. Fluturii de noapte lopătau, cafenii, prin aerul spectralizat de lumina electrică și se așezau pe varul zgrunțuros, formând triunghiuri mozaicate. Silvia s-a suit pe tronul înalt, s-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zice ea, oameni buni. Iertați-mă, oameni buni", însă vorbele lui erau imediat acoperite de alte ocări ale consoartei. Abia peste ani Maria avea să-și dea seama că bătrâna nu mințise în delirul ei, ba dimpotrivă, că mintea ei obtuză nu fusese în stare să intuiască până la capăt realitatea, când redusese cavoul lui Catana la un palat. Căci bătrânul își dăduse sufletul în 1962, creștinește, cu popă și luminare la căpătâi, jelit de toată curtea și având faimă de sfânt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
recompense și daruri. Coborând marile scări cu pereții zugrăviți alb, ajungeam pe alte paliere, pline de plante ornamentale, unde se aflau ușile bune, cunoscute deja, la care ciocăneam bucuros. Vizoarele mi se păreau la o înălțime colosală pe suprafețele acelea obtuze, aplecate peste mine. Dar pentru mine, cel purtat mai tot timpul în brațe, înălțimea nu era o problemă: starea mea normală era, pe atunci, levitația. La una dintre uși deschidea nenea Silvestru, brutarul, care nici nu se arăta bine-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
instrumentul: trompete, tromboane, o tubă enormă, cinele de alamă, două saxofoane încovoiate... Muzica izbucni la un semn al dirijorului, spectatorii aplaudară, asurziți de acutele furioase ale dixieland-ului, și Ionel uită de sine, de nevastă, de sala întunecată, de universul obtuz și indescifrabil din jur și-și lăsă mintea să înconjoare tandru arena, cu slava și deșertăciunea ei fermecătoare. În bluzița de voal roz sub care se zăreau, ca printr-o înserare, sutienul și chiloții croite parcă din poleială verde smarald
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungul străzii, pe lângă garduri date cu gaz, privești pofticios și neputincios ultimele cireșe rămase pe vârful pomilor cu frunze grase și leneșe-n soare, și ajungi la întretăierea cu o altă străduță, pe colțul căreia e alimentara. Casa e masivă, obtuză, încrustată cu licheni ca o stâncă bătrână. Oarbă de ferestre, are doar, la etaj, un balcon de fier forjat cu nelipsitul leandru-în-florit și nelipsita bătrânică iscoditoare care te urmărește lung cu ochii înroșiți de conjunctivită. Chiar sub balcon e firma
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o legătură grea, făcută dintr-o pătură înnodată, ținea de mână un copil. Avea un ochi învinețit, o buză îi era spartă și îl fixa cu o privire umilită; alături se afla soțul ei, un țăran iute, cu o expresie obtuză, ce ducea în spinare un coș mare plin de tot felul de lucruri învelite și unelte agricole: era cu siguranță un om violent, însă acum bărbia îi tremura și lacrimi de spaimă îi străluceau în ochi. Toate acele suflete sărmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Kafka, al cărui roman Procesul l-a și tradus, În 1936, În poloneză. Figura tutelară a Tatălui nu are la Schulz nimic opresiv, ci este, dimpotrivă, eliberatoare. Nelimitata sa predispoziție infantilă și ludică se opune maturității prozaice, rigide, a obtuzei prezențe paternaliste În universul kafkian. Dacă ar fi fost să scrie propria versiune a Scrisorii către tata, Schulz ar fi proiectat, probabil, În ea admirația sa nostalgică față de solidarul franctiror care i-a animat copilăria și i-a energizat fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Bulandra), O scrisoare pierdută ( Craiova), Mizantropul (Bulandra). Am văzut o parte din ele ; am cunoscut sistemul.Și vreau să reamintesc doar cîteva ciudățenii apărute pe traseul piesei către public, traseu bine vegheat de oamenii de ordine ai cenzurii. Dincolo de cenzorii obtuzi, ursuzi, fricoși, mai catolici decît Papa, existau și inspectori - centrali, ori locali - care dezvoltau cu „suspecții” relații de prietenie : teatrul dădea o masă, omul centrului Închidea ochii. Alteori, se putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să hotărască singur, i-am spus asta dintotdeauna. Ce-ai făcut tu dintotdeauna? Ce-a zis? Ah, de ce-i tot dau înainte cu astea? La ce bun să fiu în halul ăsta de obsedat? La ce bun să fiu așa obtuz? De ce să nu iau lucrurile în glumă, ca Sam Levenson, să râd de toți și de toate - păi, nu? Da’ stai să termin. Urcă, așadar, în taxi. — Pupă-l, îmi șoptește maică-mea, doar pleci hăt în Europa. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cuistre 2. Filozof de mahala. Piqueassiette 3. Cerșetor care insultă când nu-i miluit. "Cinic", într-adevăr, în sens modern. Nesociabil și rău. Ironie greoaie și aproape de mintea omului. Infatuat. Inelegant la aspect și la suflet. Nici un orizont. Utilitarist mărginit. Obtuz la știință și la arte - "inutile", pentru el, "dăunătoare". Insensibil la orice frumusețe. Instincte canibalice. ("Era de părere că e permis să mănânci carne de om.") Falsificator de monede, în tinerețe. Trata, nenorocitul, de sus pe Platon. Deseară Adela e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea, dar afară de parfumul din aer, mai vag decât reminiscențele în agonie, nu mai rămăsese nimic! Ori, dacă în vibrațiile de aer și de eter din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu mai era nimic decât tristețea mocnită a saltarelor goale, apoi pe al treilea, din care s-a răspândit, ca o adiere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
drumeagul care ducea spre munții îndepărtați, așa încît am putut cuprinde cu privirea o suprafață din ce în ce mai mare din zidurile masive de sticlă sau gheață sau cristal ale borcanului, care nu era nicidecum un borcan, ci un uriaș castel, o construcție obtuză, cu cornișe și stucaturi și ciubucării și gorgone și luminatoare și balcoane și creneluri și foișoare și jgheaburi numai și numai din materie rece și transparentă. Iar în mijlocul miilor de săli cu pereți străvezii mă aflam eu, trântit la pământ
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu se poate pune în mod decisiv; s-ar putea ca Newton să poată fi privit și din alt punct de vedere. Și nu știu dacă aceste variante sunt valabile pentru orice om. În orice caz, există mari creatori oarecum obtuzi, care nu dau semne de inteligență. Uneori, mintea scurtă are și ea undele ei, probabil un alt tip de acces la dimensiunea spiritului; un fel de nedumerire profundă care nu caută să-și dea explicații. Cât îl privește pe Newton
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
teologie cu orizont foarte vertical, de înălțare, ci o teologie cu orizont plafonat, tematic; care își permite uneori variații tematice, dar numai în spectrul minor al schimbărilor, care se păstrează constant în limita unui conținut redus, partinic, doctrinar, în sensul obtuz al cuvântului și fără o deschidere adevărată spre o liberă mișcare a spiritului. Sfinții Părinți nu sunt nici mari scriitori, nici nu privesc spre un cer înalt, ci spre unul scund, de adepți și de discipoli, un cer devenit plafon
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am mers mai departe, spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort, poate lucrurile s-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca o gură știrbă, după o extracție. Și pe acel maidan nou apărut ardeau lumânări înfipte în pământul proaspăt afânat, puse în formă de cruce. Ici și colo, ulcele de lut, cu dalii și cârciumărese. Trecătorii căpătau deodată o expresie obtuză și îngrozită, probabil la fel cu a mea, ce rămăsesem în loc, pironit, intuind că nu pe lângă un loc gol treceam, ci pe lângă morminte. Deodată a oprit o trăsură, o doamnă elegantă a coborât și s-a apropiat cu un pas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
blestemele și sarcasmele la adresa lui curg. Câtă batjocură a îndurat în gazete și în toate marile cuvântări ale adversarilor - un adevărat martiriu al ridicolului ce, fără alegere, este aici dăruit deopotrivă și celor ce-l merită, și celor ce nu ! Mod obtuz de gândire al unei țări provinciale, ce nu se dovedește în stare a trata diferențiat politicianul demagog, incapabil și agramat, și pe cel ce gândește de zece ori fiece pas pentru binele țării !... Cu riscul de a rămâne singurul în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce face și ura sa pentru Rusia o ia drept liberalismul cel mai fecund (o, veți întâlni frecvent la noi câte un liberal aplaudat de toți ceilalți și care, poate, nu-i în realitate decât cel mai neghiob, cel mai obtuz și mai periculos conservator, lucru pe care nici măcar el nu-l știe!). În vremuri nu prea îndepărtate, unii liberali ai noștri mai că nu luau această ură față de Rusia drept adevărată dragoste de patrie și se lăudau că văd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
paginile lui Jacopo Belbo, pe care le descifrasem cu prețul atâtor enigmatice ocolișuri și pe care totuși le știam fictive. Eram Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am dat seama că imaginea era proiectată de un alt ecran, aflat deasupra capului meu, unde ea apărea răsturnată, iar acest al doilea ecran era ocularul unui periscop rudimentar, făcut, ca să zicem așa, din două cutii mari incastrate În unghi obtuz, cu cutia mai lungă ce se Înălța În loc de tub În afara gheretei, deasupra capului meu și În spate, ajungând la o fereastră din partea superioară, prin care, desigur, printr-un joc interior de lentile ce-i permitea un unghi larg de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De letras y a complejas variaciones Y alfín pronunció el Nombre que es la Clave, La Puerta, el Eco, el Huésped y el Palacio... (J.L. Borges, El Golem) Atunci, din ură față de Abulafia, la a nu mai știu câta Întrebare obtuză („Ai parola?”), am răspuns: „Nu”. Ecranul Începu să se umple de cuvinte, linii, indici, de o Întreagă avalanșă de subiecte. Violasem În sfârșit secretul lui Abulafia. Eram așa de entuziasmat de victorie, că nici măcar nu m-am Întrebat de ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Deplasându-se pur și simplu, fixând pe neașeptate niște convergențe ale unor paralele cărora tu nu le dăduseși atenție, Într-un punct imprecis al spațiului, te făcea să te simți ca și cum tu, până atunci, te-ai fi fixat În mod obtuz asupra singurului punct lipsit de importanță. Dar nu era numai privirea. Cu vreun gest, cu o singură interjecție, Belbo avea puterea de a te muta În altă parte. Vreau să spun, să presupunem că tu te chinuiai să demonstrezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
același timp trebuie să spun că nu este ca și cum l-am fi trimis pe Shakespeare să-i civilizeze pe hindușii ignoranți. Într-un fel, poate da. Dar, de fapt, nu este așa. Nu! Nu este, Willoughby cred că deliberat ești obtuz... Harold zice că este absolut fantastic. Da, într-un fel italienesc. Într-un fel, seamănă cu marmora. Mmm. Unde? O, gazonul din fața bisericii lui Cristos. Se apleca pe fereastra biroului, iar individul tocmai trecea, parcă plutea... aproape oniric, zice Harold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]