2,513 matches
-
Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo patru mii erau creștini, ceilalți... cine-I mai știe. Vaierul lor se auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi și nu-l auzeam decât pe fiul nostru . Louis. Louis Ibaraki. I-am întins soției sashen-ul meu, încă ud de sângele fiului. Ud și el de sânge, kimono-ul meu parcă avea viața lui, în lumina lanternelor morții. Ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă uitam așa, înciudat de neștiința lui, deodată au izbucnit... limbi de flăcări. Din jarul stins! Pe ploaia care cădea, rece și deasă! Nu mi-a venit să-mi cred ochilor! Abia atunci m-am uitat la el! Doamne, ce ochi avea! Așa cum e cerul spre noapte sau, mai bine zis, cum e marea pe-nserat! Stătea și se uita la mine: "Ce-ai vrea tu să faci în cer?!" Cred că știa ce-am să-i răspund și de ce nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar blândă, mângâietoare, spre care lunecam plină de bucurie, apoi s-a făcut albastră-verde, unduitoare, ca o apă nesfârșit de adâncă și înmiresmată și atunci i-am auzit glasul : "Fetiță, scoală-te" și m-am căznit să deschid și eu ochii și lumina se făcu mai mică, tot mai mică, până când n-am mai văzut decât ochii Lui nesfârșit de blânzi și adânci era Mirele meu: "Talita, kumi" 11, "Fetiță, scoală-te"." Încetase să mai plângă. "Uite, vezi îmi arătă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spun și celorlalți, dar n-am reușit decât să latru... trecuse ceasul când puteam vorbi... acuma trebuia să-i trezesc pe toți să vadă asta și să se descurce cum or putea... Uite, puștiul chiar s-a trezit. Mamă, ce ochi face ! Crede că visează. S-au trezit și ceilalți. Ce i-o fi apucat să fugă așa, uite c-au luat și apă cu ei ! Doar nu cred că-i foc, ce au oare oamenii ăștia de nu văd ?! Măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa: Hai, spune-odată ! De ce n-ai dormit astă noapte ? Și ce ți-a venit să te scoli dis-de-dimineață ?! Până mai ieri trebuia să trag de tine dacă vroiam să vii cu mine la pește. Și acu', uită-te ! Ai făcut ochi înaintea mea ! Nici soarele nu s-a ridicat din ceață ! Ce-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame ? S-a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
voi una? - a Întrebat Petrică pe nepusă masă. ―??? ― Ar cam fi timpul să plec. Vorba ceea: am să dispar ca măgarul În ceață. Vă Îmbrățișez cu mult drag. Să ne vedem sănătoși sâmbătă seară. Acum să vezi tu numai ce ochi o să Manutanță, Nicule. Și fiindcă veni vorba de „Hanul ”, cercetașului facă portarul! Am să-mi compun o figură marțială, de să-l treacă fiorii! ― Și nu te poți plânge că nu ai „recuzită”. Mustăți, slavă Domnului. Sprâncene, cât cuprinde. Privire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar când l-am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
punem pe toate, noi rămânem descoperiți - i-am spus eu. „Cred că e bine să ne oprim cel puțin câte o grenadă de fiecare. Așa o trebușoară o vom face dacă se anunță un nou transport. Până atunci, să fim ochi și urechi. Să sperăm că transportul pe care Îl vom mai vedea are să fie după dorința noastră” - și-a spus părerea Toader. „Atunci, să ne pregătim să-i Întâmpinăm cum se cuvine” - am convenit eu și am interpretat un „cântec
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a ieșit, mai-mai să dea peste Gruia, care venea la profesor să-i ceară părerea asupra unui pacient. A trecut pe lângă el cu aerul că nici nu l-a văzut măcar. „Ori mi se pare ori <doctorașulă nu mai are ochi pentru voi: profesor și asistent?!” - l-a tachinat gândul de veghe. „Încă se crede stăpân pe situație, dar sper să i găsim ac de cojoc, vecine”. ― Să trăiți, domnule profesor. Ați avut o discuție „frontală” cu doctorul Cuc? ― Bine că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cabinet, o apucară toți trei la stânga pe coridor. Trecură pe lângă o santinelă, care salută pocnind din călcâie, apoi se încrucișară cu o secretară foarte frumoasă și foarte tânără, ducând un întreg teanc de dosare în brațele-i delicate. Când dădu ochi cu șeful cel mare se fâstâci atât de tare, încât fu cât pe-aici să scape dosarele din mână și se înroși până în albul ochilor. Lasă, Caterino, că nu sunt papa de la Roma! îi vorbi el familiar și îi ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să facă parte din comisiile de examen. Într-una din zile, pe când ieșeau din universitate, se întâlniră cu un domn impozant și negricios, îmbrăcat ca un gentleman englez, care mergea plin de demnitate pe mijlocul trotuarului, venind dinspre Calea Victoriei. Dând ochi cu el, Sever îl salută cu un foarte respectuos "bună ziua, domnule profesor!", la care celălalt îi răspunse familiar cu un "salut, inginere!" și se opri puțin, ca să schimbe împreună câteva vorbe, apoi o porni mai departe cu pași măsurați parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și gălăgios de studenți și se opri, curios să vadă despre ce era vorba. Studenții de la filologie se strânseseră și se îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reuși performanța de a-și face două iubite deodată una de la facultatea lor, dintr-un an de studii superior, a doua, din celălalt capăt al clădirii universității, de la facultatea de geologie-geografie, probabil pentru ca riscul ca cele două fete să dea ochi una cu alta să fie minim! Pe acest motiv era, bineînțeles, mereu tachinat de colegi, care se prefăceau preocupați să determine, pe baza teoriei probabilităților matematice, cam care erau șansele ca cele două Juliete să afle vreodată că își împărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce îi înconjoară capul, are aceiași culoare cu a părului meu pe care îl vor rade ca să lase țeasta curată ca palma pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
le privește în tăcere încă o bună bucată de vreme după care, întreabă : Nu vi se pare izbitoare asemănarea între fetițele din cele două fotografii ? Mai ales ochii... Dora privește cu atenție fotografiile în fața ferestrei care a început să strălucească, ochi orbitor al unei însorite zile geroase. Fotografia asta... Cât de mult o căutase, era prima dintre puținele ce le avusese când era copil. Pe atunci fotografiatul era o îndeletnicire rară și nu la îndemâna oricui. O luase mama și pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
soarelui. Realizează abia acum că ochii a căror privire o absoarbe sunt verzi, de un verde intens, fără pată. Trec minute până, în fine, ea rupe tăcerea : Două smaralde, așa sunt ochii tăi; nu știusem până în clipa asta că ai ochi verzi, atât de verzi. Indiferent ce se va mai întâmpla, eu voi păstra imaginea chipului pe care lumina zilei de azi m-a făcut să îl descopăr cu adevărat și să-l ascund în adâncurile ființei. Dar, nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cele galițe exemplarele cele mai arătoase. Iar lelea Zamfira-nevasta îi ținea hangul: Că-aiștia, de la o vreme, numai pe seama noastră trăiesc, că nu au de niciunele și toată ziua bună ziua, leliță Zamfiră, dă, bade Gheorghe, împrumută! Și încă mai face și ochi dulci pe deasupra! Și-l înmoaie pe gospodarul meu ca pe un mielușel, că doar vedeți și voi că mai mult se face că strigă la ei, dar în adevăr îi apără: Lasă, Zamfiră, zice! Să nu uităm că Linzy ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trei centimetri, și se așează comod. Nu voi spune nimic nimănui. Nici nu te-am văzut, nu știu cum arați, îmi feresc privirea de a lui. (Atunci, uită-te mai bine.) Furie, neputința, dar, ciudat, nu e chiar atât de neplăcut. Închid ochi preț de câteva momente. Mi-e rău. As vrea să mă duc la baie. Se poate? Se ridica, mă ridic și eu. Nici o mișcare greșită. Doar o încordare de o tai cu cuțitul și o apropiere fizică mult prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-o atent pe Cecilia. —Ce te uiți așa la mine, romaticule? —Vreau să verific ceva. —Ce anume? — Dacă imaginea chipului tău din mintea mea este aceeași cu făptura ta, răspunde el închizând ochii și mângâindu-i fața. Închide și tu ochii să vezi cum arată chipul meu în mintea ta. —Du-te măi, visătorule, hai să ne grăbim, că întârziem la serviciu, se duce să se îmbrace neluându-l în seamă, în timp ce el rămâne totuși cuplat cu această idee. Pregătindu-se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
concept: câteva obiecte care trimit la ocupațiile principale (acoperișul, vasul cu orez, arma în variante suliță, sabie, săgeată -, fierul, sfoara etc.), fenomene naturale (vântul, ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula etc.). Trecerea de la concret la abstract se face întotdeauna prin investirea simbolică, adeseori magică, a acestor obiecte-fenomene-acțiuni. Astfel, un kanji care desemnează, stilizat, gura și orice deschizătură drept
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te rog să mă lămurești, cum ești legată de acel individ, când umbli liberă și intri unde vrei tu. -Cum? parcă ai fi orb, de ce trebuie să fiu neapărat legată ? Vorba vine... Dar ia stai puțin ce parcă tu ai ochi pentru una ca mine? -Bine, bine, acum m-am lămurit și te cred, dar... -Ce mai este? m-a întrebat Toxina ofensată. -Păi... ce să fie? eram puțin încurcat, dar am continuat. De exemplu, dacă eu te-aș invita să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
așa supărat, crezi că ai să găsești un răspuns? l-a mai întrebat Crângul. -Dar ce să fac? spune tu, că eu voi face precum spui. -Să fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și pentru tine. -Nu te contrazic, poate ai dreptate, dar până atunci, ce pot să fac? a întrebat cu o oarecare disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu, să plâng, când necazurile stau în spatele meu și le car cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu mine decât un sac cu merinde, plin cu diferite insecte, apă nu-mi trebuie că voi găsi iarbă berechet pe cărările pe unde ne vor umbla gândurile. În rest voi fi prezentă și când voi dormi pentru că nu am ochi dar cu simțul care-i împrăștiat în tot corpul, nu mă egalează niciun câine. Dacă va fi cazul pentru a spiona ceva sau pe cineva, îmi va fi ușor. În baza înțelepciunii instinctive cu care suntem născute noi, cârtițele, așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o iubea pe ea, dar și ea era la fel de mult acaparată de balet și de Operă, fiindcă aspira să devină cât mai repede și cu orice preț primă balerină. La Operă nu ducea lipsă de bărbați care să-i facă ochi dulci sau avansuri amoroase, ceea ce era în firea lucrurilor să fie. Cu sex-appeal-ul ei înnăscut și după aceea cultivat în mod abil, Irina jucase rolul borcanului cu miere, în jurul căruia roiesc muștele și bondarii, dar acest lucru nu-l deranja
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de cap. Când saluta, o atingea ușor cu mâna. Vânătorul de lupi albi trecea pe Strada Mare drept, purtându-și pe creștet trofeul. Era mai bine, ziceau unii, dacă străinul nu ar fi venit în târg. Donna Iulia știa că Ochi cenușii îi va vorbi. Privindu-l, i-ar fi pus palma pe umăr. El i-ar fi strâns brațul. Obosită, adormea gândindu-se la întâlnirea lor. Se trezea speriată: i se părea că bate Tim la ușă, avea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]