535 matches
-
tipar modelator al unei memorii originare a vieții, orice derivație reală sau imaginară devine posibilă și sugestivă. Putem vorbi de o fenomenalitate acută a vieții, de ceea ce scriitorii au simțit când asimilau viața cu un vis și visul cu o ochire asupra vieții. Dacă chiar vrem să surprindem viața sub o formă adecvată, s-o surprindem atât ca ceva trecător, cât și ca ceva care poate fi privit în trecut, ca momentele de viață devenite amintiri, clipe și scene, frânturi de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
văzute și probate de el, neciodată însă artistul desemnat. {EminescuOpXIV 244} Va să zică artistul dramatic e alocat cu totul în prezent (an die Gegenwart gewiesen); prezentul e zeul lui; ceea ce nu-i acordă prezentul nu-i poate înlocui neci o (privire) ochire în viitor. De la prezent dar are să ceară și să pretindă el (constatarea) recunoașterea sa deplină. Un actor pe care [nu]-l recunosc contimpuranii e irevocabil (aruncat morților) abandonat celor morți. Cum însă abia poeții și cugetătorii cei mari o aduc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cer și Încerca zadarnic să prindă fulgii de zăpadă cu mănușile, rîzÎnd. CÎnd am trecut prin dreptul lui, s-a uitat la mine și mi-a zîmbit grav, ca și cînd mi-ar fi putut citi În suflet dintr-o ochire. Avea ochii aurii, ca niște monede vrăjite de pe fundul unui lac. — Noroc, mi s-a părut că-l aud spunînd. Am Încercat să mă agăț de acea binecuvîntare și am iuțit pasul, rugîndu-mă să nu fie prea tîrziu și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am sfârși cu poziția scaunului. Mahalaua cugetării își are și ea rosturile ei. Pascal - dar mai cu seamă Nietzsche - par niște reporteri ai eternității. Când te-ai cufundat nemilos în străfundurile firii și le-ai despuiat de bogății în ochiri subterane, te pomenești mândru și înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăț metafizic să te oprești deodată, ca fulgerat de-un este? Rezistențele ascunse ale sângelui, patimile năvălind cunoașterea sau instinctele asediind spiritul? E ceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul cu el. Se publică multe cărți de stupizi fiindcă la prima ochire ne conving. Redactorul de editură nu-i obligat să-l recunoască pe stupid. N-o face ea academia de științe, de ce ar trebui s-o facă editurile?” „N-o face ea filosofia. Argumentul ontologic al sfântului Anselmus e stupid. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu o fugă de Bach. Vocea lui Gorman răsuna în receptoarele lor, abia sesizabilă din cauza tumultului. ― Cine trage? Am interzis folosirea armelor grele, ce dracu'! Vasquez ridică mâna pentru a-și smulge casca fără a pierde din vedere ecranul de ochire al armei. Mâinile, ochii și corpul întreg deveniră niște extensii ale criblorului, iar ființa rezultantă a acestei fuziuni între femeie și mașină porni să danseze și să se învârtă nebunește. Tunete, fulgere, fum, urlet, umpleau sala, un preludiu al Apocalipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
numaidecât. Constată cu ușurare că nimeni nu-i observase zâmbetul. Nu voia să-și strice reputația de cinic fără inimă. Hudson instală bombănind cel de-al doilea robot-santinelă pe afetul antirecul. Arma era scurtă și urâtă, lipsită de dispozitiv de ochire și de trăgaci. Vasquez o fixă, apoi o branșă legând-o de detectorul de mișcări. După ce se asigură că însoțitorul ei, comtehul, nu se mai găsea pe linia de tir, activă un întrerupător și un indicator verde se aprinse. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pomeneam nu cu mult în urmă despre trei slujnicuțe care serveau barabulele Ia masa boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Cetitoriului nu-i va fi scăpat, desigur, că una din ele, ne cităm, „cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu”, am încheiat citatul. N-am insista asupra acestui fapt minor - căci câte slugi n-au aruncat de-a lungul vremurilor priviri semnificative stăpânilor, de care s-a ales praful? - dacă el n-ar ascunde o mică dramă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu trei scaune, se înclină adânc, lăsă scaunele și se depărtă în vârful picioarelor. Trecu un răstimp și de după unul din colțurile catedrei, însoțiți de doi soldați de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi să veniți cu personalități din alea de mucava, ce pot fi ciuruite de la prima ochire sau să vă lăsați înșelați de fala, special creată, în jurul unui individ care este chipurile contestatar, numai pentru că asta îi creează lui faima mondenă, ce-i este acum necesară și face ca numele lui să circule cu viteza sunetului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, mai scrupuloși în alegerea unei partenere, nesimțind vreo atracție anume pentru sufletul neprihănit al Sidoniei, căutau să accentueze superba calitate o unei prietenii sincere, neîntinată de povara sexualității. Sidonia aproba cu multă însuflețire această părere, vedea ea dintr-o ochire că omul nu va putea fi clintit spre o altă direcție, dorită de ea și-i replica, puțin contrariată, că nu se gândise nici măcar o clipită la posibilitatea unei relații intime, Doamne ferește, i s-ar părea o profanare, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei Carmina, că-mi pierdusem încrederea în voi, niciodată nu ați încercat să-mi spulberați îndoielile. O idee, odată emisă de voi, devenea paratrăsnet, nu se discuta, pe urmă a fost căsătoria mea cu Ovidiu, pe care voi dintr-o ochire l-ați categorisit "lichea sictirită", m-a obsedat tot timpul expresia asta, m-am întrebat mereu dacă aveți dreptul să emiteți o asemenea judecată când dispuneați de date așa de puține, de la bun început, în relația mea cu Ovidiu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie frică. Nu să știe de frică, nu asta, ci să le fie frică. Să intre frica în oasele fiecăruia, să se teamă că oricînd li se poate întîmpla orice. Știa prea bine cum urmau să facă, înțelesese dintr-o ochire citindu-le programul, nu că ar fi fost el mintos grozav, nu era, nimeni nu se gîndise să-l înainteze ofițer, rămăsese adjutant și avea minte de adjutant, nu de asta, dar apucase să citească și să simtă pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajunserăm la câmpie întinsă. Inginerul bătu un țăruș colorat, aranja trepiedul și ne trimise în depărtare cu alți țăruși. Ne spuse să ținem unul în mână. El se așeză în fața trepiedului ca un fotograf, se uită printr-un aparat de ochire și începu să ne facă semn cu mîna: mai așa! mai la dreapta! Mai la stânga... acolo! Înfigeți țărușul! Aveam un ciocan, băturăm țărușul. Pe urmă veni spre noi cu toată aparatura, cu domnii Jumanca și Ionescu cărând acea aparatură și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cum ar fi spus regretatul meu prieten Eugen Agrigoroaie. Deviem pe un drumeag îngust, dar perfect asfaltat și el. Oprim sub niște arbori stufoși, la umbră, în preajma unei construcții ceva mai vechi. Din piatră, se înțelege. Henri cercetează dintr-o ochire amplasamentul mașinii și ne face semn să o luăm după el. Ceea ce și facem. Parcurgem câțiva pași pe o potecuță, în fața căreia se vede o ușă metalică. Ca la el acasă, Henri o deschide și intră. Îl urmăm. Pătrundem
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
voi putea deveni niciodată bolșevic, deși mă înnebunesc după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și la predarea lui editorului, acelui David Golder în proporții reduse, care a constatat de la prima ochire că Ramses avea o piatră la bășica fierii, obiectând că nu există fir conducător, nici unitate de acțiune, la care am răspuns că răposatul n-a avut niciodată scaunul regulat. - Dacă tipăresc această care, mi-a spus micul David Golder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plină baie de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Eu vin și îmi pun problema europenității acestor volume, a cărților autorilor mari cât de mult se înscriu ele în tendințele momentului din lume? Nu mă neliniștește poezia mimeticilor care se văd, pe care îi recunoaștem sau nu dintr-o ochire, ci situarea poeziei românești pe care noi o considerăm valoroasă într-o marginalitate. Nici Hugo Friedrich, nici Harold Bloom, nici măcar Matei Călinescu nu trec în listele lor poeți români. Văd mai nou, într-un articol al lui Gheorghe Grigurcu din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar întru binele interviului simulaseși că ignori. Te-ai mutat de la Iași la Focșani. E și un cântecel: "Azi în Iași, mâine-n Focșani...!", nu? Crezi că Milcovul "golit dintr-o sorbire" e mai curat decât Bahluiul simiradinizat dintr-o ochire? Gândirostiviețuiesc sub ius valachicum, atât de pastoral: azi în Iași, mâine-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în calitatea sa de redactor-șef al acestei reviste din Satu Mare, care se află, iată, la o aniversare și la un moment de bilanț: „Revista Poesis intră în cel de-al 25- lea an de apariție... Mult, puțin? O «răpede ochire», cum ne-au învățat cei de la 1848, recunosc, mă umple de tristețe: în spate e mai mult un câmp de umbre și de gropi noroioase ale «recunoștinței» locale... În Satu Mare, feudă de sub Turnul cu viespi (Palatul Administrativ sătmărean are 97
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2823_a_4148]
-
singură ușă, pe care nu poți ști ce om periculos poate intra. Apoi, pentru concepția și mediul lui. "sublocotenent" era mai puțin ca plutonier-major. Era- un post fără ,,situație''. La Hanul-cu-Tei, când intra vreunul, de era necunoscut, circula o singură ochire bănuitoare, și, de era cunoscut, era primit cu nepăsare. Chiar Lică îl saluta cu neglijență. Nici erîșmaru!, nici nevasta, nici domnișoara crâșmarului nu ar fi stat de vorbă cu un astfel de pitpalac. Așadar, nici amor, nici afaceri de furaj
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
băieții, priveam cu enuziasm cum crește bastionul ridicat împotriva dușmanului de moarte. Baraje de tancuri lungi de kilometri, care ajunseseră să facă parte dintr-un peisaj ușor delurit, ni se păreau de netrecut. În interiorul buncărelor căutam ținte prin fanta de ochire și ne vedeam, în viitor, dacă nu făcând parte dintr-un echipaj de submarin, atunci din garnizoana eroică a unui buncăr. Șase ani mai târziu, boldurile îmi vor fi amintit de visele mele din copilărie și de jocurile copilăroase de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lungul străzilor, dar nu vroi să dea sera- j naiul; poate că Lina dorea să prelungească vizita doamnei Eliza. ; Discutau mereu afaceri, probabil de familie, pe când Trubadurul, căruia Rim nu-i adresa nici un cuvânt, arunca lui Nory, de departe, ochiri repezi și surâsuri de bună înțelegere. La Tecuci, în mahala, sau în mahala la București, ca și în biroul lui Rim, Lică își pîstm apucăturile. Nu avea nici o îndoială asupra persoanei lui, era sigur că e băiat frumos și că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]