469 matches
-
spre mijlocul veacului al XVIII-lea, și Aristarh Hrisoscoleu, ginerele lui Iordachi Cantacuzino. În veacul al XVIII-lea numărul stăpânilor din Cordăreni se restrânge. Trecător, vor stăpâni aici Toader Calmuțchi, Aristarh Hrisoscoleu, neamul Onciul și Anița Ghenghioaia. Cele mai mari ocini și pentru durate mari de timp, le vor avea Mănăstirea Doljești (prin intermediul marelui medelnicer Dimitrie Hudici) și urmașii lui Dumitrașco Gafenco. Precizăm că părțile de sus și de mijloc tind din ce în ce mai mult spre unificare. Două dispute, care se întind, fiecare
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
lui Ștefan Rugină cer ca acea comcă să fie plătită. De aici ură, acuze reciproce, jurăminte în biserică, mai multe înfățișări la Divan, certuri interminabile care vor dura peste 50 de ani, totul având ca epilog pierderea în 1731 a ocinii pe care o avea în Cordăreni neamul Talpă. Celălalt eveniment a făcut multă vâlvă în Moldova jumătății de veac XVIII, ajungând chiar și Domnia să se minuneze de cele ce se întâmplau la Cordăreni. Astfel, în toamna anului 1749 medelnicerul
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
numele satului provine de la faptul că de aici se transmiteau semnale cu buciumul pentru a fi auzite la Baia, care pe atunci era reședință domnească. La 29 iulie 1428, Alexandru cel Bun a întărit lui Nan (fratele lui Popa Iuga) ocina sa și anume satele Buciumeni și Stănigeni. Apoi, la 15 martie 1490, vistiernicul Isac a cumpărat satul Buciumeni cu 120 de zloți tătărești de la Marușca, fata logofătului Mihu și nepoata popii Iuga. O lungă perioadă, satul Buciumeni din ținutul Șomuzului
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
ritualuri și sacrificii religioase pentru pomenirea celui mort. Transmisiunea bunurilor succesorale se făcea fie pe cale legală, fie pe cale testamentară. În cadrul moștenirii legale, copiii legitimi și adoptivi (atât băieții cât și fetele) aveau o vocație succesorală egală asupra bunurilor de baștină (ocine, dedine) sau care au fost cumpărate de părinții lor decedați. Copiii naturali veneau numai la moștenirea mamei lor. Copilul vitreg avea aceleași drepturi de moștenire ca și cel din cadrul familie, dar numai la succesiunea părintelui bun, nu și la moștenirea
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
este formată din zece sate: Lădesti(reședința com.), Olteanca,Cermegești, Chiricești,Popești,Măldărești,Ciumagi,Păsculești,Găgeni și Valea Corni. Comună Lădești este atestata documentar la 7iulie 1536 când Radu Paisie da un hrisov prin care îi cedează lui Fartat vornicul ocine din Giulești și Gavănești. Și din Măciuca a cumpărat partea Lădeștilor, toata, pentru 400 aspri.Probabil, etimologia numelui vine de la o familie cu nume primar Ladea sau Ladu. Aceste variante nu au apărut în documente, dar există numele de familie
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
Ștefan Vodă " Toți cine or citi sau or auzi cetind ... Facem știre precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boiarilor noștri moldovenești, slugă noastră Ivan fiicior Tomii Fulovi de bună voie și nesilit, neîmpresurat, au vândut a sa driapta ocina dintr-al saudrept uric ce-au avut de la (loc gol în document) satul anume Benestii pe pârâul Benestilor și alt sat anume Buciumii (loc gol în document) și o bucată de loc din hotarul Mihnestilor,slugii noastre Radului Patrascan drept
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
a completat mică oaste dată de Vlad Țepeș cu ostași din Țară de Jos, și în primul rând din ținutul Trotusului, unde-și avea moșia părinteasca. Drept recunoștință pentru ajutorul primit, Ștefan cel Mare a înzestrat locuitori din partea locului cu ocine, iar satele întemeiate că : Negoesti, Onești, Racauti, Buciumi ramanind sate libere razesti. În 1476 a izbucnit conflictul cu regele Ungariei, care a pătruns pe valea Oituzului „cu mare oștire și cu mult material de război”. În această hărțuiala continuă a
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
putem afirma că unele sate se pierd adânc în istoria de început a evului mediu. Prima mențiune documentară este sub numele de Mircești și datează din 14 mai 1441, când Vlad Dracul, domnitorul Țarii Românești, întărește Mănăstirii Glavacioc la Neajlov, ocina lui Berilă în Butești, ocina lui Micu al lui Bail, iar în Teleorman, mirceștii ocina pe care a dat-o Radu Banul. Cu trecerea timpului satul este amintit tot mai des. La 23 septembrie 1847, Judecătoria de Vlașca, prin sentința
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
se pierd adânc în istoria de început a evului mediu. Prima mențiune documentară este sub numele de Mircești și datează din 14 mai 1441, când Vlad Dracul, domnitorul Țarii Românești, întărește Mănăstirii Glavacioc la Neajlov, ocina lui Berilă în Butești, ocina lui Micu al lui Bail, iar în Teleorman, mirceștii ocina pe care a dat-o Radu Banul. Cu trecerea timpului satul este amintit tot mai des. La 23 septembrie 1847, Judecătoria de Vlașca, prin sentința pentru reglarea moșiei Mircești față de
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
Prima mențiune documentară este sub numele de Mircești și datează din 14 mai 1441, când Vlad Dracul, domnitorul Țarii Românești, întărește Mănăstirii Glavacioc la Neajlov, ocina lui Berilă în Butești, ocina lui Micu al lui Bail, iar în Teleorman, mirceștii ocina pe care a dat-o Radu Banul. Cu trecerea timpului satul este amintit tot mai des. La 23 septembrie 1847, Judecătoria de Vlașca, prin sentința pentru reglarea moșiei Mircești față de proprietatea lui Ioan Arion din Călugăru, un sat vecin, precizează
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
numi până în 1864 când satul va lua denumirea Comoara. Satul Văceni (Vâlceni sau Vlăceni) a apărut în secolul al XVI-lea, prin hrisovul din 10 decembrie 1536, când Radu Paisie, domnul Țării Românești, întărește Mănăstirii Argeș în Tătărani din Vajiste ocina pe care a ținut-o Gherghina pârcălab, cumpărată de la Coman spătar și de la Cazan. Cazan revendică jumătate din această ocină. În conflictul dintre Cazan și călugării Mănăstirii Argeș domnul numește 12 boieri care să cerceteze cazul, printre aceștia aflându-se
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
-lea, prin hrisovul din 10 decembrie 1536, când Radu Paisie, domnul Țării Românești, întărește Mănăstirii Argeș în Tătărani din Vajiste ocina pe care a ținut-o Gherghina pârcălab, cumpărată de la Coman spătar și de la Cazan. Cazan revendică jumătate din această ocină. În conflictul dintre Cazan și călugării Mănăstirii Argeș domnul numește 12 boieri care să cerceteze cazul, printre aceștia aflându-se Oana din Mircești și Dragnea din Vâlceni. Prin urmare se poate afirma că satul a existat înainte de această dată. În
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
cuprinsă în hrisovul din anul 1574 prin care voievodul Alexandru Mircea întărește lui Neagoe și feciorilor săi moșia cumpărată le la Danciu al lui Zlate în schimbul sumei de 2300 aspri. În 1597 Mihai Viteazul întărește prin hrisov domnesc lui Brașov ocina în Barbulețu partea cumpărată de la jupanița Negoslava cu 2000 de aspri și o vacă cu lapte. În 1613 Radu Mihnea fiul lui Mihnea voievod întărește lui Neagu din Bărbulețu și feciorilor săi, parte de moșie din Barbulețu.Vatra satului Barbulețu
Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324775_a_326104]
-
de Mitropolitul Țării Românești, Neofit, care anula hotărârea diaconului Radu de la Vișina Seaca, județul Vlașca, la 8 mai 1747, pentru că fără voia lui, emigrând de la Episcopia Craiova s-a hirotonisit acolo. Din documentele istorice, locuitorii Vișinei au devenit liberi cu ocini și moșii, răscumprând libertatea în bani, încă din secolul al XVII lea. Vechii locuitori ai satelor fuseseră puși la biruri grele că și vecinii lor din satul Hanurile, prin hotărârea lui Mihai Viteazul care îi încuraja pe boieri să pună
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
care se păstrează până astăzi. Astfel, printr-un hrisov din 21 mai 1646, dat la Târgoviște, domnitorul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „"... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul Ilfov, de lângă podul Pitariului, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului și din balta Lebediului și cu vaduri de moară și cu tot venitul de peste tot hotarul
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Luca a avut doi feciori, Stan și Șerbco, care au slujit cu credința în oastea lui Alexandru cel Bun, iar voievodul, cinstind aceste „adevărate slugi” (vasali, deci boieri), îi împroprietărește prin uricul din 16 februarie 1428 pe cei doi cu „ocina lor... două sate, anume Lucaveț și Pancăuți și cu toate poienile și pădurile și cu pâraiele și pe Siret în Sus, si cu Mihodrea, al căror hotar se alătură de ele, de demult”. Berhomet pe Siret a fost o altă
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
răzeșească care au pierdut în timp conștiința originii comune. Primul „Râșcan” este consemnat la sfârșitul sec. XIV, pe vremea lui Iuga Vodă (fratele lui Bogdan I al Moldovei) care în urma vitejiilor de arme - cum spune cronica - „ a început a da ocine la vitejii săi: Dobrin, Drăncălău, Balița, Murgu, Glog și Râșcanul”. Primul document istoric oficial care consemnează membri ai familiei este un uric al lui Ștefan cel Mare de la 1500. Începând cu secolul XVII este documentată neîntrerupt filiația ramurii boierești. După
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a obținut domnia cu ajutorul turcilor. Apreciind serviciile aduse de Nicoară Prăjescu, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) i-a restituit fostului vistiernic, printr-un hrisov din 8 aprilie 1617, proprietățile confiscate de Ștefan Tomșa („...ocine și dedine și cumpărătură...”), întărindu-i stăpânirea asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele Heleșteni, Tețcani, Cozmești, Mircești, Stolniceni, Brătești, Rânghilești, Dubovăț, părți din satele Oniceni și Buțcăteni, jumătate din satul Purcelești, plus seliștea Șopârlenilor. În
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
multă răutate, de a ars și mănăstirea și satul". La 1642 Hrizea închina mănăstirea Bălteni mănăstirii Ivir de la Athos, prin intermediul mănăstirii Radu-Vodă din București, mănăstire la construirea căreia Hrizea fusese ispravnic și unde avea să fie îngropat: "Aceste sate și ocine..., cumpărate și câștigate de Hrizea Vornic din agoniseala și munca lui, din tinerețe și până la bătrânețe, de la Radul Vv. Și de la toți domnii, până în zilele lui Matei Vel vornic, și le-a dăruit mănăstirii lui Băltenii, întemeiată și făcută din
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]