606 matches
-
înțelegerii ulterioare a lucrurilor, ca unul care le știe pe toate mai bine - „M-am eliberat de toate constrângerile, chiar dacă atunci abia dacă se putea bănui ce anume putea însemna libertatea pentru noi, eliberații...“ -, ar fi trebuit să spun fără ocolișuri: eram și am rămas propriul meu prizonier, fiindcă din zori și până târziu, până-n vise, pofteam cu lăcomie la fete, cu siguranță și în ziua eliberării. Orice gând se ducea într-acolo, doar într-acolo. Pipăiam, voiam să fiu pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiindcă în aer plutește praful de piatră și de mortar... Mama camaradului meu, o persoană cu aer de nevăstuică și cu părul coafat, negru-albăstrui, vopsit sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială, unt de arahide american, ace de gramofon, pietre de brichetă și baterii pentru lanterne, iată ce s-a perindat, cântărit și numărat de mine, pe masa de la bucătărie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
student într-o academie adevărată? Or să râdă de tine! Niciodată n-o să primești un loc acolo!“. Nu-mi păsa. De nimic nu-mi păsa. Decenii mai târziu, atunci când fiii, la fel și fiicele, au purces la drum cu numeroasele ocolișuri - Laura, de pildă, nu a urmat sfatul tatălui ei: deși talentată, ea nu a vrut să se facă artistă, ci să fie și rămână doar olăreasă -, mi-am evocat nechibzuința cu care m-am eliberat din strâmtoarea cartierului general de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chiar despre regii neîncoronați ai poeziei - despre Brecht, dincolo, în partea de răsărit a orașului și despre Benn de aici, din vest? Om fi dat-o și pe politică? Ori m-am prezentat, de la prima bucată de prăjitură, fără nici un ocoliș, fiindcă vizam un anume efect, drept poet? Asemenea unui căutător de aur, pot să scutur și să tot scutur sita: nici un cuvințel sclipitor, nici o firimitură spirituală și nici măcar ecoul unei metafore îndrăznețe nu vrea să fi rezistat peste timp. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poezii pline de vorbe mari, care însă nu ne-au ajuns, motiv pentru care în final am lăsat zarurile să aibă ultimul cuvânt, cine ce o să se facă. Asta și din cauză că eu, ca să-l întărât pe camaradul meu, afirmasem fără ocolișuri că până și un necredincios ar putea fără probleme să ajungă papă, așa cum de altfel demonstra și istoria Bisericii. „Mda“, am spus eu ca să închei relatarea mea din anii tinereții, „Joseph a avut zarul cel mai mare. Se poate numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a vorbit cu tot grupul odată, apoi din nou, cu fiecare în parte. Întrebările erau mereu altele și mereu puse răstălmăcit: presupuneri, supoziții, deducții, insinuări, ipoteze, uneori logice, inductive, algoritmice, alteori emoționale, pline de compasiune, de solidaritate, uneori directe, fără ocolișuri, fără menajamente, alteori tangențiale, întâmplătoare, lipsite de sens. Dacă ar fi trăit starețul, sigur nu ar fi fost de acord cu acest "algoritm de lucru", dar asta-i altă treabă. În anii '60, cu pumnii tari, aflai și "ce gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorba de cuvinte, oricâtă grijă am avea, niciodată nu e suficientă, se răzgândesc și ele, mai rău ca oamenii. Bineînțeles că vicleșugul n-a constat În a umple, a lega și a pune la afumat chestiunea, aceasta și-a avut ocolișurile ei necesare, care implică emisari cu mustață falsă și pălărie cu borurile lăsate, telegrame cifrate, dialoguri prin intermediul unor linii telefonice secrete, prin firul roșu, Întâlniri la răscruci În miez de noapte, bilețele ascunse pe sub pietre, toate cele Întâlnite mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca Luna năruită sau, bineînțeles, Deziluzia. Henry inspiră adânc și își duse instinctiv mâna la gură. Leigh simți că leșină; inima începu să-i bubuie și simți cum îi transpiră palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un lucru rar în ziua de azi, nu credeți? Neștiind dacă asta era o întrebare sau nu, Leigh își privi îndelung mâinile pe care și le frâmânta în dușmănie. — O adevărată școală de maniere elegante, nu? râse Henry. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de foarte departe, fugind; sunt însă lucruri care te însoțesc permanent, care te împrejmuiesc și te învăluie ca o atmosferă misterioasă. Biata mea soție... — Da, pe chipul doamnei dumneavoastră se ghicește o întreagă viață de... — De martiriu, spune-o fără ocoliș. Ei bine, prietene don Augusto, dumneata ai fost, nu știu bine de ce, în virtutea nu știu cărei simpatii oculte, cel care ne-a arătat cea mai mare afecțiune, poate chiar compasiune, și eu, închipuindu-mi încă o dată că mă eliberez de o povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
simplu ca a dărui unui urcior, Da, însă avem probleme mai grave, și tu te prefaci că viața ne merge ca pe roate, Exact despre asta vreau să-ți vorbesc, Atunci nu înțeleg de ce-a fost nevoie de atâtea ocolișuri, Pentru că-mi place să vorbesc cu dumneata ca și cum n-ai fi tatăl meu, îmi place să mă prefac, cum spui, că suntem doar doi oameni care se iubesc foarte mult, tată și fiică în cazul nostru, dar care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a avut-o rostindu-l, dacă urciorul e al nostru doar pentru că a trecut într-o zi dintr-o mână într-alta și despre el se vorbea în momentul respectiv, sau al nostru pentru că e al nostru, al nostru fără ocolișuri, al nostru pur și simplu, al nostru și punct. Cipriano Algor nu va răspunde, va mormăi, ca altădată, Ce prostie, dar o va spune automat, pe un ton destul de vehement, desigur, dar fără o convingere reală. Acum că Isaura Madruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt și alte gânduri în capul nostru care trag o cortină și continuă să gândească fără să știe nimeni. Cipriano Algor nu uitase categoricele cuvinte ale Martei despre copilul nenăscut, Să-l nasc aici, nu, o frază absolut explicită, fără ocolișuri, nu una dintre acele adunări de cuvinte mai mult sau mai puțin organizate care, chiar și când afirmă, par că se îndoiesc de ele însele. Concluzia, așadar, după logică, nu putea fi decât una, Marta și Marçal vor părăsi Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai puțin suav? — Coboară-ți glasul, Omar, Îl sperii pe copil. Și În odăile Învecinate sunt urechi care ascultă. Omar se Încăpățânează: — Nu m-ai chemat tu oare ca să-mi ceri sfatul? Ei bine, am să ți-l dau fără ocolișuri: părăsește această sală, lasă În urmă acest palat, nu privi Înapoi, nu-ți lua rămas-bun, nici măcar nu-ți strânge lucrurile, vino, dă-mi mâna, să ne Întoarcem acasă, tu Îți vei compune poemele, eu Îmi voi cerceta stelele. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
diferența, Îmi spui?”? Omul care proferează astfel de cuvinte nu este un necredincios? Omar ridică din umeri. Dacă n-aș crede că Dumnezeu există, l-aș vorbi! — Pe ce ton? rânjește cadiul. — Sultanilor și cadiilor trebuie să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie, rodul gândirii mele. În fața murmurelor de aprobare ale asistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
conținutul acelor fraze, dar sunt convins că Morgan i le-a repetat el Însuși, textual, cu prima ocazie. Fără să genereze, de altminteri, nici o dramă. În realitate, toată lumea era fericită că anumite lucruri de bun-simț sunt spuse, În fine, fără ocolișuri. — De când e Shuster aici, Îmi mărturisi Într-o zi Șirin, există În atmosferă ceva mai sănătos, mai curat. În fața unei situații haotice, Încâlcite, ne imaginăm Întotdeauna că e nevoie de secole ca să ieșim din ea. Dintr-odată, apare un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înspăimântătorul lor dans, acel vârtej de semne care încă nu s-a sfârșit. Și învățătoarea ne-a tâlmăcit scrisul. Acolo stătea scris așa: VREI SĂ CITEȘTI? Nu mă așteptasem să fiu pus în fața acestei întrebări atât de direct și fără ocolișuri. De bună seamă, ea nu era nouă pentru mine. Dar chiar din prima zi de școală! VREI SĂ CITEȘTI? Și am auzit o voce puternică strigând în adâncul meu DA, VREAU SĂ CITESC! Curând însă, aproape imediat, aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca să-l reducă la tăcere pentru ca apoi să se poată repezi nestingheriți peste ceilalți care dormeau liniștiți în tabără? Imposibil, se gândi el, dacă era vorba de așa ceva, atacatorii trebuiau să fie mai mulți. Așa cum mersese el, făcând mai multe ocolișuri, sigur ar fi dat peste unul dintre ei. Nu, nu putea fi vorba de una ca asta. Pur și simplu i se năzărise lui că aude ceva și se lăsase dus de propria lui fantezie. Se hotărî să abandoneze joaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
temea că voi fi al Erjikăi și că așa cum era de așteptat, urma să mă piardă și ca prieten. Petruș nu putea accepta ca alții să-și împartă iubirea cu mine. Cred că-i spusese și Creței fără prea mari ocolișuri și mai cred că ea acceptase să renunțe la mine fără prea multe negocieri. Eram amândoi la o răscruce de drumuri, obligați să facem pe plac altora fără să ne mai gândim prea mult la ce ne plăcea nouă cel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nici vreo boală înrudită cu nebunia nu avea. Totuși, într o seară, el nu-și mai putu stăpâni curiozitatea crescândă, sau nu mai dori s-o facă și, cu o vibrație îndrăzneață și hotărâtă în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu adevărat tot ceea ce putem spune, glăsui Kanbei, dar, dacă aveți vreo dorință sau vreo condiție aparte pe care ați dori s-o adăugați, vi le vom asculta cu bucurie și le vom transmite Domniilor Lor. Vă rugăm să vorbiți fără ocolișuri. Îmi cereți să fiu sincer? întrebă Muneharu, aproape ca și cum ar fi vorbit singur; apoi, îi privi pe cei doi. Ei bine, mă întreb dacă veți asculta. Speranța mea este aceea ca, ajungând la sfârșitul vieții, să nu mă abat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai avea chef să audă nimic pe acel subiect. — Am fost informat. Dosei salută politicos, înainte de a spune pentru ce venise. Apoi, îl felicită călduros pe Genba pentru marea sa victorie de pe Muntele Oiwa, dar Genba nu-i suporta ocolișurile. Unchiul meu te-a trimis aici fiindcă încă mai anticipează probleme? După cum ai dedus, e extrem de neliniștit din cauza planului dumitale de a rămâne cu tabăra aici. Dorește să te retragi de pe teritoriul inamic până diseară cel târziu și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plăcere, spunând în același timp o poezie de Bacovia.” Genial, recunoscu în sinea lui Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea și a spus și-o poezie de Bacovia.” Genial. Simplu, adevărat, fără ocolișuri, nu cu înfloriturile lui nenorocite pe care le deprinsese în facultatea care îi promisese, chipurile, că avea să-l învețe să scrie. Ei bine, nu-l învățase. Și, lucru mai important, nu-l învățase să-și trăiască viața, ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
părul aspru și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are claritatea unei amenințări. Niciodată n-ai putea să prețuiești un asemenea glas la adevărata lui valoare, ia ascultă-l: — M-am întâlnit cu el duminică pe stradă, spuse Fat Paul. Am zis pfui! Ai mâncat curry? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci, de cele mai multe ori, Ioana îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda în care se pregătea să plece
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
descoperiseră pericolul votului liber și, drintr-o lovitură, și-l însușiseră ei. Mai apoi, Tiberius îl abolise cu totul. Tânărul Împărat se gândi la Clutorius Priscus, care își pierduse viața pentru că declarase: „În comitia, în loc de votări au loc spectacole“. Și, fără ocolișuri, îl anunță pe Sertorius Macro: — E just să le redăm romanilor dreptul de vot. Am hotărât s-o fac. Nu spuse însă că, prin acea prevedere, le lua senatorilor una dintre cele mai subtile arme: controlul total asupra mecanismelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]