100,485 matches
-
de răul restructuraților Guvernului. Dar ideile favorite ale ministrului Agathon au costat cam mult din banii contribuabilului. Ideile prostești nu intră la categoria abuzurilor în funcție? Ne întrebăm și poate se întreabă și Comisia de specialitate de la Cotroceni care se ocupă de cercetarea abuzurilor miniștrilor. Asta măcar ca să nu creadă o parte a presei, cum spunea dl Iliescu pe vremuri, că singura rațiune de a fi a comisiei cotroceniste e să-l pună sub acuzare pe Traian Băsescu sub motiv că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
dăștept cum îl cunoașteți, celălalt Iliescu, I., se gândește la ce întrebuințare-ar putea avea vlăjganii ăștia în viitoarele alegeri. Pe mineri nu prea mai poate conta, cu armata nu se știe ce se întâmplă, polițaii sunt și ei prea ocupați cu vilele proprii, așa că de ce n-ar încerca să ne ducă pe drumul cel bun folosindu-se de cei mai buni și mai viteji și resentimentari membri ai defunctei clase muncitoare?
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
se creează o mică platformă unde pot sta în picioare încă vreo paisprezece-cincisprezece oameni. De regulă, mașina e goală sau aproape goală. Ei bine, ca un făcut, astăzi, când ajunge în stația „noastră" ( Brâncoveanu, colț cu Porumbescu), toate locurile sunt ocupate. Iar de coborât nu coboară nimeni. Aștept să-mi urce „echipa", urc și eu, ultimul, mă sprijin de una din barele orizontale. Troleibuzul pornește cu greu, frânează isteric, pornește din nou, pufăind nervos, se oprește, se blochează la o trecere
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
Rodica Zafiu În adaptarea unor terminologii moderne ți internaționale, în relația lor cu vocabularul limbii române, mai ales cu termenii asemănători deja existenți, oscilațiile ilustrează tendințe contradictorii și evoluțiile sînt imprevizibile. În terminologia informatică actuală, cuvântul englezesc icon ocupă un loc destul de important: programele pe care le folosește acum publicul cel mai larg cuprind numeroase simboluri grafice, care au în sistem "obiectualitate" și rol de instrument: pot fi manevrate, mutate, eliminate etc. Termenul de specialitate desemnează deci ceva ce
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
deci preluare a unui nou cuvînt (asemănătoare ezitărilor între clon masculin și neutru - și clonă - feminin, în transpunerea engl. clone, devenit termen la modă și internațional) și calc semantic, deci adăugare conștientă a unui sens nou cuvîntului deja existent. Icoană ocupă în lexicul românesc un rol important: ca termen frecvent, cu sens fundamental religios, dar aparținînd vieții cotidiene, cu folosiri metaforice și derivate. Fiind vorba de cuvinte cu origine comună ( grecescul eikon, imagine, stă și prin intermediar latin la originea echivalentelor
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
mici simboluri care simplifică accesul la un anumit program sau la o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T. Ban ș.a., Dicționar explicativ de calculatoare, 1994). Evident, marea problemă terminologică este creată tocmai de locul puternic pe care îl ocupa deja în limba română cuvântul icoană: care evocă inevitabil alt registru stilistic și alte conotații, contrastante cu cele tehnice. Ca și în engleză, în alte limbi occidentale franceză, spaniolă, italiană existau înainte de impunerea terminologiei informatice cuvintele icône, icono, icona cu
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
mulț dintre cei pe care, în imprudența-i plină de ifose, dl. Timofte îi împinge spre dosarele "clasificate" ale N.A.T.O. s-a dovedit a fi un bestial torțonar, un asasin la comandă, un membru al echipelor morți care se ocupau cu iradierea persoanelor neconvenabile regimului? Ei, ce se întâmplă atunci? Nu e sigur că Occidentul va tolera la nesfârșit potlogăriile de acest gen și nu e cu totul exclus să fim invitaț să mergem la plimbare, cu securiștii noștri cu
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
pușcă. Și cel mai rău e că toate bagajele mele se aflau în tren. Trag o înjurătură zdravănă, căci am rămas singur pe un peron care s-a golit dintr-o dată, și atunci mă trezesc. Uneori, când lucrăm împreună și ocupăm camere alăturate, Jean-Claude Carrière mă aude țpând prin peretele subțre care ne desparte. Nici măcar nu tresare, și-și spune: "e iarăși trenul care a plecat." Și, într-adevăr, a doua zi încă îmi mai amintesc de trenul acela care, încă
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
un prefect își permite să mintă liniștit într-o chestiune evidentă și numai strîns cu ușa de presă recunoaște cum stau lucrurile, la ce te mai poți aștepta? Există însă surprize și mai mari. Un ins supranumit Piedone, care se ocupă de piețele din sectorul 6, a dovedit negru pe alb, cînd și-a întocmit declarația de avere că a absolvit școala primară prin mila învățătorilor. Controlorul piețelor a declarat că deține un teren de nu știu cîți metri cubi. După ce
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
de sector să facă același lucru? Și apropo de murdăria de pe străzi și de praful endemic din București: contribuabilul plătește ca să aibă un oraș curat. Primarii de toate rangurile din acest oraș chiar nu văd că toate firmele care se ocupă de curățenia Capitalei își bat joc de bucureșteni? Mașinile care ar trebui să adune praful, mai rău îl ridică, pe bani grei. n-au vreme să observe asta, ei au probleme politice înalte, nu se împiedică în asemenea fleacuri.
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
nătăfleți păliți cu leuca ipohondriei, cu damicele expirate pe post de muze plurilingve, cu ciudățenii ale naturii oricând internabile la glumeți. Când te gândești că toate astea se întâmplă la un canal de televiziune patronat de-un domn care se ocupă de gunoaiele Bucureștiului, oricât ai fi de sobru nu-ți poți opri un zâmbet de trist-amară ironie. {tim din proverbe că cizmarul n-are cizme și croitorul n-are cu ce se îmbrăca. Oare ce n-o fi având gunoierul
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
potrivit corespondenței în plan spiritual dintre om și natură care face ca "ș...ț preceptul antic: «Cunoaște-te pe tine însuți» și preceptul modern: «Studiază natura» să devină în cele din urmă o singură maximă". Mai mult, atunci cînd se ocupă de influențele spre care cărturarul american este invitat să se deschidă, el așază natura pe locul întîi, înaintea bibliotecii. O asemenea ierarhizare poate stîrni nedumerire, dar ea trebuie înțeleasă în contextul pledoariei sale pentru încrederea în sine în numele căreia trebuie respinsă
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
cu stîlpii și cu pomii pe care îi sărută zgomotos". O formă de entuziasm savant, contras în pretenții scientizante, ne întîmpină în unele "cercetări" care se apropie de marile opere cu limbajul prețioaselor ridicole: "Specialistă în semiotică, știința care se ocupă printre altele de explicarea textelor, Mariana Neț crede că poate analiza cu metodele acestei științe poezia lui Eminescu. Eroare! Este ca și cum cineva ar încerca să culeagă flori cu excavatorul". Chiar dacă un cititor neinițiat ar putea ajunge la înțelegerea "hermeneuticii" de
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
definește în măsură esențială. O citez cu satisfacție: „Unul din marile noastre handicapuri sunt W.C.-urile". Multora dintre cititori o astfel de aserțiune le sună, pe bună dreptate, jenant: în nici o țară din lume un șef de stat nu se ocupă de lucruri de acest nivel, însușite, de regulă, până la vârsta de trei-patru ani de oricare cetățean. Dar excepționalismul românesc se manifestă și în astfel de formule. Ușor ipohondru, ar trebui să fiu recunoscător lipsei de igienă din absolut toate restaurantele
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
pe practicantul său. Pe lîngă îndepărtarea de lectura genuină, "gratuită", înlocuită cu cea "profesională" pe care Cioran nu ezita a o asemui cu autopsia, critica actualității implică și această corvoadă a parcurgerii maculaturii. Deoarece cronicarul n-are cum să se ocupe doar de operele de rang înalt, care să-i dea o mare satisfacție, el își asumă munca de salahor a trierii cărților de toată mîna. Alex. Ștefănescu se confesează în acest sens: "O primă condiție ca să mă apropii de cartea
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
își fac apariția și la fereastra apartamentului meu de la etajul trei, călări pe mături, ca personajul fantomatic al lui Bulgakov". Astfel criticul se vede angajat într-o luptă surdă cu pretențiile a sute și sute de autori de-a se ocupa de ei, de a-i "ajuta" într-un fel sau altul, luptă practic fără sfîrșit. Un mijloc de apărare al său ar fi izolarea în bibliotecă, unde îl așteaptă, "răbdătoare, tăcute, atîtea cărți de literatură bună, de adevărată literatură", la
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
exegetice. Neantul se transmută în semnificație. Un set cuprinzător de asemenea texte cu funcție de salubrizare a spațiului literar, apărute în chipul sistematic al unei "campanii", în Ziarul de duminică a lui Stelian }urlea, formează obiectul unui volum de care ne ocupăm în prezentele rînduri. Paraliteratura, demonstrează cu aplicație Alex. Ștefănescu, posedă fețe numeroase. E un fapt poliedric a cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
reprezintă o valoare adăugată talentului pe care îl are scriitorul în fașă, dar o valoare atît de bine cotată încît poate lua cu ușurință chiar locul talentului. În aceste condiții, nu e de mirare că scriitorul în pantaloni scurți se ocupă, adeseori, de administrarea propriei tinereți, refugiindu-se în tot mai vastul teritoriu pe care literatura îl împarte cu sociologia. Una din umilințele meseriei de critic este dificultatea pe care el o întîmpină atunci cînd trebuie să hotărască în mod clar
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
am răspuns, în parte, la această întrebare. Da, am scris aproape 40 de ani, săptămână de săptămână. Prea mult. Am, uneori, greață de literatură, inclusiv de critica literară de întâmpinare. Dar răul de literatură trece. În ultimii ani m-am ocupat de jurnalul intim, adică de o literatură nonfictivă care nu este acceptată în salonul mare al literaturii. Ambiția mea a fost să dovedesc că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
politice ale lui Sechelariu ar putea avea de suferit presa locală din țară. Dar după cum se știe majoritatea cotidianelor din provincie au fost "cumințite" de cenzura economică, încît dacă Sechelariu are vreo listă cu neprieteni ai PSD-ului, ea nu ocupă un loc prea mare în memoria primarului băcăuan. l Duminica trecută au fost alegeri locale în 24 de circumscripții electorale - comune risipite ici, colo prin țară. În ZIUA un titlul sintetic: "Guvernul, agent electoral pentru PSD - cu un supratitlu dătător
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
pus la punct - împreună cu Mihnea Berindei, Dinu Zamfirescu etc. - o strategie în trepte pentru a face să treacă pe post știrile cele mai incomode. Aceasta presupunea într-o primă etapă trimiterea în țară a unor ziariști francezi (Mihnea Berindei se ocupa de instruirea acestora). Pentru a nu deveni suspecți în ochii autorităților ei trebuiau să contacteze pe lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru. La
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
jenante... Centrul MAD are mari dificultăți și nu mai beneficiază de accesul la scena pe care o știați. Încă nu există nici un fel de sprijin și nici nu se întrevede curcubeul vreunei strategii culturale coerente, în care dansul să-și ocupe locul meritat. Cele mai multe teatre din România ar putea să devină spații deschise pentru oricare tip de manifestare artistică, în care orice proiect artistic valoros să poată beneficia de sprijin. Trăim însă o altă dictatură: aceea a repertoriului fix, dictatura teatralului
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
Fayard, 1977) acceptă data de 15 august 1769 ca majoritatea cercetătorilor. Așadar, Chateaubriand era mai în vârstă cu un an decât viitorul împărat, iar nu mezinul lui cu trei săptămâni. Nimic nu este gratuit în acest "dosar", referirea la Bonaparte ocupând zeci și chiar sute de pagini din Memorii de dincolo de mormânt. Reconstituirea scriptică a propriei nașteri, după povestirile alor săi, este majestuoasă; camera unde ea a avut loc domina: "o parte pustie a zidurilor cetății, iar prin ferestrele acestei odăi
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
presupunând că numele meu va lăsa oarecari urme, o voi datora Geniului Creștinismului: fără iluzii asupra valorii intrinseci a lucrării, îi recunosc o valoare accidentală; ea a venit exact la momentul potrivit. Pentru acest motiv, ea m-a făcut să ocup un loc într-una din epocile istorice care, amestecându-l pe individ cu lucrurile, obligă să-i fie reținută amintirea" ( p. 469). Omul însuși a dat dovezi de curaj, ca într-un celebru articol din "Le Mercure", din 1807: " Când
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
și să-i meriți dizgrația, apare istoricul, încărcat cu răzbunarea popoarelor" ( p. 570). Împăratului nu i-a rămas necunoscută această sfidare rostită pe un ton profetic, care avea să circule în multe cópii. El se mulțumi să suprime revista, prea ocupat cu afacerile lumii ca să se ocupe de temerarul autor. Un an mai târziu, vizitând Salonul, ceru să i se arate portretul lui Chateaubriand făcut de Girodet care fusese în mod prudent pus de-o parte. Napoleon avu o reflecție foarte
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]