5,630 matches
-
din afară le-a uitat/Lalelele ce galbene mai ard/În sfeșnicul subțirelui pahar./ Potirul nou al florilor e pumn/ Închis ușor pe câte-un licurici,/Potirul lor de porțelan acum/ Își strânge-n umbre focul licărit./ Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele) În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de spital are o viziune sumbră asupra lalelelor care personificate devin amenințătoare, agresive și devoratoare. Laleaua a constituit obiect de inspirație și pentru pictori români și străini
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1402824296.html [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
Pumnul, autorul faimosului Lepturariu, foarte mult iubit de copii români, pentru blândețea și răbdarea lui. În 1864 - 1865 , Eminescu este funcționar la Botoșani dar apare iar la Cernăuți ca elev *privatist* și custode la biblioteca gimnaziștilor români, adăpostită într-o odaie veche de Aron Pumnul. În ianuarie 1866, debutează cu poezia * La mormântul lui Aron Pumnul *. Debutul său adevărat, are loc în luna martie 1866 la revista Familia, condusă de Iosif Vulcan, cu poezia *De-aș avea*. Iosif Vulcan îi schimbă
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_domnul_eminescu_constanta_abalasei_donosa_1326472404.html [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în miile de țăndări nu vrei să fii a mea mă întreabă fiecare ciob în parte e clipa în care el tocmai mă pătrunde; în timp ce eu de plăcere tremur, părul meu, precum o cortină, ne ascunde de
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
și poate ne vom aduce aminte de vremuri mai rebele. Vom sta alături ca firele de iarbă, ne vom hrăni din multele-amintiri, închide ochii și vino-mi în brațe azi vreau aproape de mine să fii. Vom lăsa să ardă în odaie focul, vom privi la flăcări, le vom simți căldura tu lasă-mă o noapte să-ți privesc frumoșii-ți ochi și nasul tău și gura. Când ochii mei te vor sorbi cu sete, tu lasă-mă să te privesc pe
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
promisiunile mele nu țineau mai mult decât apa pe gâscă. Capitolul VI SECRTETELE DIN POD ȘI DE LA FÂNTÂNĂ Se apropia Paștele. Prin toate curțile vedeai afară puțina mobilă pe care țăranii o aveau: paturi și mese. Toate țărăncile văruiau pereții odăilor unde petrecuseră iarna la gura sobei. Erau puțini în sat care își permiteau să își încălzească și a doua odaie. Seara, când se întorceau de la câmp, bărbații își răsuceau câte o țigară din tutunul rămas din toamna trecută. Tataie alerga
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Paștele. Prin toate curțile vedeai afară puțina mobilă pe care țăranii o aveau: paturi și mese. Toate țărăncile văruiau pereții odăilor unde petrecuseră iarna la gura sobei. Erau puțini în sat care își permiteau să își încălzească și a doua odaie. Seara, când se întorceau de la câmp, bărbații își răsuceau câte o țigară din tutunul rămas din toamna trecută. Tataie alerga să-i dea o mână de ajutor mamaiei. O ajutam și eu atât cât puteam și mai ales cât îmi
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
deja se întoarce acasă. SEARA DE PAȘTI E din nou sărbătoare. Tu stai în capul mesei, cu paharul plin și „agadaua”*-n față. În dreapta ta pe masa scundă un vas cu apă și-un ștergar și-i atâta lumină-n odaie, că vinul scânteiază în pahar, adevărat rubin „Aficomanul”**-așteaptă în sertar, să-l căutăm. E-ntodeauna în acelaș loc, ca să-l găsim ușor, dar noi jucăm acelaș joc sertarele le răscolim an după an Numai dorințele se schimbă. Tu dai din
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/madeleine_davidsohn_1457342409.html [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
colegii din Botoșani cu pâine și sare, cântece, dansuri, căldură sufletească și multă sinceritate. - Am fost primiți de ospitalierii noștri prieteni din Botoșani foarte frumos, cu miel copt și vin alb românesc, fiind cazați într-un hotel luxos, de la geamurile odăilor căruia am admirat frumusețea arhitecturală a Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Deoarece am fost pentru prima dată în Botoșani, personal am făcut o excursie în fascinantul centru istoric al orașului, care îmi amintea frumusețea arhitecturală a Cernăuțiului. Am rămas impresionată atât
Colaborări Teatrul „O. Kobyleanska” din Cernăuţ by http://uzp.org.ro/colaborari-ale-teatrului-o-kobyleanska-din-cernaut/ [Corola-blog/BlogPost/93953_a_95245]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LASĂ-MĂ... Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lasă-mă să îți ating iluziile cu capătul curcubeului desculț mutat în odăile inimii mele după călătoriile furtunilor rebele! Lasă-mă să te prind în plasa viselor, întinsă din mătasea fluturilor albi poposiți în gândurile-adânci, risipitori de ieri, de azi, de-atunci! Lasă-mă să-ți cuprind ființa cu brațele panterelor feroce trezite
LASĂ-MĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417320936.html [Corola-blog/BlogPost/371847_a_373176]
-
și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a odăii lui, trebuie să facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie să fie și cu grijă ca să dea celor cu păcate mai
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465888005.html [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
nici printre genele umil plecate luciri de stele să prefiri n-ai teamă nu vei aștepta va fi ca bruma de ușoară dimineața ascultă-i pașii ce deja se-aud privirea între pleoape se va zbate ca fluturele hăituit în odaia ermetic închisă până când obosită va încremeni opacă pată pe albul lespezii tavanului Referință Bibliografică: ÎN GURA LUPAREI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1494820332.html [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
în sufletul meu Bunicii mei dragi ieri, azi...mereu. Adesea veniți în gândurile mele În visele nopții cu Lună și stele, Cu imagine vostra am trăit, trăiesc Bunici mei v-am iubit și vă iubesc. Plâng amintirile, urmele vostre în odaie Rezemate-n suflet, pe patul cu saltea de paie, Dorul se zvârcolește, mustește în mine Cu voi dragi mei azi prin lumi străine. Ați fost oameni cu credință ,... de la țară Îndurând iernile geroase, seceta de vară, Dar v-ați trăit
DRAGII MEI BUNICI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1457974801.html [Corola-blog/BlogPost/384151_a_385480]
-
artă perfectă,/ pămîntul / solemn viscolit de cîntecul sirenelor undeva în apropiere -/ în locul unde zburătăcesc de-a valma licuricii /.../ raiul, drumul corăbiilor,/ o casă frumoasă cu grădina arsă pînă la lacrimi / după răceala mîinilor toți știau / că se făcuse noapte în odaia lăuzei / de culoarea florii palide de prun / darul cocorilor / Cît de frumoși eram dinspre Toamnă,/ încăpeam amîndoi sub aripile unui / fluture !” (Sublim de Samara). Prolixitatea, desigur, stă mereu la pîndă, cu atît mai abitir cu cît astfel de însăilări se
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culesul_fructelor_de_dupa_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
către marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte ore sunt... De unde să știe Bietul de el Dacă timpanul Nu mai aude ticăitul Ceasului căzut în groapa cu lei. Lasă...se face seară Dincolo, din cealaltă odaie Pândește cu interes Gura...vrea să afle Ce o să spun ...ha ha ha Adică se pregătește De nimic pentru Că timpanul tace. Cred că de fapt nu mai este Nu mai e nici scara, nici ciocanul A fugit cu ele...și
NU MAI JOC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1414514690.html [Corola-blog/BlogPost/347026_a_348355]
-
Acasa > Poezie > Credinta > FIUL TATALUI Autor: Miron Ioan Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Fiul Tatălui Când mi te-ai trezit din somn și soarele răsărea, M-am strecurat pe o rază până în odaia ta. Cu prezența mea tăcută, am stat alături de pat, Te-am mângâiat cu privirea, în lumină te-am scăldat. Ai uitat să-mi dai binețe somnoros și buimăcit. Și să-mi zici cu bucurie: ”Doamne, bine ai venit!” M-am
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1444888949.html [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
un îndemn la contemplație, care nu este altceva decât o știință a iubirii. Ea este o tainică, liniștită și plină de iubire cufundare în Dumnezeu, a cărei căldură pătrunde sufletul de dragoste și emoțiile specifice acestui anotimp. Stau singur în odaie, la ceas de seară, așteptând să mai bată odată în ușă: a venit toamna. De acum, între mine și ea (toamna) nu poate fi, decât tăcere și cântec, o poveste fără sfârșit. Cu speranță, cu încredere, cu emoții de toamnă
CRI ... , CRI ... , TOAMNĂ CRI ... , NOI TE AŞTEPTĂM SĂ VII! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1409342576.html [Corola-blog/BlogPost/358248_a_359577]
-
vorbise Aiala cu teamă să nu-și trădeze extazul. Întoarse spatele peisajului nocturn depărtându-se de fereastră cu câțiva pași, reveni într-același loc și ochii lor se întâlniră. Surprinsă de cuvintele Aialei, Becky o urmări din ochi prin întunericul odăii, îi strânse mâinile, trădându-și emoția. „De unde le știi? în poemele ei, Safo evocă de multe ori spectacolul nopții înstelate sau imaginea unei crengi agitate de vânt ce-ți stârnește extazul. Atât de bine o cunoști pe a zecea muză
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
plimbau peste trupul și sânii fetei. O prinse puternic de brațe, o cercetă cu privirea sălbatecă și gura deschisă, însetată ca după o așteptare amară: „Te caut de mult, de când a încolțit în mine dorința să resping bărbatul”. Patul din odaie le-a oferit prilejul desfătării. Pentru Becky era o senzație necunoscută până atunci, o plăcere pe care n-o încercase niciodată, pentru că ideea în sine îi inspira teamă. „Nu te-am bănuit ...” se bâlbâi încurcată, de fapt se speriase nu
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
vine spre prânz s-o ia înapoi parcând mașina pe o stradă lăturalnică, apropiată. Trăiesc în armonie și în disputele cele mai acute se stăpânesc. Sper ca de dragul meu să ne accepte. Ei au darul stăpânirii de sine.” Într-aceeași odaie spațioasă, nu departe de locul unde Becky își retrăia amintirile, Aiala intrase cu două căni de ceai. Le așezase pe masa ovală. Ea preferase locul în celălalt capăt, pe canapeaua mare, cu formă și culoarea unei felii de lună pală
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
fără prejudecăți, cu personalitate, dar voi trebuie să vă despărțiți. - O s-o ajut să căutăm împreună un bărbat ca tine.. șoptise Aiala, îmbrățișându-și tatăl cu dragoste. Petrecerea se terminase. Părinții Aialei ajunseseră acasă. După ce și-a condus consoarta în odaia de toate zilele, tata s-a întors să-și termine treburile : făcuse de câteva ori drumul din parcare în casă, aducând pachetele, daruri alese cu migală și atenție de fiecare dintre invitați. Despachetându-le unul câte unul, cadourile căpătau glas
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
simt în tâmplă ca un ornic Și lucru-mi este mult mai spornic La armonia unui vers Și-ascult secundă cu secundă Cum bate ritmic darabana Și eu pornesc cu caravana Spre o câmpie mai fecundă Îmi așterne luna în odaie Pulbere de aur peste scris Închid ochii reintrând în vis Și-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie Referință Bibliografică: Și dacă plouă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de
ŞI DACĂ PLOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_daca_ploua.html [Corola-blog/BlogPost/361250_a_362579]
-
Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă prin zvârcoliri tulburarea de care este cuprinsă la sosirea iubitului, pe care nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în soba confecționată din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este ștanțat un model ce reprezintă un bărbat solid, pletos, cu barbă deasă, îmbrăcat în straie de blană. După oboseala
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Timpuri_ancestrale_revizuita_stefana_ivanescu_1357326147.html [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
Nimic din ce-a fost acum nu mai este. Întoarce-te mamă, zâmbește-mi din prag, Primește-mă iar cu brațe deschise, Să redevin, mi-aș dori, copilul cu vise, Fă-mi mamă aripi în loc de toiag. E-atât de târziu, odaia e rece Și lumânarea pâlpâie-n van, Te astept măicuță, cu ochii la geam, Cu tine acasă din nou aș petrece. Mai lasă-mă mamă puțin copil să mai fiu, Fără tine, în viață, este-atât de pustiu. Referință Bibliografică
ÎNTOARCE-TE MAMĂ, MI-E DOR DE POVESTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Intoarce_te_mama_mi_e_dor_de_poveste_valeria_iacob_tamas_1330158865.html [Corola-blog/BlogPost/346334_a_347663]
-
Articolele Autorului O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483564920.html [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
se repezi să o țină de mâinile care se străduiau să își smulgă tuburile iar Alexandru aproape că demolă casa alergând speriat să-și cheme părinții care pregăteau cina. - Mama, tata... Sofia... repede!... urlă băiatul terorizat. Cei doi năvăliră în odaie înnebuniți, neștiind ce vor descoperi acolo. Paula o îndepărtă pe Elena ce o imobiliza pe micuța aproape sufocată și o înlocui incredulă și neștiind ce să simtă : teroare sau bucurie. Începu să o liniștească cu vorbe molcome, să o împiedice
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483564920.html [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]