914 matches
-
am și săturat ca să mai am răbdare Voi face eu ceva, ca un apelativ ! Te porți ca un copil ce este obosit Ai vrea să se încheie colapsul din trecut. Nu te gândești o clipă că noi am îngrijit Iubirea ofilită de care ai știut. Nu știi unde ți-e locul, te văd neliniștită Mi te ascunzi în vise sau chiar le părăsești. Fiind neîmplinită dar totuși mult dorită Mă hărțuiești într-una când tu mă ocolești. Tu ai făcut iar
APELATIVUL DRAGOSTEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375819_a_377148]
-
fie inima, fetița hărnicuța !Le curată frunzele ofilite, sapă în jurul lor, le mângâia și le vorbeafiecăruia în parte:-Bună dimineață trandafiri mirositori, azi va curat de omizile verzi.Când ajunse lângă stratul cu lalele, nu-i venea să creadă ! Erau ofilite vreo patru lalele și câteva lăcrămioare, iar celelalte flori erau foarte agitate:-Vine sfârșitul lumii...-Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile ... DOUĂ BOABEDouă boabe, două perleStrivite de pleoapa greaStau să curgă râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
lor, uriașii cu câte un ochi se repeziră către inima strălucitoare. Se prinseră toți trei într-o încăierare soră cu moartea din care nu scăpă nici unul nevătămat. În fața lor, inima cea nouă prinse să își piardă strălucirea și să se ofilească așa cum se ofilesc petalele unei flori rupte. Când cearta uriașilor se sfârși, din inimă mai rămăsese doar un pumn de cenușă pe care vântul strecurat prin fereastra deschisă îl împrăștie la picioarele lor. Departe de palat, Bujor călători cu prințesa
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
câte un ochi se repeziră către inima strălucitoare. Se prinseră toți trei într-o încăierare soră cu moartea din care nu scăpă nici unul nevătămat. În fața lor, inima cea nouă prinse să își piardă strălucirea și să se ofilească așa cum se ofilesc petalele unei flori rupte. Când cearta uriașilor se sfârși, din inimă mai rămăsese doar un pumn de cenușă pe care vântul strecurat prin fereastra deschisă îl împrăștie la picioarele lor. Departe de palat, Bujor călători cu prințesa în căsuța plutitoare
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
că este primăvară sau toamnă târzie. Florile erau cele care îi mângâiau privirea zi de zi.“ (Tudosia Lazăr) Cărțile sunt cele care mângâie privirea scriitorilor și cititorilor. Ele sunt flori vii, ivite în primăvara vieții și care nu se vor ofili niciodată, indiferent de anotimp. Mădălina Iuliana Mușat în proza „A doua șansă“, pag. 164 - 165, ANTOLOGIA „SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME“ STARPRESS 2015 îndeamnă pe cititor să nu-și risipească viața, ci să fructifice fiecare clipă a existenței sale
APARIŢII EDITORIALE, STARPRESS 2015 de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375908_a_377237]
-
o strigam pe nume și-i spuneam întotdeauna, bine că te am pe tine altfel m-aș fi pierdut în brațe la altele! Suntem două roți pe o osie trase în aceeași direcție până la capăt, florile de la tâmple se vor ofili, încărunțiți doar mirosul lor rămâne proaspăt și viu ca o undă de lumină prin trup care ne umple de parfumul amintirii. Referință Bibliografică: Unei femei ce se cheamă nevastă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul
UNEI FEMEI CE SE CHEAMĂ NEVASTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376173_a_377502]
-
de primăvară ce nu a avut timp să zâmbească soarelui fiind acoperită de ultimul cojoc al Dochiei. Lumânarea s-a topit iar viața făpturii nu-și mai găsea sensul. Aștepta să se topească și ea dar toamna refuza să-i ofilească sufletul și să-l scuture în veșnicie. Nu era Edwina omul care să trăiască în trecut și să viseze la un viitor plin de ceară. Prezentul îți clădește secunda adevăratei vieți. Acestă secundă a părăsit-o. Fără prezent Edwina se
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Putea-voi să mă-nalț spre stele Cu toate gândurile mele? Putea-voi să mă-nalț din tină, Ca să mă umplu de lumină? Voi, prieteni, poate îmi veți spune Că-n lume-s rele, dar și bune, Că omu-ncet se ofilește Și-ades la moarte se gândește, Că ceea ce numim noi viață E un subțire cap de ață... Îmi plâng viorile în tâmplă Iar eu nu știu ce mi se-ntâmplă, De ce mi-e-ntortocheat tot drumul Și scai m-agață cu duiumul? Citește mai
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Mândră, colo sus la vie, Se arată toamna bună, Împletindu-și cu mândrie, Spicul de grâu în cunună. Vântul fuge pe cărare Din drum să sufle frunzele, Căci făcut-au zarvă mare Și s-au certat cu gâzele. Privesc triste, ofilite De prin grădini și florile, Că de soare-s văduvite, Și le-au pierit culorile. De la marea sărbătoare, Drăgaica le-a luat parfumul. Nu mai sunt o încântare, Nu le mai admiră omul. Cântece de voie bună Se aud în
A VENIT TOAMNA... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374746_a_376075]
-
mare-albastră, Să caut urma aștrilor căzuți, În valurile mării, demult pierduți. Aș vrea să cred iubite, că în inima ta, Un loc și pentru mine ai avea, Dar tu mă uiți cu fiecare asfințit , Iar trandafirii tăi, demult s-au ofilit. Referință Bibliografică: Am obosit să cred / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2186, Anul VI, 25 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AM OBOSIT SĂ CRED de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371706_a_373035]
-
lehuza închisese ochii. Îndurerat, pădurarul grijise de sufletul femeii, uitând în timp destăinuirea ei. Și-o aminti târziu, când Natalia, de-acum măricică, alerga zglobie pe la poalele pădurii de unde revenea cu mănunchiuri de flori. Puse la icoană, buchețelele nu se ofileau spre uimirea părintelui. Despre menirea copilei băgă bine de seamă tatăl într-o iarnă, când i se născuse în staul un mieluț tare pirpiriu, neînstare să se ațină după oaie. Seara intrase în casă spunându-și fetei oful. Nici nu
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
de bârfe, chiar și cele mai importante dezbateri își pierd participanții. Pe creanga unui stejar falnic, ce impunea prin statura și prestigiul său, poposiseră de curând cele două călătoare neobosite, stârnind interesul tuturor cu rămurica verde și plină de flori ofilite de culoarea soarelui. Susțineau că o aduseseră de peste mări și țări, ca să dovedească existența primăverii veșnice în țara de unde veneau. Murmure de neîncredere se ridicară din mulțimea pestriță, dar câteva voci iritate și nerăbdătoare cerură liniște pentru a permite călătoarelor
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
Vază cu douăsprezece flori ale soarelui”, „Vază cu cincisprezece flori ale soarelui”, „Un câmp cu flori galbene”. În lucrarea „Vasul cu floarea soarelui”, galbenul solar al petalelor grupate în cercul superior sugerează tendința înălțării, poemul floral fiind un imn. Corolele ofilite cu petale ale florii obosite, par „trase în jos de gravitația durerii”. Medicii și criticii de artă l-au considerat nebun. Pânzele pictate spre sfârșitul vieții au fost considerate „opera nebună”, pictorii fiind consternați de violența culorilor, de confruntarea dintre
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
cărări de maci în serile târzii Când zboară peste gânduri eșarfă întristării... Să fiu în crâng, o ramură, ce-nalta către soare Boboc de floare dalba, să infloreasca-n vise. S-astearna verde crud pe-a timpului cărare Când se-ofilesc pe tâmple frunze de brumă atinse. Să cânt pe stânci, sfioasa, ca șoaptă de izvor Ce murmura pe creste, cu note diafane. Și triluri să răsune, peste-amintiri ce mor Când zumzăie uitarea, în gând și pe icoane. Să fiu cristal
SA FIU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375755_a_377084]
-
ochiul vostru nu ați văzut, De la Mine să plecați, În iazul de foc să vă afundați. Cei din partea stângă: Dăm un comision mai gras, Facem mătănii în avans. Judecătorul: De la fața mea să pieriți, În iazul de foc să vă ofiliți. Cei din partea stângă: Nu! Judecătorul: Voi cei de la dreapta mea, Uite, masa-i pregătită, Și odihna dobândită, De-am fost flămând, m-ați săturat, Însetat, m-ați adăpat, De-am fost gol, m-ați îmbrăcat, Bolnav, m-ați cercetat, Plata
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
ani în viitor... Am învățat că este-un timp de naștere și de iubit Dar și un timp ca o pecete ce spune vieții: s-a sfârșit! Pe drumul vieții zbuciumat am admirat mulțimi de flori Dar vai, culese se-ofileau și își pierdeau parfumu-n zori... Am auzit mulțimi de vorbe care alină sau rănesc Și-am întâlnit iubiri ce-afundă dar și iubiri care zidesc! Pe drumul vieții-am învățat că dragostea e chintesența Trăirii pe acest pământ ce dă
AM ÎNVĂŢAT PE DRUMUL VIEŢII... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379167_a_380496]
-
curată, autentică ce-mi crește cu adevărat aripi în suflet, mă face să mă simt tânără și mi se înzecesc forțele interioare. Pentru mine în sătucul meu e ascuns izvorul cu apă vie ce face să-mi reînvie florile sufletului, ofilite de prea multă înstrăinare și tristeți. De când am pus piciorul din nou pe drumul colbuit al satului mi-am amintit cine sunt cu adevărat. Până nu demult, mă simțeam în această lume largă asemenea unui mărunt fir de nisip pe
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
toată floarea, Să pregătească iar, luminii, cale. Când vara își mai potolește boarea, Albinele, cu zumzete domoale, Adună mierea dulce în pocale, Iar teii își păstrează, blând, candoarea. Când lanu-și plimbă galbenele spice Și sângerează-n firele de maci, Se ofilește frunza de aglice, Iar clipele ne lasă tot săraci, Că nu mai știm nici timpul ce mai zice Și nici pe tine nu te-aud cum taci. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: AGLICE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN
AGLICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379317_a_380646]
-
la ea, cum îi crește mantia, De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate! Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună, Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească! Dimineața vine-n grabă, negustorul cu tarabă, Se tocmește, se tocmește, pe țăran îl amețește, Și-o cumpără, ce să zic, mai pe lucru de nimic! O aduce-apoi la piață, cum n-a mai văzut
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
de religie și simboluri. În zilele de secetă când năvălea soarele puternic înfrățit cu colbul de praf nisipos, ocupându-și locul prin toate colțurile, bunicul se uita spre cer și începea să cânte ca și cum ar fi plâns. ,,Grădina mi-i ofilită Într-un prun cântă un cuc, Vino ploaie mult dorită Apă să nu mai aduc. ,, Când termina de cântat, noi îl întrebam cu sfială: - Este o rugăciune pentru ploaie, bunicule ?! Bunicul se proptea sub umbra unui copac din grădină, ne
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Articolele Autorului Mereu îmi pui povestea la-ncercare Când norii de tăcere îi trimiți S-acopere câmpiile în floare. Plâng păpădii iar pașii potriviți Să își îndrepte drumul către vară Se sting în gânduri și-n ciorchini de vers Se ofilesc cuvinte ce separă Lumina mea de-ntregul univers Îmi lași apoi un semn care mângâie Și îmi ațâță jarul din priviri Că toată ființa mea vrea să rămâie Măcar un cântec în închipuiri Cu tine. Să valseze printre stele Iar
TU, IUBIRE... de AURA POPA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362253_a_363582]
-
TÂRZII Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit O doamnă ești, târzie și plină de păcat. Înghețul tău din suflet pe flori le-a ofilit, Lumină primăverii, râzând, ai alungat. Și cântecul de păsări pe ram ai împietrit, Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit, Credeam că, obosită, la Poluri ești plecată. Dar te-ai întors
RONDELUL IERNII TARZII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378750_a_380079]
-
și cu-ndrăzneală strig, O, Doamne al îndurării, ascultă ruga mea! Nu ne lăsa stingheri în negură și frig, Simt că-i aproape sfântă venirea Ta! Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamă Că soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă, Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim! Nădejdea mă îndeamă să vin la sfânt altar Și să vorbesc cu Tine prin păzitorul meu, El mă ridică-n zbor s-ating un alt hotar
AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378738_a_380067]
-
prin aceasta, imagine a misterelor, căci este floarea cu treizeci de petale, care ascunde, care învăluie“. Eliade transpune simbolul cu sensul său mitic, de renastere. Damian primește periodic un buchet de nouăsprezece trandafiri roșii, veniți din eternitate. Întotdeauna șase se ofilesc, rămân treisprezece, cifră a Morții. În cărțile de tarot, treisprezece desemnează un ciclu, peste care se adaugă o unitate, un început. Alt simbol întâlnit în operă este „dansul“, care are un caracter magic Niculina imită ritmurile lumii, disturbând desfășurarea monotonă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și spălarea rufelor". Pentru acest țăran, care și-a părăsit satul timp de patru ani, totul este în regulă, războiul este un zbucium și o frămîntare. "Sărmanii de noi, sărmani flăcăi, am plecat toți ca flori deschise, iar acum sîntem ofiliți, ne-am lăsat parfumul la muscalul blestemat". În Vechiul Regat, primul act al dramei se joacă în Consiliul de coroană din 3 august. Șeful guvernului, Brătianu, conduce cu fermitate discuțiile: el pledează pentru neutralitate, fiind susținut de decizia asemănătoare a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]