1,335 matches
-
Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Netăcerea sufletului Flori de cântec, zori de viață nouă Cer albastru-ngemănat cu stele Ochi de soare în pălmi de rouă Zbor înalt e a sufletului netăcere. Stropi de strigăt și oftat de aștrii Lacrimi de petale dintr-un suflet viu Mâini întinse către generații Și surâsuri dulci de heruvimi. Netăcerea sufletului meu e caldă Și duioasă ca un izvor ce naște din etern Nu e glas de om cântat într-o
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților”, la cea de serv. Un corp suplu și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra mea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla în acele momente în creierele noastre și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
O rugă către Dumnezeu, Destin din frunze și suspine Iubite, toamnele se duc, Tulburător li-i mersu-n zare Eu le privesc trist și tăcut, Mă trec precum o lumânare DORINȚA Vreau să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe tine Și să te devorez treptat-treptat ... Să dezgolesc prin patimă, iubirea Și să o venerez neîncetat... POVARĂ
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
în mine În mii de felinare Să ardem împreună, Să nu visăm pe rând Din inima-ți - grădină Cu trandafiri în floare Voi împleti cunună Ca să apun iubind SĂRUTUL S-a copt sărutul între buzele-perechi S-a scurs timid printre oftaturi A înflorit pe glezne de iubiri Și a străpuns neobservat înalturi... Au tresărit atingeri jucăușe, Amestecând iubiri neastâmpărate Au coborât atâtea primăveri Printre plăcerile demult uitate... S-a copt sărutul între buzele - perechi S-a scuturat petale, rânduri, rânduri Am
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
-mi intri atât de adânc în suflet. Dă-mi înapoi viața de dinainte de a te fi știut! Te simt aproape fizic, ești acolo, în spatele monitorului. Îți privesc poza minute în șir. Îmi zâmbești? Bătăile inimii parcă ți le aud, alteori oftatul. Știu că uneori te gândești și tu la mine. Scriu, dar abia văd literele printre lacrimi. Pisicile dorm lângă mine. Ce le pasă? Stiu ele ce este în sufletul meu? Am fost de câteva ori la doar câțiva pași de
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
Cu nepăsare nu-l goni Căci din căldura casei tale Tu nu-i știi oful inimii... Nu-l judeca că-i prea târziu Și somnul el ți-a deranjat Ci pleacă-te spre el cu milă Ascultă la al său oftat... Și dacă e-n puterea ta Întinde-o mână frate Și adă sfântă mângâiere La cel venit din noapte Căci niciodată nu poți ști Ce soartă te așteaptă Și-acolo-n ceruri vei primi Răsplata sfântă, dreaptă... Și poate Cel
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
nu se putea abține să nu tragă cu ochiul la Colaie din când în când, mai cu fereală să nu care cumva s-o vadă Mărin. -‘’Frumos, Doamne iartă-mă, mai e Colaie ăsta!’’ își spunea în gând cu un oftat înăbușit. La amiaz’, Ioana n-a mai venit cu mâncare. Au mâncat ce le-a mai rămas de la prânz. Seara au venit acasă la Mărin. I-aștepta Ioana cu mâncare caldă. Bărbații osteniți, s-au pus pe mâncate, parcă nici
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
Amprente > "TĂRANUL" ȘI "LA RUȘII-MUNȚI" Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului "TĂRANUL" Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la "ferești", Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit... În așternut
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
strâns grămadă, Din moștenirea mea avere și-a făcut! Doamne, făcutu- m-ai prea blând?! De ce nu pot s-o scutur, de-aicea s-o alung? Decât întorc obrazul și mă apuc să plâng Când cântecul din țară e un oftat prelung. Mă bântuie vedenii de îngeri, de strămoși, De domnitori și de oieri cu chipul încruntat, De flori din văi adânci, păduri și munți stâncoși Și mă-ngrozește gândul la cât am așteptat... Dar nimeni nu-mi mai poate spune
DECIZIE (TREZIT DIN SOMN ADÂNC) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369646_a_370975]
-
dânsa multă bătaie de cap. Cum să fie, Ce formă, cât de mare, cât de groasă... mai moale, mai tare, mai roșie, mai galbenă sau mai albastră! Catifea reiată sau pluș!? Cu închizătoare, sau fără!? De la masa prezidiului răzbate un oftat adânc! Un tov pune pe tapet o nouă problemă acută! Ce cadou să-i dăm Primei Doamne!? Ca deh, tovarășa academician, nu este oricine și este „absolut primordial și imperios necesar” să îi facem și dânsei un dar! Dar ce
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
am răsfirat în calde versuri, În stropi de cer cu sacru har, Trăind prin ele veșnicia Și dragostea fără hotar. Înlăcrimat, fără să număr, Privesc iar cerul înstelat... Azi, timpul m-a atins pe umăr, Dar n-a luat niciun oftat. Baia Mare, 28 decembrie 2016 Biruință M-ai strîns de mână peste timpuri, Să nu mă las înfrîntă de vreun val. Și-așa petrec întruna anotimpuri... Și despărțirile și întîlnirile din ani. Mi-ai așezat în mine, Tu, Stăpâne, Stindardul păcii
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului Pe rând, în liniște, ne stingem fiecare Cum se topește-un fulg de nea în... infinit. Nu mai rostim niciun cuvânt de jale Doar lacrima pe-obraz și un oftat mocnit! Închidem ochii vieții, far` de consolare. Tristețea ni s-așează pe Obraz. Un suflet trece pragul... Nemuririi sale Spre Ceruri se înalță din talaz. De Sus privim spre față Lumii Goală, fără... mască, ea ne va uita. Doar, cănd
DE CE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368087_a_369416]
-
lumea ridicând capetele și începând să se agite. Un vuiet puternic despică liniștea sufocând acea zi de primăvară. Moartea hulpavă își întinse brațele peste acel oraș micuț luând cu ea mirajul unei ere unice, golind sufletele credincioșilor și eliberând ultimul oftat al acelui muribund sfânt. În mulțime, un strigăt sfâșietor, semn de maiestuoasă pierdere divină, se sparse ca un cristal în câteva cuvinte: „A murit Papa Ioan Paul al II-lea. Sit tibi terra levis!”. Eclipsa de soare apunea și ea
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
apă rece, ca să-ți treacă. Frigul este opusul căldurii, întunericul este opusul luminii, urâtul este opusul frumosului. Sakura râse scoțând la iveală câțiva dințisori albi, de lapte încă, iar figura ei se destinse delicat. Keiko, fără să vrea, scosese un oftat însă, iar Sakura se opri deodată: - Ce-i, bunico? De ce te-ai înstristat? Bătrâna nu răspunse. - Uite, vezi? Acum nu mai ești veselă... - Lasă, nu mai băga și tu în seamă o bătrână nesuferită ca mine, zâmbi ea. - Dar tu
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
a fost consecventă și cu rugăciune. Încă nu se pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu se mai termină și nici o boare de vânt nu dă vreo speranță nimănui. Oftaturile sunt dese, întrepătrunse cu suspinele și nimic nu înduioșează pe cine ar trebui. Limbile câinilor s-au lungit și apa din vasul lor dă în clocot dacă stă răgaz de nicio oră. Umbra copacilor este fierbinte ieșită parcă și ea
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
a nu știu câta oară Din altă rană, născută ca să doară, Și am atins lumina cu-o privire Ce-a așezat în mine tot iubire. Azi m-am născut doar pentru tine Să te respir profund în mine Și prin oftat și prin suspin În noua viața plină de venin. Azi m-am născut ca să trăiesc Prin tot ce simt și ce iubesc, Și de-oi muri și astăzi fără tine O să mă nasc, încă-o dată... mâine. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Azi m-am născut a nu știu câta oarăDin altă rană, născută ca să doară,Și am atins lumina cu-o privireCe-a așezat în mine tot iubire.Azi m-am născut doar pentru tineSă te respir profund în mineși prin oftat și prin suspinîn noua viața plină de venin.Azi m-am născut ca să trăiescPrin tot ce simt și ce iubesc,Și de-oi muri și astăzi fără tineO să mă nasc, încă-o dată... mâine.... XVII. IUBIRI AU FOST, SUNT
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Acasa > Versuri > Istorie > DIKTATUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1338 din 30 august 2014 Toate Articolele Autorului N-am suferit de când mă știu dictatul Și nici un dictator nu mi-a fost drag, Parcă le-aud gorunilor oftatul Din Munții mei înlăcrimați în prag. Pe cei ce-au rupt atunci bucăți din hartă, Din harta Țării mele sângerând, Niciun plecat la ceruri nu îi iartă, Îi judecă de-o vreme rând pe rând! Și-acelora ce mai visează
DIKTATUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370257_a_371586]
-
asculte, Și născocesc în mintea lor idei- s Țara aceasta, cu dureri prea multe A fost și-o să rămână-n locul ei! N-am suferit de când mă știu dictatul Nici Dumnezeu din cer nu-i dictator ! Parcă le-aud gorunilor oftatul Din Munții care încă mă mai dor... Referință Bibliografică: Diktatul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1338, Anul IV, 30 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DIKTATUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370257_a_371586]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SONET ÎN GRAI ROMÂNESC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cine ascultă cântec de vioară, Oftat de nai, și doinele străbune În limba noastră ce nu va să moară Se va-nchina pios, ca la minune. E graiul românesc o floare rară, Mai dulce decât mierea din știubeie; Să o păstrăm în suflet, să nu piară
SONET ÎN GRAI ROMÂNESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370295_a_371624]
-
La ce bun să pierdem clipa. Timpul fuge, doar, cu ea! Să ne bucurăm de zile, și de ceasul următor... Căci de pleacă nu mai vine, timpul vieții, trecător... Chiar de gândul nu mă lasă să mai uit de-acel... oftat Il las liber, căci se-ntoarce Când tristețea a uitat. Insă cum să uit de Rele Când citesc despre... amar? Inima îmi sângerează Căci mor tineri! Ce coșmar! ”Condoleanțe”, strigă Statul Insă de ce a lăsat S-aibă loc o tragedie
NU MAI VREAU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353297_a_354626]
-
Cămin rămas-ai, peste ani și ani Și zi de zi, de tine mă apropii Frumosul meu, iubit oraș, Focșani În ale tale școli, eu am studiat... Nu-s eminent, mai luam și câte-un patru Apoi plângeam amarnic, cu oftat Pe-o bancă, sub castani, în parc la Teatru. La filme cu bătăi, sau indiene De lume era plină toată strada Copii, bărbați, femei lacrimogene... Știți unde?...chiar la Cinema Balada ! Cum te cutreieram eu primăvara Ai mei spunându-mi
FOCSANI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353413_a_354742]
-
fără vorbe-n a lor încrețire Că poți ca să fii insipid Ușor umezite,propun cu blândețe Să vrei să le muști delicat Percepția caldă-n a lor moliciune E spleenul ce zilnic ți-au dat Anume atinse,deschise spre tine Oftat de dorință răsare Contact senzual,preludiu carnal Respiră prin buzele tale! DAN MITRACHE Referință Bibliografică: BUZE DE DOR / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Mitrache : Toate
BUZE DE DOR de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353520_a_354849]
-
de luat drept călăuză. A trăit multe experiențe, asimilând într-o carieră artistică vastă esențele unui veac de istorie a scenei românești. A cunoscut pe brazii și florile soarelui teatrului românesc, a trăit sub focurile rampei clipe de surăsuri și oftaturi. Avem a face, privindu-l și auzindu-l, cu mărturisitorul pe viu despre viață și teatru! A fost și este de o viață rob de bunăvoie al Thaliei! Va fi nevoie de o istorie care să așeze în retorta ei
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]