2,453 matches
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > VRĂJITOAREA Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Nici nu se luminase bine de ziuă și Florica trebăluia deja în bucătărie, în timnic și în ograda păsărilor, pregătind cele necesare pentru drum. Mulsese deja caprele și dăduse drumul iezilor să sugă, aprinsese focul și pusese la încălzit terciul porcilor iar Gheorghe își făcea și el de lucru, curățind grajdul ca în fiecare dimineață și cocina porcilor
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
-n destinul nostru. Într-un târziu adormiră îmbrățișați cu un suspin pe buze. A fost un somn liniștitor fără nici un vizitator nocturn. Abia se iviră zorile la orizont că Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Acasa > Poezie > Familie > CIREȘUL DIN OGRADĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În anii copilăriei, când la bunica eram, În cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
Acasa > Poezie > Familie > CIREȘUL DIN OGRADĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În anii copilăriei, când la bunica eram, În cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând, cu grijă mă piteam, ca o fantomă, Sus pe scară dădeam iama, bunica să nu mă vadă, Căci de grija mea, săraca, nu mai pleca din ogradă. Azi am vrut din nou cireșul să-l mângâi pe scoarță blând Și-am găsit-o pe bunica lâng-un ciot, pe jos, plângând: „- Se uscase, sărăcuțul, că bătrân tare era, Nu mai are-acuma cine fructe bune să ne dea
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
ăsta, da-i uscat și el, vezi bine, Bătrânețea îl atinse binișor, ca și pe mine. Poate mâine, de-o vrea Domnul, voi pleca și eu la cer, Căci aici, pe lumea asta, totul este efemer...“. Referință Bibliografică: CIREȘUL DIN OGRADĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune vin cu soare. N-apucă bine să plece pe stilul nou din calendar, că revin din paisprezece, opt ,,babe", cu-același dar. Când vremea-i cu promoroacă, prin an prevede
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe pereți! Ce mult a mai trecut de când cu toții, Mâncau pe prispă-n multe dimineți! S-au dus cu toții
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare, Întâia zi e-o sărbătoare, Azi fiecare poartă-n el Un firicel de ghiocel. Ia uite, colo, în ogradă, Până și omul de zăpadă, La umbră, sub un foișor, Are în piept un mărțișor. Referință Bibliografică: 1 MARTIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Vicol
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382853_a_384182]
-
Ceasurile cu o oră! Sper că nimeni nu ignoră Și că toți veți înțelege, Dar asta este o lege! Au spus că-nțeleg cu toții, Însă azi, în zori, netoții Au cântat ca și-altădată Cu-cu-ri-gu! în poiată, Ori afară, în ogradă, Țanțoși ca la o paradă, De-au jucat găini în horă, La aceeași veche oră!... Referință Bibliografică: SCHIMBAREA OREI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Vicol
SCHIMBAREA OREI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382973_a_384302]
-
toată viața ta! Că Dumnezeul veșnic e de partea ta. Baia Mare, 12 februarie 2017 Zvon de primăvară Se-aude-n vânt un zvon de primăvară, Șoapta păpădiilor de sub zăpadă... Clopoței ce cântă să ne aducă-n grabă... Miros de iarbă crudă prin ogradă. Se-nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PROMISIUNE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului PROMISIUNE Omul cu căciula spartă A bătut la noi în poartă: - Dați-mi drumul în ogradă, Eu sunt omul de zăpadă! Cât o fi iarna să țină, Voi sta paznic în grădină, Mai târziu, în primăvară, Când se va-ncălzi pe-afară, M-oi topi în soare sfânt Și-oi pătrunde în pământ. Iar apoi, o
PROMISIUNE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382999_a_384328]
-
așa cum o percepe, foarte corect, Geanina din Imposibila despărțire). Cartea începe, cu amintitul tablou al urbei, în al cărei peisaj, destul de anost, își trăiește singurătatea Sică, iubitorul de Vivaldi; tot acolo, Alecu și Floria, soția lui, își împodobesc livada și ograda (Allegro vivace), sâcâiți de cizmarul neglijent și haotic, agasați de un fost secretar de partid, dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu, un ceasornicar ce făcuse Canalul; același orășel pașnic și prăfos gazduiește o Grădină a Hesperidelor, proprietatea unui fost magistrat
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
o zi bună Nurorile, cu soacra lor. / Când, de cheful nororilor, Baba aminte-și aducea, / Îndată se și pomenea Că-i vine rău, nevoie mare! / Parcă vedea puicile care Drept nadolence se vădeau / Și cari boghete mai erau, Cum din ogradă au pierit / Când fetele au chefuit. Parcă vedea și vinu-acel / Ce se aflase-n cofăiel Și cari fusese risipit. / Se și vedea cum a dormit Fiind de cuscri ei zărită / Și-apoi la lume povestită. De ciudă nici nu mai
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Acasa > Literatura > Proza > CASETA CU BIJUTERII Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plecase de multă vreme bunica și eu tot mai plângeam, aievea și-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
domnul..., Alo”, nimeni și nimic. Ce ciudat și plăcut sună cum strigam pe nume, acest nume...drag! Inima-mi bătea cu putere că pentru persoana cea mai iubita, desigur, așa după cum n-am mai iubit pe nimeni altcineva, fiind în ograda în care a crescut, a trăit, simțit atâtea, incepand la vârsta cea mai fragedă, până a plecat și s-a descurcat atât de bine în lume, ajungând atât departe și sus - mai sus. Aș fi vrut ca fiecare locușor din
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
curte să-l fac să vorbească despre ea, să-mi povestească, dacă ea nu-mi mai spune...Oricum, daca înainte îmi bătea că nu știam de ce, atunci în acel moment eram atât de conștient că toate aceste gânduri, ca în ciuda ogrăzii a cum arata, fiecare părticică din acest pământ al ei să-mi placă pentru că deține o amintire...Mi-aș fi dorit să le știu pe toate, s-o asult cum deapănă amintiri și gânduri... din păcate mă vede atât de
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
că nu trebuie să ne cantonăm în ezoterisme, căutându-le acolo unde nu sunt, unde e doar viață pur și simplu în stare pură. O altă mirare și probă de foc pentru autor este cea legată de sacrificarea porcului în ogradă. Onoarea de a gusta nu doar odată ci chiar de două ori din urechea porcului Grigore, cu care apucase de fapt să se împrietenească înainte, îi e fatală bietului William. Nu reușește să înghită șoriciul, lăcrimând ca un copil care
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
de când m-am ales, n-am putut face mai nimic. Adică mai nimic din ceea ce mi-am propus, din ceea ce am promis umilenților mei. Că nu sunt bani mi se zicea, că poate la anul, măi, să fie, priveam în ograda altora și vedeam că la unii se putea! Nu cine știe ce, cu austeritatea asta, dar totuși!... Până mi-a deschis cineva capul, ascultă Tandule, mi-a zis, mi-e milă de tine că te tot dai cu dinții de piatră, de ce
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare, Întâia zi e-o sărbătoare, Azi fiecare poartă-n el Un firicel de ghiocel. Ia uite, colo, în ogradă, Până și omul de zăpadă, La umbră, sub un foișor, Are în piept un mărțișor. Referință Bibliografică: 1 Martie / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383170_a_384499]
-
era jale! - continuă doamna Potoțki. Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți, după prânz. Eram foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al XIX-lea, nu va putea fi înlocuită cu nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze uscate - toate trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pomenea la noi așa ceva. Rodea nepoată-mea oasele de pui cînd nici nu-i deteră dinții și mămăița Îi mai turna și cîte-o linguriță de țuică pă gît să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebui să știi munții ăștia pe de rost. Ca pe buzunarele tale trebuie să-i cunoști. Ori asta nu poți s-o faci din mașină. Numai mergând pe jos vei ajunge să te miști pe aici ca în propria ta ogradă. Lasă mașina să o ducă Ileana acasă, iar tu vino cu mine! Docil, inspectorul îi întinsese Ilenei cheile după care îl urmase pe bătrân. În mod normal n-ar fi făcut asta sub nici o formă dar acum se conformase dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]