1,573 matches
-
o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărîmă și rupe totul, și ea va sfărîma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. 41. Și după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită; dar va rămîne în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42. Și după cum degetele de la picioare erau parte de fier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
întindă crema pe față cu vârful degetelor, să-și mângâie și să-și maseze ușor pielea. în rarele ocazii când mă demachiam, nu făceam mai mult decât să-mi trântesc pe față o mână de cremă răcoroasă - cam așa cum face olarul când aruncă boțul de lut pe roată - pe care o întindeam cu palma ca și când aș fi curățat un geam. Apoi, mă ștergeam repede cu un șervețel. Voiam cu disperare să mă culc. Mi-a ajuns prin câte-am trecut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuie să își asume nimic. Pur și simplu este. — Este... ce? — Ei, vedeți, asta-i problema! zise Wilt. Ce zi e azi? în locul ăsta pierzi noțiunea timpului. — Joi. — Ei bine, fiindcă azi e joi, Eva e Bernard Leach. — Bernard Leach? — Olarul, doctore Pittman, vestitul olar, explică Wilt. însă mâine o să fie Margot Fonteyn, iar sâmbătă joacă bridge cu familia Mottram, așadar o să fie Omar Sharif. Duminică e Elizabeth Taylor sau Edna O’Brien, depinde de aditivii de culoare pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nimic. Pur și simplu este. — Este... ce? — Ei, vedeți, asta-i problema! zise Wilt. Ce zi e azi? în locul ăsta pierzi noțiunea timpului. — Joi. — Ei bine, fiindcă azi e joi, Eva e Bernard Leach. — Bernard Leach? — Olarul, doctore Pittman, vestitul olar, explică Wilt. însă mâine o să fie Margot Fonteyn, iar sâmbătă joacă bridge cu familia Mottram, așadar o să fie Omar Sharif. Duminică e Elizabeth Taylor sau Edna O’Brien, depinde de aditivii de culoare pe care mi-i pregătește, iar după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aflu, Într-o dimineață, În piața din Reghistan. Trecea o caravană, o caravană mică; nu număra decât șase sau șapte cămile de Bactriana, cu părul des, cu copite groase. Bătrânul cămilar se oprise, nu departe de mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
copite groase. Bătrânul cămilar se oprise, nu departe de mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
special cu Canaanul. În Ps 2,7 se găsește formula adopției divine a regelui, în Ps 45,6 (cf. 72,8) titulatura sa ca ’ělōhîm, „Dumnezeu”, iar în Ps 2,9 regele îi nimicește pe dușmani „ca pe vasul unui olar” ca în „textele de blestem” egiptene care conservă un ritual (magic?) atestat în timpul dinastiilor a XIII-a și a XII-a (secolele XIX-XVIII î.C.) în care numele regilor dușmani era scris pe cioburi de argilă (ostraca) ce erau distruse
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de o cale de urmat, ar fi de ajuns să imite aceste exemple. Agatocle Sicilianul, care nu numai că era un simplu particular, dar era de obârșie foarte joasă și cu totul nedemnă, a devenit rege al Siciliei. Fiu de olar, a dus întotdeauna, la toate vârstele prin care a trecut, o viață nelegiuită; cu toate acestea, nelegiuirile lui au fost însoțite de o energie sufletească și trupească atât de mare, încât, îndreptându-se spre meșteșugul armelor, reuși, urcând din treaptă
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
denainte Curții gospod. Și altă cișme am adus la feredeu...De treaba haznalilor, am așăzat și doi oameni meșteri... Dima și frate-său, Costantin, arnăuți cu leafă...Și ei, suiulgii, încă să fie amândoi scutiți de tot birul...doi oameni olari de făcut oale la haznale scutiți de peceți și altele toate.” „Asta îi o treabă gospodărească, fiule.” Nu știu cum, dar chiar în timp ce bătrânul spunea acestea, eu am dat peste un alt manuscris din vremea lui Ghica vodă. Sigur că m-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că meseriași “,care scrie :”...peste tot și în orice timp ei au excelat că meseriași...”, “...îndemânarea lor, gustul lor, temeinicia muncii lor le asigura un loc de onoare aproape în toate meseriile...”; “ei sunt sticlari, tinichigii, smălțuitori, vopsitori, giuvaergii, tâmplari, olari de lux, constructori de mașini, ipsozari, fabricanți de oglinzi, în sfârșit se ocupă cu orice, și muncesc din greu și cinstit în toate direcțiunile.” Aceste trăsături ale meșteșugarilor evrei le întâlnim și la evreii meseriași din Oltenița și ele sunt
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
biserici maramureșene cu turlele săgetând văzduhul... Ori poate să treacă împreună în Munții Apuseni, ca să asculte „chemările” tulnicăreselor. Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar iată că lângă Ana și lângă Artist tocmai a sosit în zbor Măiastra, o pasăre care luminează și strălucește ca aurul. Pare făcută din aur curat, seamănă cu toate păsările de pe Pământ dar este și un fel de oglindă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și chiar haine pentru el sau pentru mamă-sa. El mulțumea și le lua pe toate, chiar pe cele care nu-i erau de folos. Cam de fiecare dată când mergea în vizită la Jacques, era trimis acasă, în mahalaua Olari, cu trăsura și cu o cutie de bunătăți pe care, de când rămăsese fără mamaia, le gospodărea cum putea mai bine. Mulțumirea lui cea mai mare era să desfacă pachetele și să aranjeze pe rafturi, în cămară, comorile de acolo, zahăr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aia, a dat fuga în strada Fântânei și doctorul, care se odihnea cu perdelele lăsate, s-a sculat imediat, și-a luat pălăria de paie, l-a pus pe Nelu să pregătească trăsura și-au venit în galop în mahalaua Olari. Apoi doctorul s-a ocupat de toate cele, au băgat-o pe mama lui la doctorul Marinescu, Nicu nu știa cu ce bani, iar pe el l-a luat o vreme să locuiască cu Jacques, a fost ca-n rai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la Capidava, care are pe față reprezentarea lui Cristos răstignit având deasupra capului o cruce de mici dimensiuni cu literele „O.C.“, de o parte și de alta. Ideea se regăsește și pe un urcior descoperit la Capidava, unde, un olar și-a scris numele, „Petre“, în grecește (prima jumătate a secolului X). Pe același vas a trasat (în jurul gâtului) o cruce, pe care a înșirat unele formule monoteiste (foarte răspândite în perioada paleocreștină) „MHQ“ și „NIKA“. Pe o cruce relicvariu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
că poate ucide/ Fără de teamă.” Accentuând linia făuritorilor limbi române, în care se include cu modestie, relatează despre puterea miraculoasă a cuvântului: „Și iată, s a ivit/ Cu mâini fierbinți/ păstorul și poetul/ Și am rămas păstor de vechi cuvinte,/ Olar de clipe/ unice și sfinte.” în Moșia, afirmă cu îndreptățită mândrie: „Eu rămân/... Un om liber,/ nesupus altui om,/ lucrător pe moșia sa/ nevânzătoare/ Limba Română.” Evocând cu profundă durere masacrul românilor din seara de 1 aprilie 1941 din apropierea satului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ai pe nimeni? Nu ți-ai găsit o iubită? Dar nu mai fii așa nervos! Relaxează-te! Nu ți-o smulg“. N-aș fi Îndrăznit să-mi plimb mîna de sus În jos așa cum o făcea ea, cu vigoarea unui olar care vrea să vadă cum se ivește din lut gîtul unui urcior. Urciorul cel prost eram eu, știam prea bine. „Ei, nu mi-ai răspuns, n-ai nici o iubită?“. Doar nu era să mă lansez În considerații teologice asupra dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Peștera Pentru Pilar „Ce stranie scenă descrii și ce stranii prizonieri./ Sunt la fel ca noi”. Platon, Republica, Cartea a VIIa Bărbatul care conduce camioneta se numește Cipriano Algor, este olar de profesie și are șaizeci și patru de ani, deși la prima vedere pare mai tânăr. Bărbatul de lângă e ginerele lui, se numește Marçal Gacho, și încă n-a împlinit treizeci. Oricum, cu chipul pe care îl are nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dreapta, la dreapta, stânga, stânga, dreapta, înainte, în sfârșit ajung într-o piață unde se termină dificultățile, un bulevard în linie dreaptă îi duce chiar la țintă, acolo unde e așteptat gardianul intern Marçal Gacho, și unde, puțin mai departe, olarul Cipriano Algor își va lăsa încărcătura. În față, un zid întunecat, amețitor, depășind cea mai înaltă clădire care mărginea bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doi pași, se opri, fără îndoială se gândise că nu așa se cuvenea să-și ia rămas-bun ginerele de la socrul care-l adusese la lucru, și rosti, Mulțumesc, îți doresc cale bună la întoarcere, Ne vedem peste zece zile, spuse olarul, Ne vedem peste zece zile, spuse gardianul intern, în timp ce-i făcea cu mâna unui coleg care sosea. Merseră împreună, intrară, ușa se închise. Cipriano Algor porni motorul, dar nu demară imediat. Se uita la clădirile care erau dărâmate. De astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
expeditiv și spectaculos în stare să transforme în trei secunde o structură solidă și organizată într-un morman haotic de cioburi. Cum era de așteptat, strada care forma un unghi drept cu aceasta era închisă circulației. Ca să-și livreze marfa, olarul va fi nevoit s-o ia prin dosul clădirilor care se demolau, să facă un ocol, să meargă apoi drept înainte, ușa la care trebuia să bată se afla la colțul cel mai îndepărtat față de locul unde se afla, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înainte, ușa la care trebuia să bată se afla la colțul cel mai îndepărtat față de locul unde se afla, exact la cealaltă extremitate a unei drepte imaginare care ar traversa oblic clădirea unde intrase Marçal Gacho, În diagonală, preciză mental olarul ca să scurteze explicația. Când va veni peste zece zile să-și ia ginerele, nu va mai exista nici urmă din aceste clădiri, praful distrugerii, care acum plutește în aer, se va fi așezat, și e posibil să fie gata imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru personalul de siguranță va fi mutată din loc, în câteva zile nici omul cel mai perspicace nu va fi în stare să facă deosebirea, privind de afară, și cu atât mai puțin dinăuntru, între construcția recentă și construcția anterioară. Olarul se uită la ceas, era devreme, în zilele când își aducea ginerele la serviciu trebuia inevitabil să mai aștepte încă două ore până se deschidea serviciul de recepție spre care se îndrepa, plus cât mai dura până îi venea rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-ar fi hotărât, de fapt, să rămână pe loc, așteptând, cu răbdarea celui care n-are nici o grabă, să-i observăm lipsa. Incitat de graba iscată de gândurile despre cine a ajuns primul și cine va ajunge mai târziu, olarul ocoli repede grupul de clădiri și o luă direct pe strada care limita cealaltă fațadă a edificiului. Ca de obicei, văzu inevitabila coadă care aștepta deschiderea ușilor pentru public. Trecu pe banda stângă de circulație, spre accesul la rampa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă spunem că au numărul treisprezece sau patruzeci și patru, concluzia e, pur și simplu, că nu le interesează locul unde s-a întâmplat să ajungă. Oamenii nu sunt lucruri, oamenii vor să fie mereu pe primele locuri, se gândi olarul. Și nu doar că vor să fie pe primele locuri, dar vor și să se spună și să se observe, murmură. Cu excepția celor doi gardieni care controlau, câte unul la fiecare capăt, intrarea și ieșirea, subterana era pustie. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului, Acum sunt al paisprezecelea, își spuse, mulțumit de istețimea lui. Se rezemă de spătar, suspină, deasupra auzea zumzetul traficului de pe stradă, de obicei ieșea cu ceilalți să bea o cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]