762 matches
-
în Craiova: de transmitere a obiceiurilor și tradițiilor din generație în generație sau, dimpotrivă, s-a produs o ruptură între generații? Obiective: • Explicații, cauze, exemple. 4.8. Masa și bucătăria la olteni 4.8.1. Prin ce se individualizează bucătăria oltenească? Obiective: • Se pot face trimiteri la felurile tradiționale de mâncare, la modul de preparare a mâncării, sau la modul de punere și servire a mesei • Pot fi oferite răspunsuri despre tipul de alimente consumate cel mai mult (aici poate fi
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sale la Goicea Mare, jud. Dolj, în anul 1925. 2 Consumul cultural în Sibiu (2008). 3 Consumul mass-media în Craiova (2009); Consumul cultural în Craiova (2010). De asemenea, în Craiova, Constantin Crăițoiu a efectuat studii în problematica violenței, a comportamentului "oltenesc" de cumpărături etc. 4 Constantin Crăițoiu (coord.), Accesul la internet și formele de utilizare ale acestuia (raport de cercetare), Universitatea din Craiova, Institutul Social Oltenia, 8-15 dec. 2008. Raportul de cercetare a fost realizat prin interpretarea datelor obținute printr-un
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
care oameni de cultură, artă, știință și oameni politici. Cutremurul ni i-au răpit pe marele actor Toma Caragiu, regizorul T.V. Alexandru Bocăneț, scriitoarea Veronica Porumbacu, poetul A.E.Baconschi, cântăreața de muzică ușoară Doina Badea, cântăreața de muzică populară oltenească Filofteia Lăcătușu și mulți alții care sunt mereu în inimile noastre. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Tata era singur pentru că mama de doi ani plecase pe drumul veșniciei și îl veghea doar din ceruri. Noi cei 10 în aceeași
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Luceafărul”, ALA, 2001, 588; Ilie Moise, Profesorul Petru Ursache la 70 de ani, „Studii și comunicări de etnologie”, 2001; Maria Andrei, „Etnoestetica”, „Revista de etnologie” (Timișoara), 2001; Cornel Ducan, „Cazul Mărie” sau Despre o cazuistică a frumuseții tradiționale românești, „Suflet oltenesc”, 2002, 2; Gheorghe Lupu, Porni Luceafărul, „Crai nou”, 2002, 20 aprilie; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 425-426; Constantin Cubleșan, Doina, expresie a mentalului românesc, „Cetatea culturală”, 2003, 1. I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
temă care preocupă generația tânără din anii ‘30. Elevii lui Nae Ionescu vor să construiască un stat cultural bazat pe ortodoxie (în varianta țărănească). P. pornește de la ideea unui „localism” creator, deschis spre Europa. „Localismul” său se bizuie pe etosul oltenesc, mai precis pe „spiritul cobilițar” care, în imaginația sa, va resuscita spiritual decăzuta Europă. Nu îi plac, din ideologia românească, „raționaliștii”, „criticiștii”, „zeflemiștii”, în speță Titu Maiorescu și I.L. Caragiale. Acesta din urmă ar cultiva „fronda iresponsabilă, paradoxul ieftin, irespectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
așadar, un stat juridic, „organiciștii” unul istoric. Cei dintâi ar fi „criticiști”, „alexandrini”, cei din urmă sunt creatori, neliniștiți și agitați; ei pun lumea în mișcare, europenizează „tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor caracterologiei oltenești”, mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
și influentă a intelectualilor spanioli, a ziariștilor și a mediilor universitare. Păstrez cu sfințenie volumul său intitulat Poeme ale pământului pierdut! (Madrid, 1991), cu dedicația de deosebită stimă pentru soția mea și pentru mine. Basilio Uscătescu, cu al său umor oltenesc nealterat, îmi spunea adesea că românii nu au șanse de reușită decât dacă "vom aduce în țară câteva sute de mii de evrei și germani; or, voi tocmai i-ați dat afară!". Ioana Zlotescu a devenit, nu după mulți ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
MANOLESCU, Nicolae (27.XI.1939, Râmnicu Vâlcea), critic, istoric literar și eseist. Este fiul Sabinei Apolozan (n. Manolescu), profesoară de franceză, și al lui Petru Apolzan, profesor de filosofie. Familia paternă descinde din oieri stabiliți în Mărginimea Sibiului. Ascendența oltenească a mamei include o serie de rude dintre care Măldăreștii au dat în 1877 un erou la Rahova. M. urmează gimnaziul la Sibiu. În perioada 1952-1954 ambii părinți sunt arestați, motiv pentru care copilul se află în întreținerea bunicilor materni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
sociale de pe lângă Biserica Ortodoxă Română din Paris (unde ține conferința Doctrinele de autoritate și creștinismul), iar la un seminar de statistică prezintă comunicarea Introduction à l’ étude des prix. Subiect nu atât de neobișnuit, totuși, pentru acest tânăr cu rădăcini oltenești care vrea să se instruiască temeinic și în economie. Obține în 1927 diploma de studii superioare de doctorat în științele politice și economice. Cam tot atunci ține o conferință publică cu tema Tomism și augustinism în filosofia creștină sau face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de aici și dă-te în pizda mă-tii! Hai, cară-te! Următorul! Hai că vreau să termin, că am și eu treaba acasă! Și înjurând așa n-aveai de treabă cu el. Era un plutonier major, Roman, un țigan oltenesc, împăunat, așa, înalt și bine făcut. Și cu o aliură... Era foarte important, domnul plutonier major Roman. În primul rând se îmbrăca în uniformă așa, își potrivea țintironul, nu știu ce, privea de sus și căuta să fie respectat și de majorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vin, au exclamat într-un glas: „Oh!“. Poate pentru că merdeneaua mirosea exagerat a brânză de butoi sau poate pentru că așa era protocolul, ca fetele din birou să strige „Oh!“ la merdenele, „Au!“ la plăcinte cu stafide și „Vai!“ la cârnăciori oltenești. De uimire, domnișoara V. m-a întrebat din nou ce poftesc și s-a oprit brusc din mestecat. La merdenele, brânza e întinsă între mai multe straturi foarte subțiri de foitaj. Când se usucă, foitajul se desprinde de brânză, cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clar că au fost urmăriți. Și, așa cum, cu numai o săptămână în urmă, n-au putut să-i explice în nici un chip ce făceau în timpul serviciului toți trei în casa unei domnișoare, deși era evident că asta făceau, mâncau cârnăciori oltenești, despre o explicație rațională în fața farfuriei cu căpșuni nici nu putea fi vorba. Ca la o comandă, polițiștii se reped în șifonier și, la sosirea șefului în apartament, nu se mai petrec alte evenimente care să intereseze organele. Doar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unei asemenea gândiri urma probabil ca Moldova să se unească cu Basarabia bolșevică care, la rândul ei, trebuia înghițită de Ucraina și câteși trele de Rusia. De e să ai un picior pe grumaz, tălpii rusești, de preferat este călcâiul oltenesc. IAȘII ÎN 1940 I Datorită deselor mutări cu familia mea, cele mai vechi amintiri îmi sunt legate de orașele Roman, Iași și Agnita. În 1940 o parte din Transilvania și Basarabia erau cedate. Veniseră la putere legionarii iar în noiembrie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cunoștințele plecate înaintea ei la loc de odihnă veșnică. Un șuierat ușor, cu prelungiri înalte și opriri alarmante, ieșea din pieptul ei slăbit, iar trupul i se făcuse atât de mititel încât ar fi intrat cu ușurință într-o paporniță oltenească. Mama ar fi dorit să o mai întrebe câte ceva pe doamna Sabina, când acest intermezzo pașnic, prietenesc și emoționant a fost curmat brusc de fluieratul brutal și strident al locomotivei. La acest semnal de plecare, Neamțul s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adică acolo unde intrau mărfurile în țară) și în interiorul țării (ca vămile „de pe plaiuri”, la Câmpulung, Târgoviște, Calafat, Slatina, Jiu). Catolici bulgari, unguri, sași, italieni, croați, alungați de vitregiile vremii din țările lor de baștină, s-au stabilit pe pământurile oltenești, datorită prosperității economice și regimului politic. În 1644 la Craiova erau negustori și militari catolici de etnie maghiară, bulgară, sârbă, croată, înscriși în registre ca familii „contribuabile”. Misionarul dal Monte amintea în raportul său că acești catolici s-au stabilit
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
oștile țariste, otomane și austriece, unele mai hămesite decât altele. Tatăl său, tot Constantin (Costache), viitor șef - vreme de mulți ani - al poliției orașului Brăila, era originar, se pare, din satul Telești (jud. Gorj), aflat pe malul drept al Bistriței oltenești, nu departe de Hobița lui Brâncuși. Consoarta sa, Aneta (născută Bobescu), îi va zămisli vreo 13 copii, dintre care s-au mai ilustrat în lumea literelor Iancu (Ion C.) Bacalbașa (n. 1863, la Brăila) și Anton (Tony) Bacalbașa (n. 1865
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și s-a aprins una din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins și a treia bucățică de lumânare. Ungurii au obținut aprobarea licitației
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins și a treia bucățică de lumânare. Ungurii au obținut aprobarea licitației pentru dânșii la suma de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
României, Cuvântări și scrisori, tomul II, 1877-1886, București, 1909, p. 42). 99. V. p. 319, nota 114. pod, unde s-au oprit. Soldații treceau, iar cei rămași pe mal nu mai conteneau cu urale și aclamații.100 Trupele din milițiile oltenești, puse sub comanda colonelului Haralambie, ocupă Nicopole.101 Trecerea repede a armatei române a oprit brusc fuga și debandada rușilor. În timpul acesta, pe când Osman-pașa a ocupat solid Plevna, Mehemet Ali, generalissimul, înaintează energic către Târnova. Trupele rusești aflate pe drum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și scriitorilor circumscriși sau legați, în diverse moduri, de spațiul cultural al Olteniei. Volumele De la Macedonski la Arghezi (1975) și Profiluri și structuri literare (1986) sunt, cum le anunță și subtitlurile (Bibliografia scriitorilor olteni și Fizionomii literare legate de spațiul oltenesc), sinteze bibliografice și de istorie literară „oltenească”. Autorul pornește de la premisele unui „specific oltenesc” în literatură, insuficient descris ori explicat. Se pomenește de „apetența pentru poezie” și de cele cinci trăsături prin care Petre Pandrea definea „spiritul oltean”: tipul atletic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
moduri, de spațiul cultural al Olteniei. Volumele De la Macedonski la Arghezi (1975) și Profiluri și structuri literare (1986) sunt, cum le anunță și subtitlurile (Bibliografia scriitorilor olteni și Fizionomii literare legate de spațiul oltenesc), sinteze bibliografice și de istorie literară „oltenească”. Autorul pornește de la premisele unui „specific oltenesc” în literatură, insuficient descris ori explicat. Se pomenește de „apetența pentru poezie” și de cele cinci trăsături prin care Petre Pandrea definea „spiritul oltean”: tipul atletic, lăudăroșenia, complexul cobiliței, tendința migratoare, spiritul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
De la Macedonski la Arghezi (1975) și Profiluri și structuri literare (1986) sunt, cum le anunță și subtitlurile (Bibliografia scriitorilor olteni și Fizionomii literare legate de spațiul oltenesc), sinteze bibliografice și de istorie literară „oltenească”. Autorul pornește de la premisele unui „specific oltenesc” în literatură, insuficient descris ori explicat. Se pomenește de „apetența pentru poezie” și de cele cinci trăsături prin care Petre Pandrea definea „spiritul oltean”: tipul atletic, lăudăroșenia, complexul cobiliței, tendința migratoare, spiritul de echipă. În cazul unor scriitori precum Cezar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
cobiliței, tendința migratoare, spiritul de echipă. În cazul unor scriitori precum Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, F. vorbește despre „complexul originii”. De la Macedonski la Arghezi este un dicționar de scriitori care „aparțin” Olteniei, atât criteriul apartenenței, cât și „specificul oltenesc” al operei nefiind clar definite. Cartea e o colecție de fișe descriptive, cu un minim comentariu critic, scris într-un limbaj deformat de discursul ideologizat. Informațiile istoriografice și bibliografice sunt consistente, coerent organizate, dar prezentarea este adesea școlărească, în tonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
Cioculescu, „De la Macedonski la Arghezi”, RL, 1975, 26; Emil Manu, „De la Macedonski la Arghezi”, SPM, 1975, 237; Ion M. Negreanu, „Presa literară craioveană”, R, 1977, 1; Constantin Hârlav, Presa ca document, TR, 1977, 2; George Sorescu, O panoramă a presei oltenești, R, 1977, 4; Șerban Cioculescu, „Presa literară craioveană”, RL, 1977, 20; Dima, Dezbateri, 66; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 156-162; Adriana Iliescu, Document și interpretare, RMB, 1981, 11; Ion Simuț, „Pe urmele lui Tudor Arghezi...”, F, 1981, 6; Marcea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
SADOVEANU, Mihail (5.XI.1880, Pașcani - 19.X.1961, București), prozator. Este fiul Profirei Ursachi, urmașă a unei familii de răzeși, și al lui Alexandru Sadoveanu, de origine oltenească, avocat. Crește mai mult sub influența mamei, câștigând în casa bunicilor de la Verșeni un contact intim cu lumea satului și cu natura. Urmează școala primară în târgul natal (1887-1891), unde dascălul Mihai Busuioc, devenit „domnul Trandafir” în povestirea intitulată astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]